Apteronotus albifrons, cunoscut în acvaristică sub numele de cuțitul negru, este un pește foarte neobișnuit din familia Apteronotidae. Acești pești au apărut în rândul iubitorilor autohtoni de acvaristică abia în anii '80 ai secolului trecut.

Forma corpului peștelui este unică. Nu are înotătoare dorsale și ventrale, în locul lor având o înotătoare lungă care se întinde de la cap până la coadă și care poate efectua mișcări ondulatorii (undulante). Datorită acesteia și unei perechi de înotătoare toracice mari, peștele se poate deplasa ușor în orice direcție: înainte și înapoi, sus și jos, se poate răsuci, înota cu burtica în sus, sau rămâne nemișcat pe loc. Peștii sunt extrem de agili și, dacă este nevoie, pot atinge viteze considerabile.

O altă caracteristică interesantă a cuțitului negru este capacitatea de a folosi impulsuri electrice slabe pentru orientare în apă tulbure și pentru căutarea hranei. Peștele aproape că nu se bazează pe vedere. În partea cozii se află un organ special care generează curenți slabi, iar pe tot corpul sunt răspândiți numeroși receptori care detectează chiar și cele mai mici schimbări ale câmpului electric. Pentru om, acești curenți sunt complet inofensivi. Cuțitul negru poate fi obișnuit să primească hrana direct din mână, însă, desigur, acest lucru necesită un proces îndelungat de adaptare.

Parametrii optimi ai apei pentru întreținere: T=23-28, pH=6.5-8.0, GH=5-19.