Codul penal din 1961 (COD nr. 41): text intrat în vigoare la 24.04.1961, fără abrogare în datele registrului

TITLUL II

INFRACŢIUNI

TITLUL III

PEDEPSE

Retragerea gradelor militare şi a altor titluri, precum şi a ordinelor, medaliilor, a titlurilor onorifice şi a gradelor de calificare (clasificare)

TITLUL IV

APLICAREA PEDEPSEI ŞI ABSOLVIREA DE PEDEAPSĂ

Eliberarea condiţionată înainte de termen de pedeapsă şi înlocuirea pedepsei prin alta mai blîndă faţă de persoanele, care au săvîrşit o infracţiune la o vîrstă sub optsprezece ani

TITLUL V

MĂSURILE DE CONSTRÎNGERE CU CARACTER MEDICAL ŞI EDUCATIV

PARTEA SPECIALĂ

Chemări la răsturnarea sau schimbarea prin violenţă a orînduirii de stat sau la încălcarea prin violenţă a integrităţii teritoriale a Republicii Moldova

Utilizarea, dezvoltarea, producerea, dobîndirea în alt mod, prelucrarea, stocarea sau conservarea, transferarea directă sau indirectă, păstrarea, transportarea armelor de distrugere în masă

2. ALTE INFRACŢIUNI CONTRA STATULUI

Capitolul VI¹

INFRACŢIUNI ÎN DOMENIUL TEHNOLOGIILOR INFORMAŢIONALE

Încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei şi de exploatare a mijloacelor de transport de către persoanele care conduc mijloace de transport

Constrîngerea martorului sau părţii vătămate de a face depoziţii mincinoase, constrîngerea expertului de a da o concluzie mincinoasă, constrîngerea traducătorului de a face o traducere falsă sau coruperea acestor persoane

Executarea necorespunzătoare a măsurilor de protecţie de stat faţă de persoanele care acordă ajutor în procesul penal, precum şi divulgarea datelor privind măsurile de protecţie aplicate faţă de acestea

Transmiterea ilegală a unor obiecte interzise persoanelor deţinute în instituţiile de corectare prin muncă, în izolatoarele de anchetă penală, în preventoriile de educaţie prin muncă, de tratament şi muncă şi de tratament şi educaţie

Organizarea unei greve interzise şi conducerea ei, împiedicarea activităţii întreprinderii, instituţiei, organizaţiei în condiţiile stării excepţionale

Încălcarea de către cetăţenii străini şi persoanele fără cetăţenie a regulilor de şedere în Republica Moldova şi de trecere în tranzit prin teritoriul Republicii Moldova

Purtarea, păstrarea, transportarea, procurarea, fabricarea sau desfacerea ilegală a armelor, a muniţiilor, a dispozitivelor sau a substanţelor explozive

Încălcarea regulilor statutare cu privire la relaţiile dintre militari, persoanele care trec pregătirea militară obligatorie şi rezerviştii, dacă între ei nu există raporturi de subordonare

Încălcarea regulilor de mînuire a armei, precum şi de manipulare a substanţelor şi obiectelor, ce prezintă un pericol sporit pentru cei din jur

Anexă Lista bunurilor ce nu pot fi confiscate pe baza sentinţei judecătoreşti

Notă: Vezi Legea nr.484-XIV din 02.07.99 despre modul de aplicare a modificărilor operate prin Legea nr.205-XIV din 25.11.98

PARTEA GENERALĂ

TITLUL I

DISPOZIŢII GENERALE

Codul penal are sarcina de a ocroti viaţa şi sănătatea persoanei, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, proprietatea, orînduirea de stat, sistemul politic şi economic, precum şi întreaga ordine de drept de orice atentat criminal.

Pentru îndeplinirea acestei sarcini, Codul penal determină care fapte social-periculoase constituie infracţiuni şi stabileşte pedepsele ce urmează să fie aplicate persoanelor, care le-au săvîrşit.

exclus

Răspunderii penale şi pedepsei este supusă numai persoana, vinovată de săvîrşirea infracţiunii, adică persoana, care a săvîrşit intenţionat sau prin imprudenţă o faptă social-periculoasă prevăzută de legea penală.

Nimeni nu poate fi declarat vinovat de săvîrşirea unei infracţiuni, precum şi supus unei pedepse penale decît pe baza unei sentinţe a instanţei judecătoreşti şi în conformitate cu legea.

Toate persoanele, care au săvîrşit infracţiuni pe teritoriul Republicii Moldova, urmează a fi trase la răspundere în conformitate cu prezentul Cod.

Cetăţenii Republicii Moldova şi a apatrizii care au săvîrşit infracţiuni în străinătate, in cazul în care sînt traşi la răspundere penală sau deferiţi judecăţii pe teritoriul Republicii Moldova sînt pasibili de răspundere penală în conformitate cu prezentul Cod.

În cazul în care pentru infracţiunile săvîrşite persoanele numite au fost supuse pedepsei în străinătate, instanţa poate să uşureze pedeapsa, ce le-a fost stabilită sau să-l scutească complet pe vinovat de executarea pedepsei.

Pentru infracţiunile săvîrşite dincolo de hotarele Republicii Moldova cetăţenii străini sînt traşi la răspundere în conformitate cu prezentul Cod în cazurile prevăzute de convenţiile internaţionale.

Pedepsele şi antecedentele penale pentru infracţiunile comise pe teritoriul altor state sînt luate în consideraţie, conform prezentului cod şi acordurilor internaţionale, la aprecierea şi încadrarea juridică a acţiunilor unei persoane pentru o nouă infracţiune săvîrşită pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi în alte cazuri de aplicare a legislaţiei penale, inclusiv la soluţionarea chestiunilor privind amnistia şi graţierea.

Chestiunile răspunderii penale a reprezentanţilor diplomatici ai statelor străine şi a altor cetăţeni, care în baza legilor în vigoare şi a convenţiilor internaţionale nu sînt pasibili în procesele penale ale jurisdicţiei instanţelor judecătoreşti ale Republicii Moldova, dacă aceste persoane au săvîrşit o infracţiune pe teritoriul Republicii Moldova, se rezolvă pe cale diplomatică.

Notă: Prezentul articol se aplică în cazurile cînd infracţiunile comise pe teritoriul altor state sînt considerate infracţiuni şi de Codul penal al Republicii Moldova.

exclus

Caracterul infracţional al faptei şi aplicarea pedepsei pentru ea se stabilesc de legea care era în vigoare în momentul săvîrşirii acestei fapte.

Legea, care înlătură pedeapsa pentru o faptă sau care uşurează pedeapsa, are efect retroactiv, adică se extinde de asemenea şi asupra faptelor, săvîrşite pînă la emiterea ei.

Legea, care stabileşte pedeapsa pentru o faptă sau agravează pedeapsa nu are efect retroactiv.

TITLUL II

INFRACŢIUNI

Se consideră infracţiune fapta (acţiune sau inacţiune) social-periculoasă, care atentează la viaţa şi sănătatea persoanei, la drepturile şi libertăţile cetăţenilor, la proprietate, la orînduirea de stat, la sistemul politic şi economic, precum şi alte fapte social-periculoase prevăzute de legea penală.

Nu constituie o infracţiune acţiunea sau inacţiunea, care deşi formal conţine trăsăturile unei fapte, prevăzute de legea penală,însă, fiind lipsită de importanţă, nu prezintă un pericol social.

Se consideră infracţiuni grave faptele săvîrşite cu intenţie ce prezintă un pericol social sporit, prevăzute de articolele 61, 62, 63, 63¹, 64, 65, 66, 67, 67¹, 68, 68¹, 69, 70, alineatele doi şi trei ale articolului 71, articolele 74, 74¹, 74², 75, 76, 83, 84, alineatul 2 al articolului 85, articolele 88, 89, 95, 102, 112², alineatul doi al articolului 113, articolul 116¹, alineatul patru al articolului 119, alineatele doi, trei şi patru ale articolului 120, articolul 121, alineatele doi şi trei ale articolului 122, alineatul doi al articolului 122¹, alineatul trei al articolului 123, articolul 123¹, alineatele doi, trei şi patru ale articolului 125, articolul 127, alineatele trei şi patru ale articolului 158, alineatul doi al articolelor 176² şi 176⁶, alineatele patru, cinci şi şase ale articolului 182, articolul 182¹, alineatele doi şi trei ale articolului 185, articolul 187, alineatele doi şi trei ale articolelor 187¹, 188, 188¹, alineatul doi al articolelor 190, 191, 193, articolul 206¹, alineatul trei al articolului 207², alineatele trei şi patru ale articolului 214, alineatele doi şi trei ale articolului 218, articolele 224⁴, 225¹, 225², 227¹, punctele 2) şi 3) ale articolelor 239, 241, articolul 243, punctele 2) şi 3) ale articolului 245, articolul 248, punctele 2) şi 3) ale articolului 252, punctele 3) şi 4) ale articolului 258, punctele 2) şi 3) ale articolului 261, articolele 264, 265, 267, 268 şi 270 din prezentul Cod.

Se consideră că infracţiunea a fost săvîrşită cu intenţie, dacă persoana, care a săvîrşit-o, îşi dădea seama de caracterul social-periculos al acţiunii sau inacţiunii sale, a prevăzut urmările ei social-periculoase şi le-a dorit sau admitea în mod conştient survenirea acestor urmări.

Se consideră că infracţiunea a fost săvîrşită din imprudenţă, dacă persoana, care a săvîrşit-o, a prevăzut posibilitatea survenirii urmărilor social-periculoase ale acţiunii sau inacţiunii sale, dar considera în mod uşuratic, că ele vor putea fi evitate sau n-a prevăzut posibilitatea survenirii unor asemenea urmări, deşi trebuia şi putea să le prevadă.

Sunt supuse răspunderii penale persoanele care în momentul săvîrşirii infracţiunii au împlinit vîrsta de şaisprezece ani.

Persoanele, în vîrstă între 14 şi 16 ani, care au săvîrşit o infracţiune, sunt supuse răspunderii penale numai pentru omor (articolele 88-91 şi 93), vătămarea intenţionată a integrităţii corporale, care a dus la tulburarea sănătăţii (articolele 95-98 şi partea a doua a articolului 100), viol (articolul 102), tîlhărie (articolul 121), jaf (articolul 120), furt (articolul 119), sustragerea în proporţii deosebit de mari din avutul proprietarului (articolul 123¹), huliganism agravat sau deosebit de agravat (partea a doua şi partea a treia ale articolului 218), nimicirea sau deteriorarea premeditată a avutului proprietarului (articolul 127), sustragerea de substanţe narcotice (articolul 225²), sustragerea de arme de foc, muniţii sau substanţe explozive (articolul 227¹), precum şi pentru săvîrşirea intenţionată a unor acţiuni, ce pot provoca deraierea unui tren (articolul 83).

Dacă instanţa de judecată va considera, că corectarea persoanei în vîrstă de sub 18 ani, care a săvîrşit o infracţiune ce nu prezintă un mare pericol social, este posibilă fără aplicarea pedepsei penale, ea poate aplica acestei persoane măsurile de constrîngere cu caracter educativ, prevăzute de articolul 60 al prezentului Cod, ce nu constituie o pedeapsă penală.

Dacă există condiţiile, prevăzute în partea a treia a prezentului articol, minorul poate fi absolvit de răspunderea penală, urmînd să fie trimis Comisiei pentru minori care va examina chestiunea aplicării unor măsuri de constrîngere cu caracter educativ.

Nu este supusă răspunderii penale persoana,care în timpul săvîrşirii unei fapte social-periculoase se află în stare de iresponsabilitate, adică nu putea să-şi dee seama de acţiunile sale sau să le conducă din cauza unei boli psihice cronice, unei tulburări psihice temporare, debilităţii mintale sau a unei alte stări patologice. Faţă de asemenea persoane, pe baza hotărîrii instanţei de judecată, pot fi aplicate măsurile de constrîngere cu caracter medical, prevăzute de articolele 55-57 ale prezentului Cod.

Nu este supusă pedepsei de asemenea persoana, care deşi a săvîrşit infracţiunea în stare de responsabilitate, dar înainte de pronunţarea sentinţei de către instanţa de judecată s-a îmbolnăvit de o boală psihică, care a lipsit-o de posibilitatea de a-şi da seama de acţiunile sale sau de a le conduce. Faţă de o asemenea persoană, pe baza hotărîrii instanţei de judecată, pot fi aplicate măsuri de constrîngere cu caracter medical, iar după însănătoşire ea poate fi supusă pedepsei.

Persoana, care a săvîrşit o infracţiune în stare de beţie, nu este scutită de răspundere penală.

Nu constituie infracţiune acţiunea care, deşi întruneşte trăsăturile unei fapte, prevăzute în Partea specială a prezentului Cod, ea a fost săvîrşită în stare de legitimă apărare, adică pentru apărarea intereselor Republicii Moldova, a intereselor obşteşti, a persoanei sau a dreptului celui ce se apără ori ale unei alte persoane împotriva unui atac social-periculos, prin cauzarea unei vătămări celui care atacă, dacă n-au fost depăşite limitele legitimei apărări.

Se consideră depăşire a limitelor legitimei apărări necorespunderea vădită a apărării cu caracterul şi pericolul atacului.

Nu constituie o infracţiune acţiunea, care deşi întruneşte trăsăturile unei fapte prevăzute în Partea specială a prezentului Cod, a fost săvîrşită în stare de extremă necesitate, adică pentru înlăturarea unui pericol, care ameninţă interesele Republicii Moldova, interesele obşteşti ale persoanei sau drepturile persoanei respective ori ale altor cetăţeni,dacă în împrejurările date pericolul nu putea fi înlăturat prin alte mijloace şi dacă prejudiciul cauzat este mai mic decît cel ce se evită.

Se consideră pregătire de infracţiune procurarea sau adaptarea mijloacelor ori a instrumentelor sau crearea intenţionată a altor condiţii pentru săvîrşirea ei.

Tentativă de infracţiune se consideră acţiunea intenţionată, îndreptată nemijlocit spre săvîrşirea unei infracţiuni, dacă, din cauze independente de voinţa acelui vinovat, ea n-a fost dusă pînă la capăt.

Pedeapsa pentru pregătire de infracţiune şi pentru tentativă de infracţiune se stabileşte conform articolului Părţii speciale a prezentului Cod, care prevede răspunderea pentru infracţiunea respectivă. La stabilirea pedepsei, instanţa ţine seama de caracterul şi gradul pericolului social al faptelor săvîrşite de cel vinovat, de gradul realizării intenţiei infracţionale şi de cauzele, datorită cărora infracţiunea n-a fost dusă pînă la capăt.

Persoana, care a renunţat de bună voie să ducă pînă la capăt infracţiunea, este supusă răspunderii penale numai în cazul, cînd fapta efectiv săvîrşită de ea întruneşte elementele unei alte infracţiuni.

Complicitate se consideră cooperarea intenţionată a două sau mai multe persoane la săvîrşirea unei infracţiuni.

Coparticipanţi la săvîrşirea infracţiunii, paralel cu autorii, se consideră organizatorii, instigatorii şi complicii.

Executor se consideră persoana, care a săvîrşit nemijlocit infracţiunea.

Organizator se consideră persoana, care a organizat săvîrşirea unei infracţiuni sau a condus săvîrşirea ei.

Instigator se consideră persoana, care a determinat la săvîrşirea infracţiunii.

Complice se consideră persoana, care a contribuit la săvîrşirea infracţiunii prin sfaturi, indicaţii, procurarea mijloacelor sau înlăturarea obstacolelor, precum şi persoana, care a promis dinainte că va favoriza pe infractor, va tăinui instrumentele şi mijloacele de săvîrşire a infracţiunii, urmele infracţiunii sau obiectele dobîndite pe cale criminală.

Gradul şu caracterul participării fiecăruia dintre coparticipanţi la săvîrşirea infracţiunii trebuie să fie luate în consideraţie de instanţa de judecată la stabilirea pedepsei.

Organizaţia criminală este o reuniune de persoane sau de grupuri criminale într-o comunitate stabilă, a cărei activitate se întemeiază pe diviziunea între membrii organizaţiei şi structurile ei a funcţiilor de administrare, asigurare şi executare a intenţiilor criminale ale acestei organizaţii în scopul înrîuririi activităţii economice şi de altă natură a persoanelor juridice şi fizice sau controlării ei în alte forme în vederea obţinerii de avantaje şi interese economice, financiare, de alte avantaje şi interese materiale şi nemateriale.

Infracţiunea se consideră săvîrşită de o organizaţie criminală dacă a fost săvîrşită de un membru al unei astfel de organizaţii în vederea realizării unor scopuri criminale sau de o persoană care nu este membru al organizaţiei criminale, la însărcinarea acestei organizaţii.

Organizatorii şi conducătorii organizaţiei criminale poartă răspundere pentru înfiinţarea şi conducerea ei în cazurile prevăzute de Partea specială a prezentului cod şi pentru toate infracţiunile săvîrşite de organizaţia criminală.

Organizator sau conducător al organizaţiei criminale este considerată persoana care a creat organizaţia criminală sau o conduce.

Membrii organizaţiei criminale poartă răspundere pentru apartenenţa la ea, în cazurile prevăzute de Partea specială a prezentului cod, şi pentru infracţiunile la a căror pregătire sau săvîrşire au participat.

Membrul organizaţiei criminale poate fi absolvit de răspundere penală în cazul în care a declarat benevol existenţa organizaţiei criminale şi a ajutat la descoperirea infracţiunilor săvîrşite de această organizaţie ori a contribuit la demascarea organizatorilor şi conducătorilor organizaţiei criminale sau a membrilor ei.

Favorizarea dinainte nepromisă a infractorului, precum şi tăinuirea instrumentelor şi mijloacelor de săvîrşire a infracţiunii, a urmelor infracţiunii sau a obiectelor dobîndite pe cale criminală, atrage răspunderea numai în cazurile, prevăzute de articolele 87 şi 202 ale prezentului Cod.

Nedenunţarea unei infracţiuni în curs de pregătire sau săvîrşite, despre care se ştie cu certitudine, atrage răspunderea penală numai în cazurile, prevăzute de articolele 86 şi 203 ale prezentului Cod.

TITLUL III

PEDEPSE

Pedeapsa constituie nu numai o osîndă pentru infracţiunea săvîrşită, ci are drept scop şi corectarea şi reeducarea condamnaţilor în spiritul atitudinii cinstite faţă de muncă, executării stricte a legilor, precum şi prevenirea săvîrşirii de noi infracţiuni atît din partea condamnaţilor, cît şi a altor persoane.

Pedeapsa nu urmăreşte scopul de a cauza suferinţe fizice sau înjosirea demnităţii omului.

Persoanelor, care au săvîrşit infracţiuni, li se pot aplica următoarele pedepse principale:

1) privaţiunea de libertate;

3) privaţiunea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate;

4) amenda;

5) destituirea din funcţie;

6) mustrarea publică.

Militarilor aflaţi în serviciul activ li se poate aplica de asemenea ca pedeapsă şi repartizarea într-un batalion disciplinar.

În afară de pedepsele principale, condamnaţilor li se pot aplica următoarele pedepse complimentare:

1) confiscarea averii;

2) retragerea gradului militar sau special;

3) decăderea din drepturile părinteşti.

Privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate, destituirea din funcţie şi amenda pot fi aplicate atît ca pedepse principale, cît şi ca pedepse complementare.

exclus

Privaţiunea de libertate se stabileşte pe un termen de la trei luni pînă la cincisprezece ani, iar pentru infracţiuni deosebit de grave, pentru infracţiuni, care au avut urmări deosebit de grave şi pentru recidivişti deosebit de periculoşi, în cazurile prevăzute de Partea specială a prezentului Cod – pe un termen de cel mult douăzeci şi cinci de ani. În cazul unor infracţiuni prevăzute de Partea specială a prezentului Cod se poate aplica pedeapsa cu detenţiune pe viaţă. În cazul comutării pedepsei detenţiei pe viaţă în o pedeapsă mai blîndă, cu titlu de graţiere, se aplică privaţiunea de libertate pe un termen de douăzeci şi cinci de ani.

La stabilirea pedepsei unei persoane care la data săvîrşirii infracţiunii nu a împlinit optsprezece ani termenul privaţiunii de libertate nu poate depăşi zece ani, iar în cazul în care minorul în vîrstă de la 16 la 18 ani a săvîrşit o infracţiune pentru care se prevede pedeapsa cu detenţiune pe viaţă, termenul privaţiunii de libertate nu poate depăşi cincisprezece ani.

Pedeapsa privativă de libertate, aplicată pe baza unei sentinţe judecătoreşti, se execută în colonii-aşezări de corectare prin muncă, în colonii cu regim comun, înăsprit, riguros şi special sau la închisoare precum şi în colonii de educare prin muncă cu regim comun şi înăsprit.

În colonii de corectare prin muncă îşi execută pedeapsa bărbaţii:

1) condamnaţi prima dată la privaţiune de libertate pentru infracţiuni, săvîrşite din imprudenţă, – în colonii-aşezări pentru persoanele, care au săvîrşit infracţiuni din imprudenţă;

2) condamnaţi prima dată la privaţiune de libertate pe un termen de cel mult cinci ani pentru infracţiuni premeditate, care nu sunt grave, şi anume: pentru efectuarea ilegală a avortului (părţile a doua şi a treia ale articolului 108); eschivarea de la plata pensiei alimentare sau sustragerea de la întreţinerea copiilor (articolul 110); divulgarea secretului înfierii (partea a doua a articolului 112¹); lăsarea în primejdie (partea a doua a articolului 114); calomnie (părţile a doua şi a treia ale articolului 117); sustragerea prin escrocherie din avutul proprietarului fără circumstanţe agravante (partea întîi a articolului 122); sustragerea din avutul proprietarului prin însuşire, delapidare sau abuz de serviciu, fără circumstanţe argavante (partea întîi a articolului 123); dobîndirea prin şantaj a avutului proprietarului (articolul 125); cauzarea de daune materiale prin înşelăciune sau prin abuz de încredere (articolul 126); punerea în vînzare a mărfurilor de proastă calitate, necorespunzătoare standardelor şi incomplet dotate (articolul 159); înşelarea clienţilor (partea a doua a articolului 160²); primirea unei remuneraţii ilicite de la cetăţeni pentru îndeplinirea unor lucrări legate de deservirea populaţiei (partea a doua a articolului 160³); tăierea ilegală a pădurii (articolul 167); vînatului ilegal (partea a doua a articolului 170); îndeletnicirea ilegală cu pescuitul sau alte exploatări ilegale ale apelor (părţile a doua şi a treia ale articolului 171); încălcarea regulilor de combatere a vătămătorilor şi a bolilor de plante (articolul 173); deteriorarea intenţionată a instalaţiilor de irigaţie (articolul 174); falsificarea imprimatelor de taxare poştală sau a biletelor de călătorie (articolul 175); conducerea în stare de ebrietate a mijloacelor de transport (articolul 177¹); constîngerea lucrătorului din transportul feroviar, aerian, fluvial sau auto de a nu-şi îndeplini funcţiile de serviciu (articolul 179³); abuzul de putere sau abuzul de serviciu fără circumstanţe agravante (partea întîi a articolului 184); excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu fără circumstanţe agravante (partea întîi a articolului 185); falsul în acte publice (articolul 189); abuzurile la emiterea hîrtiilor de valoare (alineatul doi al articolului 189¹); denunţ calomnios (articolul 195); depoziţie mincinoasă, raportul de expertiză sau traducere falsă (articolul 196); nedenunţare (articolul 203); blocarea intenţionată a arterelor de transport, întreprinderilor, instituţiilor sau organizaţiilor fără circumstanţe agravante (alineatele întîi şi doi ale articolului 207²); antrenarea minorilor în acţiuni militare şi propagarea războiului în rîndurile lor (articolul 223²); atragerea minorilor la beţie (articolul 224¹) – în colonii-aşezări pentru persoanele care au săvîrşit infracţiuni premeditate;

3) condamnaţi prima dată la privaţiune de libertate pentru infracţiuni premeditate, care nu sunt grave, cu excepţia celor menţionate în alineatul al treilea din partea a patra a prezentului articol, – în colonii cu regim comun;

4) condamnaţi prima dată la privaţiune de libertate pentru infracţiuni grave – în colonii cu regim înăsprit;

5) condamnaţi pentru infracţiuni deosebit de periculoase împotriva statului (articolele 61-70) sau care au executat anterior o pedeapsă sub formă de privaţiune de libertate – în colonii cu regim riguros;

6) declaraţi recidivişti deosebit de periculoşi – în colonii cu regim special.

Femeile, condamnate la privaţiune de libertate, îşi execută pedeapsa în colonii de corectare prin muncă: femeile declarate recidiviste deosebit de periculoase, precum şi cele condamnate pentru infracţiuni deosebit de periculoase împotriva statului (articolele 61-70) – în colonii cu regim riguros; femeile condamnate prima dată la privaţiune de libertate pentru infracţiuni, săvîrşite din imprudenţă, – în colonii-aşezări pentru persoanele, care au săvîrşit infracţiuni din imprudenţă; femeile, condamnate prima dată pentru infracţiuni premeditate menţionate în alineatul al treilea din partea a patra a prezentului articol, – în colonii-aşezări pentru persoanele, care au săvîrşit infracţiuni premeditate; alte femei, condamnate la privaţiune de libertate, – în colonii cu regim comun.

În colonii de educare prin muncă îşi execută pedeapsa:

1) minorii, condamnaţi prima dată la privaţiune de libertate, precum şi minorele – în colonii cu regim comun;

2) minorii, care au executat anterior o pedeapsă sub formă de privaţiune de libertate, – în colonii cu regim înăsprit.

În funcţie de caracterul şi de gradul pericolului social al infracţiunii săvîrşite, de persoana vinovatului şi de alte circumstanţe ale cauzei instanţa judecătorească, indicînd motivele deciziei adoptate, poate dispune, ca pedeapsa să fie executată: de către cei condamnaţi prima dată pentru infracţiuni, săvîrşite din imprudenţă, precum şi pentru infracţiuni premeditate, menţionate în alineatul al treilea din partea a patra a prezentului articol, – în colonii de corectare prin muncă cu regim comun; de către alţi condamnaţi la privaţiune de libertate, dar care n-au fost declaraţi recidivişti deosebit de periculoşi, – în colonii de corectare prin muncă de orice tip, afară de coloniile cu regim special şi coloniile-aşezări; de către minorii de sex masculin condamnaţi – în coloniile de educare prin muncă cu regim comun, în loc de colonii cu regim înăsprit.

Privaţiunea de libertate sub formă de deţinere la închisoare pe întregul termen de pedeapsă sau pe o parte a lui poate fi aplicată:

1) recidiviştilor deosebit de periculoşi;

2) persoanelor, care după împlinirea vîrstei de optsprezece ani au săvîrşit infracţiuni deosebit de periculoase contra statului (articolele 61-70);

3) persoanelor,care după împlinirea vîrstei de optsprezece ani au săvîrşit alte infracţiuni grave, prevăzute de articolul 7¹ al prezentului Cod, pentru care se condamnă la privaţiune de libertate pe un termen de peste cinci ani.

Schimbarea tipului de instituţie de corectare prin muncă, ce a fost stabilit condamnatului, se face de instanţa de judecată pe temeiurile şi în modul, prevăzut de legislaţia Republicii Moldova.

Prin sentinţa instanţei de judecată poate fi declarat recidivist deosebit de periculos:

1) persoana condamnată anterior la privaţiune de libertate pentru o infracţiune deosebit de periculoasă contra statului (articolele 61-70) banditism (articolul 74), fabricarea sau punerea în circulaţie a banilor falşi, săvîrşită cu circumstanţe agravante (alineatul doi al articolului 84), încălcarea regulilor cu privire la operaţiile valutare, săvîrşită cu circumstanţe agravante (partea a doua a articolului 85), omor premeditat (articolele 88, 89 şi punctul 3 al articolului 241), violul, săvîrşit de un grup de persoane, violarea unei fetiţe, violul, care a avut urmări extrem de grave, precum şi violul unei minore în vîrstă de pînă la 14 ani (alineatele trei şi cinci ale articolului 102), luarea de ostatici (articolul 116¹), sustragerea de bunuri din avutul proprietarului în proporţii deosebit de mari (articolul 123¹), tîlhărie în scopul însuşirii de bunuri din avutul proprietarului, săvîrşită cu circumstanţe agravante (partea a doua a articolului 121), fabricarea sau punerea în circulaţie a hîrtiilor de valoare false, săvîrşită cu circumstanţele agravante (alineatul doi al articolului 122¹), deturnarea sau capturarea unei garnituri de teren, a unei nave aeriene sau fluviale (articolul 182¹), atentarea la viaţa colaboratorului de poliţie (articolul 206¹), blocarea intenţionată a arterelor de transport, întreprinderilor, instituţiilor sau organizaţiilor, săvîrşită cu circumstanţe agravante (alineatul trei al articolului 207²), sustragerea materialelor radioactive (articolul 2244) şi care au săvîrşit din nou vre-o una din infracţiunile enumerate mai sus, pentru care această persoană e condamnată la privaţiune de libertate pe un termen de cel puţin cinci ani.

2) persoana, care în orice consecutivitate a fost condamnată anterior de două ori la privaţiune de libertate pentru o infracţiune deosebit de periculoasă contra statului (articolele 61-70), banditism (articolul 74) dezordini de masă (articolul 76), fabricarea sau punerea în circulaţie a banilor falşi sau a hîrtiilor de valoare falsă (articolul 84), încălcarea regulilor cu privire la operaţiile valutare (articolul 85); omor premeditat (articolele 88, 89 şi punctul 3 al articolului 241), vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale (articolul 95), viol (articolul 102), luarea de ostatici (articolul 116¹), sustragerea de bunuri din avutul proprietarului, săvîrşită în circumstanţe agravante (părţile a doua, a treia şi a patra ale articolului 119, părţile a doua, a treia şi a patra ale articolului 120, părţile a doua şi a treia ale articolului 122, părţile a doua şi a treia ale articolului 123, articolul 123¹), tîlhăria în scopul sustragerii avutului proprietarului (articolul 121), constrîngerea lucrătorului din transportul feroviar, aerian, fluvial sau auto de a nu-şi îndeplini funcţiile de serviciu săvîrşită cu circumstanţe agravante (partea a doua a articolului 179³), deturnarea sau capturarea unei garnituri de tren,a unei nave aeriene sau fluviale (articolul 182¹), luarea de mită (articolul 187), atentarea la viaţa colaboratorului de poliţie (articolul 206¹), blocarea intenţionată a arterelor de transport, întreprinderilor, instituţiilor sau organizaţiilor, săvîrşită cu circumstanţele agravante (alineatul trei al articolului 207²), huliganismul deosebit de agravat (partea a treia a articolului 218), sustragerea materialelor radioactive (articolul 224⁴), sustragerea, fabricarea, procurarea, păstrarea, transportarea sau expedierea de substanţe narcotice în scop de desfacere desfacerea acestor substanţe (articolele 225¹ şi 225²), precum şi sustragerea lor, săvîrşită cu circumstanţe agravante (părţile a doua şi a treia ale articolului 225²) sustragerea de arme de foc, de muniţii sau de substanţe explozive, săvîrşită cu circumstanţe agravante (părţile a doua şi a treia ale articolului 227¹) şi care au săvîrşit din nou vre-o una din infracţiunile enumerate mai sus, pentru care această persoană este condamnată la privaţiune de libertate pe un termen de peste trei ani;

3) persoana, care în orice consecutivitate a fost condamnată anterior de trei sau mai multe ori la privaţiune de libertate pentru huliganism agravat (partea a doua a articolului 218) sau pentru infracţiuni, enumerate în punctul 2 al părţii întîi din prezentul articol, şi care a săvîrşit din nou acte huliganice grave sau vre-una din infracţiunile, enumerate în punctul 2 al părţii întîi din prezentul articol, pentru care această persoană este condamnată la privaţiune de libertate;

4) persoana, care, executînd pedeapsa privativă de libertate pentru una din infracţiunile, enumerate în punctele 2 şi 3 ale părţii întîi a prezentului articol, şi care a săvîrşit din nou o infracţiune intenţionată, pentru care ea este condamnată la privaţiune de libertate pe un termen de cel puţin cinci ani.

Examinînd chestiunea declarării unei persoane ca recidivist deosebit de periculos, instanţa de judecată ia în consideraţie persoana celui vinovat, gradul pericolului social al infracţiunilor săvîrşite, motivele lor, gradul realizării intenţiilor criminale, gradul şi caracterul participării la săvîrşirea infracţiunilor şi alte circumstanţe ale cauzei. Hotărîrea instanţei de judecată trebuie să fie motivată în sentinţă.

Cînd se hotărăşte chestiunea cu privire la declararea unei persoane ca recidivist deosebit de periculos, nu se ia în consideraţie condamnarea pentru o infracţiune, săvîrşită de această persoană înainte de vîrsta de optsprezece ani, şi nici condamnarea care a fost ridicată sau stinsă în modul stabilit de lege.

Declararea unei persoane ca recidivist deosebit de periculos se anulează în caz de reabilitare a ei.

Articolele din prezentul Cod, care prevăd răspunderea pentru săvîrşirea unei infracţiuni de către un recidivist deosebit de periculos se aplică în cazurile, cînd o persoană a fost declarată în modul prevăzut de lege recidivist deosebit de periculos înainte de săvîrşirea infracţiunii date.

exclus

exclus

exclus

exclus

Privaţiunea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate poate fi stabilită de instanţa de judecată ca pedeapsă principală sau complementară pe un termen de la un an pînă la cinci ani.

Această pedeapsă poate fi aplicată în cazurile, cînd, după caracterul infracţiunilor săvîrşite de cel vinovat, în timpul îndeplinirii funcţiunii sale sau în timpul exercitării unei anumite activităţi, instanţa găseşte că este imposibil ca el să-şi menţină dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate.

Termenele de executare a pedepsei sub formă de privaţiunea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate se calculează în modul prevăzut de Regulamentul cu privire la modul şi condiţiile de executare în Republica Moldova a pedepselor penale, care nu sînt legate de aplicarea măsurilor de înrîurire corecţională prin muncă asupra condamnaţilor, aprobat de legislaţia în vigoare.

Amenda este o sancţiune bănească ce se aplică de instanţa de judecată în cazurile şi în limitele prevăzute de prezentul Cod.

Mărimea amenzii se stabileşte în dependenţă de caracterul şi gravitatea infracţiunii săvîrşite, luîndu-se în considerare situaţia materială a celui vinovat, în limitele de la douăzeci şi cinci la o mie de salarii minime, iar pentru infracţiuni cu scop de profit în limita de pînă la cinci mii de salarii minime, luîndu-se ca bază mărimea salariului minim la momentul săvîrşirii infracţiunii. La stabilirea pedepsei sub formă de amendă, instanţa de judecată poate decide, luînd în considerare persoana celui condamnat şi situaţia lui materială, achitarea amenzii în rate, indicînd în acest caz în sentinţă termenul concret de achitare. Pentru condamnaţii care nu au domiciliu stabil în Republica Moldova, achitarea amenzii în rate nu se admite.

În caz de eschivare cu rea-voinţă a condamnatului de la achitarea amenzii fixate ca pedeapsă principală, instanţa de judecată poate să înlocuiască suma neachitată a amenzii printr-o pedeapsă sub formă de privaţiune de libertate, calculîndu-se o lună de privaţiune de libertate pentru trei salarii minime, însă pe un termen nu mai mare decît termenul maxim, stabilit de prezentul Cod pentru infracţiunile, de comiterea cărora persoana a fost declarată vinovată.

Destituirea din funcţie se aplică de instanţa de judecată în cazul cînd ea consideră imposibil a-l lăsa pe condamnat în funcţia pe care o ocupă.

Mustrarea publică constă în pronunţarea în public de către instanţa de judecată a mustrării aplicate vinovatului, aducînd aceasta, în cazurile necesare, la cunoştinţa obştimii prin presă sau prin alte mijloace.

Faţă de militarii cu serviciul în termen, care au săvîrşit infracţiuni, se poate aplica trimiterea în batalionul disciplinar în cazurile, prevăzute de lege, pe un termen de la trei luni pînă la doi ani, precum şi în cazurile, cînd instanţa de judecată, ţinînd seama de circumstanţele cauzei şi de persoana condamnatului, găseşte de cuviinţă să aplice în locul privaţiunii de libertate pe un termen de pînă la trei ani trimiterea în batalionul disciplinar pe acelaşi termen. Trimiterea în batalionul disciplinar în locul privaţiunii de libertate nu poate fi aplicată faţă de persoanele care au executat anterior o pedeapsă privativă de libertate.

Pedepsirea sub formă de trimitere la un preventoriu de educaţie prin muncă se aplică pe un termen de la un an pînă la doi ani.

La stabilirea pedepsei unei persoane, care pentru eschivarea cu rea-voinţă de la plata pensiei alimentare sau de la întreţinerea copiilor ori pentru încălcarea regulilor sistemului de paşapoarte este condamnată la privaţiune de libertate pe un termen de pînă la un an, instanţa de judecată, ţinînd seama de circumstanţele cauzei şi de persoana, ce s-a făcut vinovată, poate să aplice în loc de privaţiune de libertate, o pedeapsă sub formă de trimitere pe acelaşi termen la un preventoriu de educaţie prin muncă.

Pedepsirea sub formă de trimitere la un preventoriu de educaţie prin muncă nu se aplică:

1) recidiviştilor deosebit de periculoşi;

2) persoanelor condamnate anterior pentru infracţiuni deosebit de periculoase contra statului (articolele 61-70); banditism (articolul 74); omor premeditat (articolele 88, 89 şi 241 punctul 3); vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale (articolul 95); viol, săvîrşit de un grup de persoane, sau violul unei minore, viol cu consecinţe deosebit de grave, precum şi violul unei minore în vîrstă de pînă la 14 ani (alineatele trei şi cinci ale articolului 102); huliganism deosebit de agravat (partea a treia a articolului 218); vagabondaj, cerşit sau alt mod de viaţă parazitar (articolul 221);

3) cetăţenilor străini şi persoanelor fără cetăţenie.

Pedepsirea sub formă de trimitere la un preventoriu de educaţie prin muncă nu se aplică de asemenea faţă de persoanele, care fuseseră mai înainte trimise la un preventoriu de educaţie prin muncă (în decursul a trei ani din ziua eliberării din preventoriu).

Dacă condamnatul, care îşi execută pedeapsa într-un preventoriu de educaţie prin muncă, se eschivează de la muncă, încalcă cu rea-voinţă sau în mod sistematic disciplina ori regulile de comportare stabilite, atunci, la propunerea administraţiei preventoriului de educaţie prin muncă, partea rămasă neexecutată din termenul de aflare la preventoriul de educaţie prin muncă instanţa de judecată o înlocuieşte, prin încheierea sa, cu o pedeapsă sub formă de privaţiune de libertate pe acelaşi termen.

Dacă în cursul termenului de aflare la preventoriul de educaţie prin muncă, stabilit de instanţa de judecată persoana condamnată a săvîrşit o infracţiune, atunci instanţa de judecată îi stabileşte pedeapsa potrivit regulilor, prevăzute de articolul 40 din prezentul Cod.

Confiscarea averii constă în trecerea forţată şi gratuită în proprietatea statului a bunurilor condamnatului destinate sau folosite la săvîrşirea infracţiunilor sau dobîndite de el ca urmare a săvîrşirii infracţiunii, precum şi a veniturilor obţinute prin folosirea bunurilor şi valorilor dobîndite pe cale criminală.

Banii şi cadourile primite nelegitim se confiscă, iar valoarea serviciilor primite nelegitim se percepe prin hotărîre a instanţei de judecată, iar dacă ele nu au fost găsite, instanţa încasează de la condamnat suma de bani echivalentă, pornind de la valoarea acestora la momentul săvîrşirii infracţiunii.

Confiscarea averii poate fi dispusă numai în cazurile, prevăzute de legislaţia Republicii Moldova iar pentru infracţiuni, comise în interes material – şi în cazurile prevăzute de Partea specială a prezentului Cod.

Instanţa de judecată este obligată să indice în sentinţă, dacă se confiscă toată averea vinovatului sau numai o parte din ea; în ultimul caz instanţa este obligată să arate, ce parte din avere se confiscă, sau să enumere obiectele, ce urmează să fie confiscate.

Nu pot fi confiscate obiectele enumerate în lista dată ca anexă la prezentul Cod, necesare condamnatului şi persoanelor aflate în întreţinerea lui.

În caz de confiscare a averii condamnatului statul nu răspunde pentru datoriile şi obligaţiile condamnatului, dacă ele au luat naştere după ce organele de cercetare prealabilă, de anchetă penală sau instanţa de judecată au luat măsuri de asigurare a averii şi dacă s-a acţionat fără consimţămîntul acestor organe.

În privinţa pretenţiilor, care urmează a fi satisfăcute din contul averii confiscate, statul răspunde numai în limitele activului. Ordinea de satisfacere a acestor pretenţii se stabileşte de Codul de procedură civilă.

Retragerea gradelor militare şi a altor titluri, precum şi a ordinelor, medaliilor, a titlurilor onorifice şi a gradelor de calificare (clasificare)

În caz de condamnare pentru o infracţiune gravă persoana, care are un grad militar sau un titlu special, poate fi privată de acest grad sau titlu prin sentinţa judecătorească.

În caz de condamnare pentru o infracţiune gravă a unei persoane, decorate cu ordin sau cu medalie, a unei persoane, care are un titlu onorific, ori un grad militar sau un alt titlu, instanţa de judecată la pronunţarea sentinţei hotărăşte, dacă este raţional să se intervină pe lîngă organul care l-a decorat pe condamnat cu ordin, medalie, sau care i-a conferit titlu sau gradul, pentru a i se retrage acestuia ordinul, medalia, ori titlul onorific, gradul militar, gradul de clasificare şi gradul special militar al lucrătorului procuraturii, gradul de calificare al judecătorului sau al funcţionarului public, gradul de clasificare al lucrătorului inspectoratului fiscal de stat sau un alt titlu.

Decăderea din drepturile părinteşti poate fi aplicată ca pedeapsă complementară în cazurile, cînd instanţa de judecată constată că părintele abuzează de aceste drepturi sau se sustrage de la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti în urma cărui fapt copiii se ţin de beţii, duc o viaţă desfrînată sau săvîrşesc alte fapte social-periculoase.

În caz de condamnare a unei persoane la privaţiune de libertate cu aplicarea decăderii din drepturile părinteşti, ca pedeapsă complementară ea se extinde pe toată durata executării privaţiunii de libertate şi după executarea ei – pe termenul stabilit prin sentinţă. Dacă această pedeapsă complementară se aplică pe lîngă alte categorii de pedepse principale, termenul executării pedepsei complementare începe din momentul executării celei principale.

Drepturile părinteşti se restabilesc de instanţa de judecată la propunerea organelor de tutelă şi curatelă ori a Comisiei pentru minori.

exclus

TITLUL IV

APLICAREA PEDEPSEI ŞI ABSOLVIREA DE PEDEAPSĂ

Judecata aplică pedeapsa în limitele, prevăzute de articolul din Partea specială a prezentului Cod, care prevede răspunderea pentru infracţiunea săvîrşită, în strictă conformitate cu dispoziţiile Părţii generale a prezentului Cod. La stabilirea pedepsei, instanţa de judecată călăuzindu-se de conştiinţa de drept, ţine seama de caracterul şi gradul de pericol social al infracţiunii săvîrşite, de persoana celui vinovat şi de circumstanţele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea.

La stabilirea pedepsei se consideră circumstanţe atenuante:

1) preîntîmpinarea de către vinovat a urmărilor dăunătoare ale infracţiunii săvîrşite, sau repararea voluntară a pagubei cauzate sau înlăturarea daunei cauzate;

2) săvîrşirea infracţiunii în urma unui concurs de împrejurări grele de ordin personal sau familial;

3) săvîrşirea infracţiunii fie sub influenţa unei ameninţări sau constrîngeri, fie datorită unei dependenţe materiale, de serviciu sau de altă natură;

4) săvîrşirea infracţiunii sub influenţa unei puternice frămîntări sufleteşti, provocate de acţiunile ilegale ale părţii vătămate;

5) săvîrşirea infracţiunii ca urmare a apărării împotriva unui atac social-periculos, chiar dacă au fost depăşite limitele legitimei apărări;

6) săvîrşirea infracţiunii de către un minor;

7) săvîrşirea infracţiunii de către o femeie gravidă;

8) căinţa sinceră sau autodenunţarea;

9) contribuirea activă la descoperirea infracţiunii.

La stabilirea pedepsei instanţa de judecată poate considera ca circumstanţe atenuante şi alte împrejurări.

La stabilirea pedepsei se consideră circumstanţe agravante:

1) săvîrşirea infracţiunii de către o persoană, care anterior a mai săvîrşit o infracţiune.

În dependenţă de caracterul primei infracţiuni, instanţa de judecată este în drept să nu o considere ca circumstanţă agravantă;

2) săvîrşirea infracţiunii de un grup organizat;

3) săvîrşirea infracţiunii în interes material sau cu alte intenţii josnice;

3¹) săvîrşirea infracţiunii pe substrat naţional sau ură ori dispreţ rasial.

4) cauzarea prin infracţiune a unor urmări grave;

5) săvîrşirea infracţiunii faţă de un copil, bătrîn sau o persoană care se află în stare de neputinţă de a se apăra;

6) săvîrşirea infracţiunii faţă de o persoană, care apără ordinea publică;

7) instigarea minorilor la săvîrşirea infracţiunii sau atragerea lor la participarea în săvîrşirea infracţiunii;

8) săvîrşirea infracţiunii cu o deosebită cruzime sau prin batjocorirea părţii vătămate;

9) săvîrşirea infracţiunii în timpul unei calamităţi sociale;

10) săvîrşirea infracţiunii prin mijloace, care prezintă pericol general;

11) săvîrşirea infracţiunii folosindu-se dependenţa materială, de serviciu sau de altă natură a unei alte persoane;

12) săvîrşirea infracţiunii de către o persoană, care se află în stare de beţie. Instanţa de judecată are dreptul, ca în funcţie de caracterul infracţiunii să nu considere aceasta ca o circumstanţă agravantă;

13) săvîrşirea de către o persoană luată pe chezăşie a unei noi infracţiuni în perioada cînd se află pe chezăşie sau într-un răstimp de un an de la expirarea termenului chezăşiei.

Dacă o persoană este declarată vinovată de săvîrşirea a două sau mai multe infracţiuni, prevăzute de diferite articole ale Părţii speciale a prezentului Cod, fără să fi fost condamnată pentru vreuna din ele, instanţa de judecată, pronunţînd pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, stabileşte definitiv pedeapsa pentru concurs de infracţiuni prin absorbirea pedepsei mai uşoare de pedeapsa mai gravă, sau prin cumulul total sau parţial al pedepselor aplicate în limitele stabilite de articolul, care prevede pedeapsa mai gravă.

La pedeapsa principală poate fi adăugată oricare din pedepsele complementare, prevăzute de articolele din Partea specială a prezentului Cod, care stabilesc răspundere pentru infracţiunile, de săvîrşirea cărora persoana a fost declarată vinovată.

După aceleaşi reguli se stabileşte pedeapsa, dacă după pronunţarea sentinţei se va constata, că condamnatul este vinovat şi de o altă infracţiune, săvîrşită înainte de pronunţarea sentinţei în prima cauză. În acest caz în termenul pedepsei se include durata pedepsei, executate complet sau parţial pe baza primei sentinţe.

Dacă după pronunţarea sentinţei, dar înainte de executarea completă a pedepsei, condamnatul a săvîrsit o nouă infracţiune, instanţa de judecată adaugă, în întregime sau parţial, la pedeapsa aplicată prin noua sentinţă, partea neexecutată a pedepsei, pronunţate prin sentinţa anterioară.

La cumularea pedepselor în modul prevăzut de prezentul articol, termenul total al pedepsei nu trebuie să depăşească termenul maximal, prevăzut de prezentul Cod pentru pedeapsa respectivă. La cumularea pedepselor privative de libertate, termenul total al pedepsei nu trebuie să depăşească cincisprezece ani, iar în cazul infracţiunilor, pentru care prezentul Cod admite aplicarea privaţiunii de libertate pe un termen mai mare de cincisprezece ani, termenul total al pedepsei nu trebuie să depăşească douăzeci şi cinci de ani. La cumularea pedepselor, dacă prin una din sentinţe este stabilită pedeapsa cu detenţiune pe viaţă, termenul total al pedepsei va fi detenţiune pe viaţă.

La cumularea diferitelor pedepse principale se aplică următoarele reguli:

1) la cumularea pedepselor sub formă de privaţiune de libertate şi de întreţinere într-un batalion disciplinar sau într-un preventoriu de educaţie prin muncă unei zile de privaţiune de libertate îi corespunde o zi de întreţinere într-un batalion disciplinar ori într-un preventoriu de educaţie prin muncă;

Dacă la privaţiunea de libertate se adaugă pedepse privative de dreptul de a ocupa anumite funcţii, de a exercita o anumită activitate, de amendă, de destituire din funcţie sau de mustrare publică, aceste pedepse se pun în executare în mod de sine stătător.

Diferite categorii de pedepse complementare se execută în mod de sine stătător.

Termenele de privaţiune de libertate, de deţinere într-un batalion disciplinar ori într-un preventoriu de educaţie prin muncă, precum şi de privaţiune de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate se calculează în luni şi ani, iar termenele deţinerii militarilor sub arest – în zile şi luni.

În caz de cumulare, înlocuire sau uşurare a pedepselor se admite calcularea acestor pedepse în zile.

abrogat

La stabilirea pedepsei unei persoane condamnate prima dată la privaţiune de libertate pentru o infracţiune premeditată pe un termen de pînă la cinci ani, iar pentru infracţiunea săvîrşită din imprudenţă pe un termen de pînă la şapte ani, instanţa de judecată, luînd în considerare caracterul şi gravitatea infracţiunii săvîrşite, persoana vinovatului şi alte circumstanţe ale cauzei, poate înlocui pedeapsa privativă de libertate cu amendă, calculîndu-se douăzeci şi cinci de salarii minime pentru fiecare lună de privaţiune de libertate condamnaţilor pentru săvîrşirea infracţiunilor premeditate şi zece salarii minime pentru fiecare lună de privaţiune de libertate condamnaţilor pentru săvîrşirea infracţiunilor din imprudenţă, indicîndu-se în sentinţă motivele unei asemenea hotărîri.

Înlocuirea pedepsei privative de libertate cu amendă nu se aplică persoanelor care au săvîrşit infracţiunile prevăzute la articolele 61-66, alineatul trei al articolului 67, articolele 69, 70 şi 74, alineatul doi al articolului 74¹, alineatul întîi al articolului 74², articolele 88, 89 şi 95, alineatele trei, patru şi cinci ale articolului 102, articolele 103, 103¹ şi 104, alineatele doi ale articolelor 107¹ şi 113, articolele 113¹ şi 116¹, alineatul patru al articolului 119, alineatele trei şi patru ale articolului 120, articolul 121, alineatele trei ale articolelor 122 şi 123, articolul 123¹, alineatele trei şi patru ale articolului 125, articolul 159¹, alineatul trei al articolului 187, alineatul doi al articolului 206¹, alineatul patru al articolului 214, articolele 225¹-225³, 227 şi 227¹, punctul 3) al articolului 241 din prezentul Cod.

În cazul în care condamnatul se eschivează cu rea-voinţă de la achitarea amenzii, instanţa de judecată anulează înlocuirea pedepsei.

Dacă instanţa de judecată, luînd în considerare circumstanţele cauzei şi persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este raţional ca condamnatul să execute pedeapsa sub formă de privaţiune de libertate pe un termen anumit, ea poate dispune suspendarea pedepsei aplicate condamnatului, indicînd în sentinţă motivele acestei hotărîri. În acest caz, instanţa de judecată decide neexecutarea sentinţei dacă în decursul termenului de probă, fixat de instanţa de judecată, condamnatul nu va săvîrşi o nouă infracţiune şi dacă va îndeplini obligaţiile puse în seama lui de instanţa de judecată pe termenul de probă.

Termenul de probă se stabileşte în limitele de la un an pînă la cinci ani.

Condamnarea cu suspendarea pedepsei nu se aplică persoanelor care au săvîrşit infracţiunile prevăzute la articolele 61-66, alineatul trei al articolului 67, articolele 69, 70 şi 74, alineatul doi al articolului 74¹, alineatul întîi al articolului 74², articolele 88, 89 şi 95, alineatele trei, patru şi cinci ale articolului 102, articolele 103, 103¹ şi 104, alineatele doi ale articolelor 107¹ şi 113, articolele 113¹ şi 116¹, alineatul patru al articolului 119, alineatele trei şi patru ale articolului 120, articolul 121, alineatele trei ale articolelor 122 şi 123, articolul 123¹, alineatele trei şi patru ale articolului 125, articolul 159¹, alineatul trei al articolului 187, alineatul doi al articolului 206¹, alineatul patru al articolului 214, articolele 225¹-225³, 227 şi 227¹, punctul 3) al articolului 241 din prezentul Cod.

În caz de condamnare cu suspendarea pedepsei pot fi stabilite pedepse complementare.

Controlul asupra comportamentului celui condamnat cu suspendarea pedepsei este exercitat de organul de stat specializat, iar în cazul militarilor – de comandamentul unităţilor şi instituţiilor militare.

În caz de condamnare cu suspendarea pedepsei, instanţa de judecată poate pune în sarcina condamnatului îndeplinirea anumitelor obligaţii: să nu-şi schimbe, fără învoirea organului de stat specializat care exercită controlul asupra comportamentului condamnatului, domiciliul stabil, locul de muncă sau de învăţătură; să nu frecventeze anumite locuri; să-şi susţină material familia. Instanţa de judecată poate pune în sarcina celui condamnat cu suspendarea pedepsei şi îndeplinirea altor obligaţii care pot contribui la corijarea condamnatului.

Pe durata termenului de probă, instanţa de judecată, la propunerea organului care exercită controlul asupra comportamentului celui condamnat cu suspendarea pedepsei, poate anula în întregime sau în parte ori poate completa obligaţiile stabilite anterior pentru cel condamnat cu suspendarea pedepsei.

În cazul cînd condamnatul încalcă pe durata termenului de probă ordinea publică, ceea ce atrage aplicarea sancţiunii administrative, nu-şi îndeplineşte obligaţiile date în seamă pe durata termenului de probă, instanţa de judecată, în temeiul propunerii corespunzătoare a organului indicat la alineatul cinci al prezentului articol, poate pronunţa o încheiere cu privire la trimiterea condamnatului pentru a-şi executa pedeapsa stabilită prin sentinţă.

În cazul cînd cel condamnat cu suspendarea pedepsei săvîrşeşte pe durata termenului de probă o nouă infracţiune, instanţa de judecată îi stabileşte pedeapsa conform prevederilor articolului 40 din prezentul Cod.

Dacă, pînă la expirarea termenului de probă, cel condamnat cu suspendarea pedepsei dovedeşte printr-un comportament adecvat corijarea sa, instanţa de judecată, la propunerea organului indicat la alineatul cinci al prezentului articol, poate decide anularea condamnării cu suspendarea pedepsei şi stingerea antecedentelor penale ale condamnatului. În aceste circumstanţe condamnarea cu suspendarea pedepsei poate fi anulată la expirarea a cel puţin jumătate din termenul de probă stabilit.

În timp de război executarea sentinţei de condamnare la privaţiune de libertate a unui militar sau a unui supus militar, care urmează a fi încorporat sau mobilizat, poate fi amînată de către instanţa judecătorească pînă la terminarea operaţiilor militare, condamnatul fiind trimis în armata de operaţii. În asemenea cazuri instanţa poate să amîne şi executarea pedepselor complementare.

Dacă condamnatul, trimis în armata de operaţii, se va dovedi a fi un apărător dîrz al Patriei, atunci, la cererea comandamentului militar respectiv, instanţa îl poate absolvi de pedeapsă sau îi poate înlocui pedeapsa cu alta mai blîndă.

Dacă persoana căreia i-a fost amînată executarea sentinţei, a săvîrşit o nouă infracţiune, instanţa adaugă la pedeapsa nouă pe cea stabilită mai înainte, conform dispoziţiilor, prevăzute de articolul 40 al prezentului Cod.

Femeilor gravide şi femeilor care au copii în vîrstă de pînă la 8 ani, condamnate pentru prima dată la privaţiune de libertate pe un termen de pînă la şapte ani, instanţa de judecată poate amîna executarea pedepsei pînă cînd copilul cel mai mic va împlini opt ani.

În cazul cînd condamnata căreia i s-a amînat executarea pedepsei a abandonat copilul ori continuă să se eschiveze de la educaţia lui şi după avertismentul organului care exercită controlul asupra comportamentului condamnatei, instanţa de judecată, la propunerea acestui organ, poate să anuleze amînarea executării pedepsei şi să trimită condamnata pentru executarea pedepsei stabilite prin sentinţa instanţei de judecată.

La împlinirea de către copil a vîrstei de opt ani, instanţa de judecată eliberează condamnata de executarea pedepsei fie comută pedeapsa, fie pronunţă o încheiere privind trimiterea condamnatei în instituţia corespunzătoare pentru executarea părţii neispăşite din pedeapsă.

În cazul cînd condamnata a săvîrşit o nouă infracţiune în perioada pentru care i s-a amînat executarea pedepsei, instanţa de judecată stabileşte o pedeapsă conform prevederilor articolului 40 din prezentul Cod.

Amînarea executării pedepsei nu se aplică:

1) femeilor condamnate pentru săvîrşirea infracţiunilor prevăzute la articolele 61-70, 74, 88, 89, 92, 95 şi la alineatul trei al articolului 218;

2) femeilor cărora li se aplică, în plus la pedeapsa pentru infracţiunea săvîrşită, măsuri de tratament forţat de alcoolism sau narcomanie, precum şi femeilor care nu au încheiat cursul deplin de tratament al unei boli venerice.

Detenţiunea preventivă se deduce de către instanţa de judecată din durata pedepsei privative de libertate şi a repartizării într-un batalion disciplinar, ori într-un preventoriu de educaţie prin muncă socotindu-se o zi pentru o zi.

La aplicarea altor pedepse instanţa judecătorească, ţinînd seama de detenţiunea preventivă, poate, corespunzător, să comute pedeapsa sau să-l absolve complet pe vinovat de executarea ei.

Timpul aflării sub arest preventiv a persoanei condamnate la privaţiune de libertate cu suspendarea executării pedepsei şi cu atragerea obligatoare la muncă se include în termenul de pedeapsă stabilit prin sentinţa judecătorească, calculîndu-se o zi pentru o zi.

Persoana nu poate fi trasă la răspundere penală, dacă din ziua săvîrşirii infracţiunii au trecut următoarele termene:

1) un an din ziua săvîrşirii unei infracţiuni, pentru care, conform prezentului Cod, nu poate fi aplicată o pedeapsă mai severă decît amenda;

2) trei ani din ziua săvîrşirii infracţiunii, pentru care, conform prezentului Cod, poate fi aplicată privaţiunea de libertate pînă la doi ani;

3) cinci ani din ziua săvîrşirii infracţiunii, pentru care, conform prezentului Cod, poate fi aplicată privaţiunea de libertate pînă la cinci ani;

4) zece ani din ziua săvîrşirii infracţiunii, pentru care, conform prezentului Cod, poate fi aplicată o pedeapsă mai severă decît pînă la cinci ani;

5) cincisprezece ani din ziua săvîrşirii infracţiunii pentru care, conform prezentului Cod, poate fi aplicată o pedeapsă mai severă decît pînă la zece ani sau pedeapsa cu detenţiune pe viaţă.

Prescripţia se întrerupe, dacă pînă la expirarea termenelor sus-numite persoana va săvîrşi o infracţiune, pentru care, conform prezentului Cod poate fi aplicată privaţiunea de libertate pe un termen mai mare de doi ani. Calcularea prescripţiei în acest caz începe din momentul săvîrşirii infracţiunii noi.

Prescripţia este suspendată, dacă persoana, care a săvîrşit infracţiunea, se sustrage de la anchetă sau judecată. În aceste cazuri prescripţia intră în vigoare din nou din momentul reţinerii persoanei sau din momentul autodenunţării. Însă persoana nu poate fi trasă la răspundere penală, dacă de la data săvîrşirii infracţiunii au trecut cincisprezece ani şi prescripţia n-a fost întreruptă prin săvîrşirea unei noi infracţiuni.

Sentinţa de condamnare nu se pune în executare, dacă ea n-a fost pusă în executare în următoarele termene, socotind din ziua, cînd sentinţa a intrat în vigoare:

1) un an – în caz de condamnare la o pedeapsă nu mai severă decît amenda;

2) trei ani – în caz de condamnare la privaţiune de libertate pînă la doi ani;

3) cinci ani – în caz de condamnare la privaţiune de libertate pînă la cinci ani;

4) zece ani – în caz de condamnare la o pedeapsă mai severă decît privaţiunea de libertate pe cinci ani.

5) cincisprezece ani – în caz de condamnare la o pedeapsă mai severă decît privaţiunea de libertate pe zece ani sau la detenţiune pe viaţă.

Prescripţia se întrerupe, dacă condamnatul se va sustrage de la executarea pedepsei sau dacă pînă la expirarea termenelor va săvîrşi o nouă infracţiune, pentru care instanţa de judecătorească a aplicat o pedeapsă privativă de libertate pe termen de cel puţin un an. În caz de săvîrşire a unei noi infracţiuni, calcularea prescripţiei începe din momentul săvîrşirii ei, iar în cazul sustragerii de la executarea pedepsei – din momentul prezentării pentru executarea pedepsei sau din momentul reţinerii condamnatului, care se ascundea. Însă sentinţa de condamnare nu poate fi pusă în executare, dacă de la data pronunţării ei au trecut cincisprezece ani şi prescripţia n-a fost întreruptă prin săvîrşirea unei noi infracţiuni.

Persoana, care a săvîrşit o faptă, ce conţine indicii de infracţiune poate fi absolvită de răspunderea penală, dacă se va constata, că la data cercetării sau judecării cauzei, datorită schimbării situaţiei, fapta săvîrşită de către dînsul şi-a pierdut caracterul social-periculos sau că această persoană a încetat de a mai fi social-periculoasă.

Persoana, care a săvîrşit o infracţiune, poate fi conform sentinţei pronunţate de instanţa judecătorească absolvită de pedeapsă dacă se va constata, că datorită comportării ulterioare ireproşabile şi atitudinii cinstite faţă de muncă, această persoană, în momentul judecării cauzei, nu poate fi considerată ca fiind social-periculoasă.

Persoana, care a săvîrşit o faptă, ce conţine indicii de infracţiune fără a prezenta un mare pericol social, poate fi scutită de răspundere penală, dacă se va găsi, că corectarea şi reeducarea ei este posibilă fără aplicarea pedepsei penale. În acest caz, în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova poate fi adoptată una din următoarele hotărîri:

1) atragerea persoanei la răspunderea administrativă (ar.48¹);

3) trimiterea materialelor dosarului spre examinare comisiei pentru minori (articolul 10);

4) încredinţarea persoanei pe chezăşie unei organizaţii obşteşti sau unui colectiv de muncă (articolul 50).

Persoana, care a săvîrşit o faptă, ce conţine indicii de infracţiune fără a prezenta un mare pericol social şi pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libertate pe un termen nu mai mare de un an sau o altă pedeapsă mai uşoară, poate fi absolvită de răspundere penală cu tragerea la răspundere administrativă, dacă se va găsi că corectarea şi reeducarea ei este posibilă fără aplicarea unei pedepse penale.

Persoanelor absolvite de pedeapsă penală în conformitate cu alineatul întîi al prezentului articol, le pot fi aplicate următoarele sancţiuni administrative: amendă în mărime de pînă la douăzeci şi cinci de salarii minime, sau arest pe un termen de pînă la treizeci de zile.

exclus

Dacă potrivit circumstanţelor cauzei fapta ce conţine indicii de infracţiune, săvîrşită de o persoană, şi însăşi persoana nu prezintă un mare pericol social, atunci în urma demersului din partea unei organizaţii obşteşti sau a colectivului de muncă persoana aceasta poate fi scutită de răspundere penală şi încredinţată de chezăşie spre reeducare şi corectare organizaţiei obşteşti sau colectivului de muncă, care a făcut demersul.

Nu poate fi încredinţată pe chezăşie persoana, care a săvîrşit a doua oară o infracţiune intenţionată, precum şi persoana, care în trecut a mai fost luată pe chezăşie în legătură cu săvîrşirea unei infracţiuni. De asemenea nu poate fi încredinţată pe chezăşie persoana, care nu se consideră vinovată sau care din oarecare motive insistă asupra examinării cauzei de către instanţa de judecată.

Persoana, care a săvîrşit o faptă, ce conţine indicii de infracţiune şi a fost încredinţată pe chezăşie, poate fi trasă la răspundere penală pentru fapta, pe care ea a săvîrşit-o, dacă în decurs de un an n-a îndreptăţit încrederea colectivului, a încălcat promisiunea de a se corecta, sau a părăsit lucrul în scopul de a se eschiva de înrîurirea obştească şi dacă, în legătură cu aceasta, există o hotărîre a organizaţiei obşteşti sau a colectivului de muncă, prin care renunţă la chezăşia dată.

Persoana care execută pedeapsa privativă de libertate sau persoana care este repartizată într-un batalion disciplinar poate fi eliberată condiţionat înainte de termen de pedeapsă în cazul în care instanţa de judecată va considera că pentru corijarea acesteia nu este nevoie de executarea integrală a pedepsei stabilite. Totodată, condamnatul poate fi eliberat, în întregime sau în parte, şi de pedeapsa complementară.

Aplicînd eliberarea condiţionată înainte de termen de pedeapsă a condamnatului, instanţa de judecată îi poate pune în sarcină obligaţiile prevăzute la alineatul şase al articolului 43 din prezentul Cod, pe care acesta trebuie să le execute pe durata părţii neispăşite din pedeapsă.

Controlul asupra comportamentului persoanei eliberate condiţionat înainte de termen îl exercită organul de stat specializat, iar în cazul militarilor – comandamentul unităţilor şi instituţiilor militare.

Eliberarea condiţionată înainte de termen de pedeapsă a condamnatului poate fi aplicată după executarea efectivă a cel puţin jumătate din termenul de pedeapsă stabilit.

Persoanele condamnate pentru infracţiuni premeditate la privaţiune de libertate pe un termen mai mare de trei ani pot fi eliberate condiţionat înainte de termen de pedeapsă după executarea efectivă a cel puţin două treimi din termenul de pedeapsă stabilit.

Persoanelor condamnate pentru săvîrşirea infracţiunilor prevăzute de articolele 61-70, 74, 74¹, de articolul 84 alineatul 2, de articolul 85 alineatul 2, de articolele 88 şi 89, de articolul 95 alineatul 2, de articolul 102 alineatele 3 şi 5, de articolul 116¹, de articolul 121 alineatul 2, de articolele 123¹ şi 182¹, de articolul 187 alineatele 2 şi 3, de articolul 187¹ alineatul 2, de articolul 188 alineatul 2, de articolul 206¹, de articolul 207² alineatul 3, de articolul 218 alineatul 3, de articolul 224⁴, de articolul 225¹ alineatul 2, de articolul 225² alineatele 2 şi 3, de articolul 227¹, de articolul 241 punctul 3), eliberarea condiţionată înainte de termen de pedeapsă le poate fi aplicată după executarea efectivă a cel puţin trei pătrimi din termenul de pedeapsă stabilit.

Persoanelor condamnate la detenţie pe viaţă le poate fi aplicată eliberarea condiţionată înainte de termen de pedeapsă după executarea efectivă de către acestea a cel puţin douăzeci şi cinci de ani de privaţiune de libertate.

Termenul privaţiunii de libertate executat efectiv de condamnat nu poate fi mai mic de şase luni.

Dacă condamnatul nu îndeplineşte obligaţiile puse în seama lui de instanţa de judecată la aplicarea măsurii eliberării condiţionate înainte de termen, instanţa de judecată, la propunerea organelor indicate la alineatul trei al prezentului articol, poate pronunţa o încheiere cu privire la executarea de către condamnat a pedepsei stabilite prin sentinţă.

Dacă condamnatul a săvîrşit în decursul perioadei corespunzătoare părţii neispăşite din pedeapsă o nouă infracţiune, instanţa de judecată îi stabileşte pedeapsa conform prevederilor articolului 40 din prezentul Cod. Totodată, instanţa de judecată poate suplimenta pedeapsa de bază cu pedeapsa complementară, stabilită conform primei sentinţe.

Eliberarea condiţionată înainte de termen de pedeapsă nu se aplică:

1) recidiviştilor deosebit de periculoşi;

2) persoanelor, anterior eliberate înainte de termen prin amnistie sau graţiere ori eliberate condiţionat înainte de termen, care au comis din nou infracţiuni intenţionate în decursul părţii neexecutate a pedepsei;

3) persoanelor care au săvîrşit infracţiuni intenţionate în perioada ispăşirii pedepsei în locurile de detenţie;

4) persoanelor condamnate anterior mai mult de două ori la privaţiune de libertate pentru infracţiuni intenţionate, dacă nu le-au fost ridicate sau stinse antecedentele penale în modul stabilit de lege.

exclus

exclus

Eliberarea condiţionată înainte de termen de pedeapsă şi înlocuirea pedepsei prin alta mai blîndă faţă de persoanele, care au săvîrşit o infracţiune la o vîrstă sub optsprezece ani

Persoanelor, condamnate la privaţiune de libertate pentru infracţiuni, săvîrşite la o vîrstă sub optsprezece ani, poate fi aplicată eliberarea condiţionată înainte de termen de pedeapsă sau înlocuirea părţii neexecutate prin altă pedeapsă mai blîndă.

Eliberarea condiţionată înainte de termen de pedeapsă şi înlocuirea părţii neexecutate prin altă pedeapsă mai blîndă poate fi aplicată celui condamnat pentru o infracţiune săvîrşită la o vîrstă sub optsprezece ani numai dacă dintr-o purtare exemplară şi atitudine cinstită faţă de muncă şi învăţătură a dovedit că s-a corectat.

Eliberarea condiţionată înainte de termen de pedeapsă şi înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă prin altă pedeapsă mai blîndă se aplică condamnaţilor de instanţa judecătorească a locului de executare a pedepsei, pe baza propunerii comune a organului, în a cărui sarcină intră punerea în executare a pedepsei, şi a comisiei pentru minori sau a comisiei de supraveghere de pe lîngă organele executive ale autoadministrării locale.

Eliberarea condiţionată înainte de termen de pedeapsă sau înlocuirea părţii neexecutate prin altă pedeapsă mai blîndă poate fi aplicată celor condamnaţi pentru o infracţiune, săvîrşită la o vîrstă sub optsprezece ani, după ce au executat efectiv cel puţin o treime din termenul stabilit.

Persoanelor:

1) condamnate la privaţiune de libertate pe un termen de cel puţin cinci ani pentru o infracţiune intenţionată săvîrşită la o vîrstă sub optsprezece ani;

2) care au executat mai înainte o pedeapsă în locurile de deţinere pentru o infracţiune intenţionată şi care înainte de stingerea sau ridicarea condamnării au săvîrşit din nou la o vîrstă sub optsprezece ani o infracţiune intenţionată, pentru care au fost condamnate la privaţiune de libertate;

3) care au săvîrşit la o vîrstă sub optsprezece ani în timpul executării pedepsei în locurile de deţinere o infracţiune intenţionată, pentru care au fost condamnate la privaţiune de libertate, –

eliberarea condiţionată înainte de termen de pedeapsă sau înlocuirea părţii neexecutate prin altă pedeapsă mai blîndă poate fi aplicată după ce au executat efectiv cel puţin o jumătate din termenul de pedeapsă stabilit.

Persoanelor:

1) condamnate mai înainte la privaţiune de libertate pentru o infracţiune intenţionată, faţă de care a fost aplicată eliberarea condiţionată înainte de termen de pedeapsă sau înlocuirea părţii neexecutate prin altă pedeapsă mai blîndă, dacă aceste persoane înainte de împlinirea vîrstei de optsprezece ani şi înainte de expirarea termenului neexecutat al pedepsei au săvîrşit din nou o infracţiune intenţionată, pentru care au fost condamnate la privaţiune de libertate;

2) condamnaţii pentru o infracţiune, săvîrşită la o vîrstă sub optsprezece ani; banditism (articolul 74), omor intenţionat, săvîrşit cu circumstanţe agravante (articolul 88), viol, săvîrşit de un grup de persoane, violarea unei minore, violul, care a avut urmări extrem de grave, precum şi violul unei minore în vîrstă de pînă la 14 ani (părţile a treia şi a cincea al articolului 102), luarea de ostatici (articolul 116¹), tîlhărie, în scopul însuşirii avutului proprietarului, săvîrşită în circumstanţe agravante (partea a doua a articolului 121), deturnarea sau capturarea unei garnituri de tren, a unei nave aeriene sau fluviale (articolul 182¹), atentarea la viaţa unui colaborator al poliţiei, a altui lucrător din organele afacerilor interne interne sau a unei alte persoane aflate în exerciţiul datoriei de serviciu sau obşteşti pentru menţinerea ordinii publice şi combaterea criminalităţii săvîrşită cu circumstanţe agravante (articolul 206¹), blocarea intenţionată a arterelor de transport, întreprinderilor, instituţiilor sau organizaţiilor, săvîrşită cu circumstanţe agravante (alineatul trei al articolului 207²), huliganism deosebit de agravat (partea a treia a articolului 218), sustragerea materialelor radioactive (articolul 224⁴), sustragerea de arme de foc, de muniţii sau de substanţe explozive, săvîrşite printr-un atac tîlhăresc (partea a treia a articolului 227¹), –

eliberarea condiţionată înainte de termen de pedeapsă sau înlocuirea părţii neexecutate prin altă pedeapsă mai blîndă poate fi aplicată după ce au executat efectiv cel puţin două treimi din termenul de pedeapsă stabilit.

Aplicînd absolvirea condiţionată înainte de termen de pedeapsă sau înlocuirea părţii neexecutate prin altă pedeapsă mai blîndă, instanţa de judecată poate pune în sarcina unui anumit colectiv de muncă sau unei anumite persoane, cu consimţămîntul acestora, obligaţia de a supraveghea pe cel eliberat condiţionat înainte de termen în cursul părţii neexecutate din termenul de pedeapsă, aplicată de instanţă, ori de persoana, căreia partea neexecutată din pedeapsă i-a fost înlocuită prin altă pedeapsă mai blîndă, urmînd, să se ocupe de educarea ei.

Dacă persoana, faţă de care la o vîrstă sub optsprezece ani e aplicată eliberarea condiţionată înainte de termen, a săvîrşit în cursul părţii neexecutate din pedeapsă o nouă infracţiune, instanţa îi aplică pedeapsa conform dispoziţiilor, prevăzute de articolul 40 din prezentul Cod.

Instanţa de judecată, ţinînd seama de comportamentul persoanei care execută o pedeapsă privativă de libertate, poate să-i înlocuiască partea neispăşită din pedeapsă cu amendă. În acest caz, persoana în cauză poate fi eliberată, în întregime sau în parte, de pedeapsa complementară.

Partea neispăşită din pedeapsă poate fi înlocuită cu amendă după executarea efectivă de către condamnat a cel puţin jumătate din termenul pedepsei stabilite.

Mărimea amenzii se stabileşte în funcţie de caracterul şi gravitatea infracţiunii săvîrşite, ţinîndu-se cont de situaţia materială a condamnatului şi calculîndu-se douăzeci şi cinci de salarii minime pentru fiecare lună de privaţiune de libertate în cazul infracţiunilor premeditate şi zece salarii minime pentru fiecare lună de privaţiune de libertate în cazul infracţiunilor săvîrşite din imprudenţă.

Înlocuirea părţii neispăşite din pedeapsă cu amendă nu se aplică:

1) recidiviştilor deosebit de periculoşi;

2) persoanelor condamnate pentru săvîrşirea infracţiunilor prevăzute la articolele 61-70, 74, 74¹, 88 şi 89, alineatul doi al articolului 95 alineatul cinci al articolului 102, articolul 116¹, alineatul doi al articolului 121, articolele 123¹ (sustragerea de bunuri din avutul proprietarului, săvîrşită prin tîlhărie), 182¹, 206¹, alineatele trei ale articolelor 207², 218, 225⁷ şi 227¹, punctul 3) al articolului 241;

3) persoanelor condamnate anterior mai mult de două ori la privaţiune de libertate pentru infracţiuni premeditate, dacă nu le-au fost ridicate sau stinse antecedentele penale în modul stabilit de lege.

Absolvirea condamnatului de executarea pedepsei, precum şi micşorarea pedepsei aplicate, cu excepţia eliberării de pedeapsă sau micşorării ei prin amnistie sau graţiere, se poate aplica numai de instanţa de judecată în cazurile şi în modul prevăzut de lege.

Amnistia este actul ce are ca efect absolvirea de răspundere penală sau de pedeapsă fie reducerea pedepsei aplicate sau comutarea ei în o pedeapsă mai blîndă.

Amnistia poate fi, de asemenea, aplicată şi pedepselor complimentare, dar nu produce efecte asupra amenzilor încasate şi asupra măsurilor de constrîngere cu caracter medical.

Amnistia se acordă de către Parlament unui cerc nedeterminat individual de persoane.

Graţierea este actul prin care persoanele condamnate se eliberează în tot sau în parte de pedeapsa aplicată ori pedeapsa aplicată este comutată în o pedeapsă mai blîndă.

Efectele produse de graţiere asupra pedepselor complimentare se stipulează expres în actul de graţiere.

Graţierea se acordă de către Preşedintele Republicii Moldova în mod individual.

Modul de examinare a cererilor de graţiere se stabileşte prin Regulamentul de examinare a cererilor de graţiere şi de acordare a graţierii individuale condamnaţilor, aprobat de către Preşedintele Republicii Moldova.

Se consideră ca neavînd antecedente penale persoanele:

1) care au executat pedeapsa într-un batalion disciplinar sau au fost eliberate din acesta înainte de termen;

1¹) care au executat pedeapsa într-un preventoriu de educaţie prin muncă sau au fost eliberate de acolo înainte de termen;

2) care au fost condamnate cu suspendarea pedepsei, dacă în decursul termenului de probă n-au săvîrşit o nouă infracţiune şi dacă în decursul acestui termen condamnarea cu suspendarea pedepsei în privinţa acestor persoane nu va fi anulată în virtutea altor temeiuri, prevăzute de lege;

4) care au fost condamnate la privaţiune de libertate cu aplicarea articolului 44¹ din prezentul Cod, dacă în decursul termenului de amînare a executării sentinţei nu vor săvîrşi o nouă infracţiune şi faţă de ele sentinţa pronunţată nu va fi pusă în executare în modul stabilit.

5) care au fost condamnate la mustrare publică, amendă, la decădere din dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate, dacă în curs de un an din ziua executării pedepsei nu vor săvîrşi o nouă infracţiune;

6) care au fost condamnate la privaţiune de libertate pe un termen de cel mult trei ani, dacă în curs de trei ani din ziua executării pedepsei (principale şi complementare) nu vor săvîrşi o nouă infracţiune;

7) care au fost condamnate la privaţiune de libertate pe un termen mai mare de trei ani, dar nu mai mare de şase ani, dacă în curs de cinci ani din ziua executării pedepsei (principale şi complementare) nu vor săvîrşi o nouă infracţiune;

8) care au fost condamnate la privaţiune de libertate pe un termen de peste şase ani, dar nu mai mare de zece ani, dacă în curs de opt ani din ziua executării pedepsei (principale şi complementare) nu vor săvîrşi o nouă infracţiune;

9) care au fost condamnate la privaţiune de libertate pe un termen mai mare de zece ani, şi recidiviştii deosebit de periculoşi, dacă în curs de opt ani din ziua executării pedepsei (principale şi complementare) nu vor săvîrşi o nouă infracţiune şi dacă instanţa de judecată va constata că condamnatul s-a corectat şi nu este necesar de a considera că el are antecedente penale.

Dacă persoana în modul stabilit de lege va fi absolvită de pedeapsă înainte de termen, atunci termenul de stingere a antecedentelor penale se calculează avîndu-se în vedere pedeapsa executată efectiv din momentul eliberării de executarea pedepsei (principale şi complementare).

Dacă partea neexecutată a privaţiunii de libertate a fost înlocuită printr-o pedeapsă mai blîndă, termenele de stingere a antecedentelor penale se calculează, ţinîndu-se seama de termenul executat al privaţiunii de libertate, din momentul executării pedepsei mai blînde (principale şi complementare).

Dacă persoana, care a executat pedeapsa, va săvîrşi, înainte de expirarea termenului de stingere a antecedentelor penale, o nouă infracţiune, curgerea termenului de stingere a antecedentelor penale se întrerupe. Termenul de stingere a antecedentelor penale pentru prima infracţiune se calculează de la început după executarea efectivă a pedepsei (principale şi complementare) pentru ultima infracţiune. În aceste cazuri se consideră că persoana are antecedente penale pentru două infracţiuni pînă la expirarea termenului de stingere a antecedentului penal pentru infracţiunea cea mai gravă din ele.

Dacă persoana condamnată la privaţiune de libertate după executarea pedepsei printr-o comportare exemplară şi atitudine cinstită faţă de muncă a dovedit, că s-a corectat, instanţa de judecată, la cererea organizaţiilor obşteşti, îi poate stinge condamnarea înainte de expirarea termenelor prevăzute în articolul de faţă.

TITLUL V

MĂSURILE DE CONSTRÎNGERE CU CARACTER

MEDICAL ŞI EDUCATIV

Persoanelor, care au săvîrşit fapte social-periculoase în stare de iresponsabilitate sau care au săvîrşit asemenea fapte în stare de responsabilitate, dar pînă la pronunţarea sentinţei sau în timpul executării pedepsei s-au îmbolnăvit de o boală mintală, ce le lipseşte de posibilitatea de aşi da seama de acţiunile lor sau de a le conduce, instanţa judecătorească poate să le aplice următoarele măsuri de constrîngere cu caracter medical, care se înfăptuiesc de către instanţele curative ale organelor de ocrotire a sănătăţii:

1) internarea într-un spital de boli mintale cu supraveghere obişnuită;

2) internarea într-un spital de boli mentale cu supraveghere riguroasă.

Internarea într-un spital de boli mintale cu supraveghere obişnuită poate fi aplicată de către instanţa judecătorească unui alienat mintal, care din cauza stării sale psihice şi a caracterului faptei social-periculoase săvîrşite are nevoie de îngrijire spitalicească şi de tratament forţat.

Internarea într-un spital de boli mintale cu supraveghere riguroasă poate fi aplicată de către instanţa judecătorească unui alienat mintal, care din cauza stării sale psihice şi a caracterului faptei social-periculoase săvîrşite prezintă un pericol deosebit pentru societate şi are nevoie de îngrijire spitalicească şi de tratament în condiţiile supravegherii riguroase.

Persoanele, internate în spitale de boli mintale cu supraveghere riguroasă, se deţin în condiţii ce exclud posibilitatea săvîrşirii de către ele a unei noi fapte social-periculoase.

Instanţa de judecată, considerînd că este necesar de a stabili o măsură de constrîngere cu caracter medical, alege forma acesteia în dependenţă de boala mintală a persoanei, de caracterul şi gradul pericolului social al faptei săvîrşite de ea.

Instanţa de judecată dispune încetarea aplicării măsurilor de constrîngere cu caracter medical pe baza avizului instituţiei medicale în cazul însănătoşirii persoanei sau al unei astfel de schimbări a caracterului bolii, care exclude necesitatea aplicării acestor măsuri.

Schimbarea formei măsurii de constrîngere cu caracter medical se face de asemenea de instanţa de judecată, pe baza avizului dat de instituţia medicală.

Dacă instanţa de judecată nu va găsi necesar a aplica măsuri de constrîngere cu caracter medical unui alienat mintal, precum şi în cazul încetării aplicării unor astfel de măsuri, ea îl poate încredinţa spre îngrijire rudelor sau tutorilor, însă sub supraveghere medicală obligatoare.

Faţă de persoana, care, după săvîrşirea infracţiunii sau în timpul executării pedepsei, s-a îmbolnăvit de o boală mintală, ce o face incapabilă să-şi dee seama de faptele sale sau să le dirijeze, instanţa de judecată poate aplica după însănătoşire pedeapsa, dacă n-a expirat termenul de prescripţie sau dacă nu sînt alte motive pentru absolvirea ei de răspundere penală şi de pedeapsă.

Dacă pedeapsa se aplică unei astfel de persoane după însănătoşire, timpul cît a durat aplicarea măsurilor de constrîngere pentru tratament medical, se scoate din termenul pedepsei.

În caz de săvîrşire a infracţiunii de către un alcoolic sau narcoman dacă există avizul medical, instanţa de judecată la cererea organizaţiei obşteşti, a colectivului de muncă, a organului de ocrotire a sănătăţii sau din proprie iniţiativă, paralel cu pedeapsa pentru infracţiunea săvîrşită, poate să aplice unei asemenea persoane tratamentul medical forţat.

Persoanele sus-numite, fiind condamnate la pedepse neprivative de libertate, vor fi supuse unui tratament forţat în instituţii medicale cu regim special de tratament şi de muncă.

Dacă asemenea persoane au fost condamnate la privaţiune de libertate în timpul executării pedepsei ele vor fi supuse unui tratament forţat iar după eliberare din locul de deţinere, dacă este necesară continuarea unui astfel de tratament, ele vor fi tratate în instituţii medicale cu regim special de tratament şi de muncă.

Încetarea tratamentului medical forţat se dispune de instanţa de judecată la propunerea instituţiei medicale în care se tratează persoana respectivă.

Dacă infracţiunea a fost săvîrşită de o persoană, care abuzează de băuturi spirtoase şi prin aceasta îşi pune familia într-o situaţie materială grea, instanţa de judecată, paralel cu aplicarea pedepsei neprivative de libertate pentru infracţiunea săvîrşită,este în drept, ca la cererea organizaţiei obşteşti, colectivului de muncă s-o pună sub curatelă.

Dacă instanţa de judecată, în conformitate cu partea a treia a articolului 10 din prezentul Cod, va găsi raţional să nu aplice o pedeapsă penală minorului, care a săvîrşit o infracţiune, ea poate să-i stabilească următoarele măsuri de constrîngere cu caracter educativ:

1) obligaţia de a cere părţii vătămate scuze în mod public sau sub o altă formă stabilită de instanţă;

2) mustrare sau mustrare severă;

3) avertisment;

4) obligarea minorului, care a împlinit vîrsta de cincisprezece ani, să repare dauna cauzată, dacă minorul are un cîştig propriu şi dacă dauna nu depăşeşte un salariu minim, sau obligarea să repare prin munca sa dauna materială cauzată, dacă acesta nu depăşeşte un salariu minim, în cazul cînd dauna cauzată depăşeşte un salariu minim, repararea daunei se face pe calea unei acţiuni civile;

5) încredinţarea minorului pentru supraveghere severă părinţilor sau persoanelor, care îi înlocuiesc;

6) încredinţarea minorului pentru supraveghere unui colectiv de muncă unei organizaţii obşteşti cu consimţămîntul acestora sau unor cetăţeni la cererea lor;

7) internarea minorului într-o instituţie specială de învăţămînt şi de educaţie sau într-o instituţie curativă şi de educaţie.

Durata, modul şi condiţiile de aflare a minorilor în instituţiile speciale de învăţămînt şi de educaţie şi în cele curative şi de educaţie sînt prevăzute de Regulamentul comisiilor pentru minori.

PARTEA SPECIALĂ

Trădarea de patrie, adică fapta, săvîrşită intenţionat de un cetăţean al Republicii Moldova în dauna suveranităţii, inviolabilităţii teritoriale sau securităţii de stat şi capacităţii de apărare a Republicii Moldova, trecerea de partea duşmanului, spionajul, divulgarea secretului de stat sau militar unui stat străin, fuga în străinătate sau refuzul de a se întoarce din străinătate în Republica Moldova, acordarea de ajutor unui stat străin la înfăptuirea activităţii duşmănoase împotriva Republicii Moldova, precum şi complotul în scopul de a pune mîna pe putere, –

se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă şi confiscarea averii sau cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece pînă la douăzeci şi cinci de ani şi confiscarea averii.

Este scutit de răspundere penală cetăţeanul Republicii Moldova, recrutat de serviciul de spionaj străin pentru înfăptuirea unei activităţi duşmănoase împotriva Republicii Moldova, dacă el n-a săvîrşit nici un fel de acţiuni pentru a îndeplini sarcina criminală primită şi a declarat de bună voie autorităţilor despre legătura sa cu serviciul de spionaj străin.

Transmiterea, precum şi sustragerea sau culegerea informaţiilor, ce constituie secret de stat sau militar, în scopul de a le transmite unui stat străin, unei organizaţii străine sau agenturii lor, precum şi transmiterea sau culegerea din însărcinarea serviciului de spionaj străin a altor informaţii pentru a fi folosite în dauna intereselor Republicii Moldova, dacă spionajul este săvîrşit de un cetăţean străin sau de o persoană fără cetăţenie, –

se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la şapte la cincisprezece ani cu confiscarea averii.

Activitatea criminală a unor persoane sau a unor grupuri de persoane care are drept scop modificarea în Republica Moldova, în alte state de drept a structurilor politice, economice şi sociale constituite legal, prin ameninţarea cu utilizarea violenţei sau prin recurgerea la ea împotriva populaţiei sau a unor indivizi aparte, şi care periclitează drepturile fundamentale ale persoanei şi, în particular, dreptul la viaţă, la integritate fizică şi la libertate individuală –

se pedepseşte cu detenţie pe viaţă sau cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece pînă la douăzeci şi cinci de ani.

Oferirea ori colectarea intenţionată, prin diferite metode, direct sau indirect, de către cetăţenii Republicii Moldova ori de către cetăţenii altor state aflaţi pe teritoriul Republicii Moldova, de mijloace în scopul folosirii lor la săvîrşirea de acte teroriste sau presupunînd că vor fi folosite în acest scop –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece la douăzeci şi cinci de ani cu confiscarea mijloacelor destinate sau folosite la săvîrşirea infracţiunii.

Omorul persoanei care se bucură de protecţie internaţională, săvîrşit cu scopul de a provoca război sau de a complica relaţiile internaţionale, –

se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă cu confiscarea averii sau cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece la douăzeci de ani cu confiscarea averii.

Răpirea aceleiaşi persoane sau alt atac asupra ei, cu acelaşi scop, precum şi ameninţarea cu un astfel de atac, dacă au fost motive de a se teme de realizarea acestei ameninţări, –

se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la şase la cincisprezece ani cu confiscarea averii.

Atacul violent asupra încăperii oficiale sau de locuit ori asupra mijlocului de transport al persoanei care se bucură de protecţie internaţională, atac ce poate ameninţa personalitatea sau libertatea acesteia, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la opt ani cu confiscarea averii.

Notă. Persoana care se bucură de protecţie internaţională, în sensul prezentului articol, se consideră:

şeful statului străin, inclusiv fiecare membru al organului colegial care exercită funcţiile şefului de stat conform constituţiei statului respectiv, fie şeful guvernului, fie ministrul de externe al statului străin, precum şi membrii familiilor lor care îi însoţesc;

oricare reprezentant sau persoană cu funcţii de răspundere a statului străin fie oricare persoană cu funcţii de răspundere ori alt agent al organizaţiei interguvernamentale internaţionale care, conform dreptului internaţional, are dreptul la protecţie specială contra oricărui atac asupra personalităţii, libertăţii şi demnităţii sale, precum şi membrii familiilor lor care locuiesc împreună cu ei.

Săvîrşirea, în scopul slăbirii Statului a unor explozii, incendieri sau a altor acţiuni, îndreptate spre exterminarea în masă a oamenilor, spre cauzarea unor leziuni corporale ori a unei alte vătămări a sănătăţii lor spre distrugerea sau deteriorarea întreprinderilor, clădirilor, căilor şi mijloacelor de comunicaţie, a mijloacelor de telecomunicaţie, ori a altor bunuri de stat sau obşteşti, precum şi provocarea în aceleaşi scopuri a unor otrăviri sau răspîndirea unor epidemii şi epizootii, –

se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă şi confiscarea averii sau cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece pînă la douăzeci şi cinci de ani şi confiscarea averii.

Acţiunea sau inacţiunea, îndreptată la subminarea industriei transporturilor, agriculturii, sistemului monetar, comerţului sau a altor ramuri ale economiei naţionale, precum şi a activităţii organelor de stat sau a organizaţiilor obşteşti în scopul de a slăbi Statul, dacă această faptă a fost săvîrşită prin folosirea întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor de stat sau obşteşti ori prin împiedicarea funcţionării lor normale, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece la douăzeci şi cinci de ani cu confiscarea averii.

Chemări la răsturnarea sau schimbarea prin violenţă a orînduirii de stat sau la încălcarea prin violenţă a integrităţii teritoriale a Republicii Moldova

Chemări publice la răsturnarea sau schimbarea prin violenţă a orînduirii de stat sau la încălcarea prin violenţă a integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, precum şi difuzarea prin diferite forme în acest scop de materiale cu un asemenea conţinut –

se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la trei ani sau cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.

Aceleaşi acţiuni, săvîrşite repetat sau de un grup de persoane cu înţelegere prealabilă, –

se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la şapte ani sau cu amendă în mărime de pînă la optzeci de salarii minime.

Acţiunile prevăzute în alineatele întîi şi doi ale prezentului articol săvîrşite din însărcinarea unor organizaţii străine sau a reprezentanţilor lor, –

se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la zece ani cu sau fără confiscarea averii.

Chemările publice la trădarea Patriei, la săvîrşirea unui act terorist sau a unei diversii –

se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la trei ani sau cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.

Propaganda războiului sub orice formă, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la opt ani.

Utilizarea, dezvoltarea, producerea, dobîndirea în alt mod, prelucrarea, stocarea sau conservarea, transferarea directă sau indirectă, păstrarea, transportarea armelor de distrugere în masă

Utilizarea, dezvoltarea, producerea, dobîndirea în alt mod, prelucrarea, stocarea sau conservarea, transferarea directă sau indirectă, păstrarea, transportarea armelor chimice, armelor nucleare, dispozitivelor explozive nucleare ori a altor arme de distrugere în masă cu încălcarea prevederilor legislaţiei naţionale sau tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte –

se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la şapte la cincisprezece ani.

Aceleaşi acţiuni:

1) săvîrşite repetat;

2) săvîrşite de un grup de persoane;

3) urmate de consecinţe deosebit de grave;

4) soldate cu moartea unei sau mai multor persoane –

se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la cincisprezece la douăzeci şi cinci de ani sau cu detenţiune pe viaţă.

Activitatea organizatorică, îndreptată spre pregătirea sau săvîrşirea unor infracţiuni deosebit de periculoase contra statului, spre crearea unei organizaţii,scopul căreia este săvîrşirea unor asemenea infracţiuni –

se pedepsesc respectiv conform articolelor 61-68 din prezentul Cod.

În virtutea solidarităţii internaţionale a oamenilor muncii infracţiunile de stat deosebit de periculoase, săvîrşite împotriva unui alt stat al oamenilor muncii, –

se pedepsesc respectiv conform articolelor 61-69 din prezentul Cod.

Acţiunile premeditate, îndemnările publice, inclusiv prin intermediul mass-media, scrise şi electronice, îndreptate spre aţîţarea vrajbei sau dezbinării naţionale, rasiale sau religioase, spre înjosirea onoarei şi demnităţii naţionale, precum şi limitarea directă sau indirectă a drepturilor ori stabilirea avantajelor directe sau indirecte ale cetăţenilor în dependenţă de apartenenţa lor naţională, rasială sau religioasă –

se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la 3 ani sau cu amendă în mărime de pînă la două sute cincizeci salarii minime.

Aceleaşi acţiuni, însoţite de violenţă, înşelătorii sau ameninţări precum şi dacă au fost săvîrşite de o persoană cu post de răspundere, –

se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la cinci ani sau cu o amendă în mărime de pînă la cinci sute de salarii minime.

Acţiunile prevăzute în partea întîia sau a doua ale prezentului articol, săvîrşite de un grup de persoane sau dacă au avut ca urmare pierderea vieţii oamenilor ori alte urmări grave, –

se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la zece ani.

exclus

Divulgarea informaţiilor, ce constituie secret de stat, de către o persoană, căreia aceste informaţii i-au fost încredinţate sau i-au devenit cunoscute în legătură cu serviciul sau munca sa, dacă în esenţă nu constituie trădare de patrie sau spionaj, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la doi la cinci ani.

Aceeaşi faptă, dacă a avut urmări grave, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la cinci la opt ani.

Pierderea documentelor ce conţin un secret de stat, precum şi a obiectelor, ale căror date constituie un secret de stat, de către o persoană,căreia aceste documente şi obiecte i-au fost încredinţate dacă pierderea a fost un rezultat al încălcării regulilor stabilite de comportare cu documentele sau obiectele sus-numite, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la trei ani.

Aceeaşi faptă, dacă a cauzat urmări grave, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la opt ani.

Transmiterea sau adunarea, în scopul de a transmite unor organizaţii străine sau reprezentanţilor lor, a unor informaţii economice, tehnico-ştiinţifice sau a altor informaţii, ce constituie un secret de serviciu de către o persoană, căreia aceste informaţii i-au fost încredinţate în virtutea serviciului sau a muncii ori i-au devenit cunoscute pe o altă cale, –

se pedepsesc fie cu privaţiune de libertate pînă la trei ani, fie cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.

Aceleaşi acţiuni, dacă au cauzat o mare pagubă materială organizaţiilor de stat sau obşteşti ori au avut consecinţe grave, –

se pedepsesc cu privaţiune de libertate pînă la opt ani.

Organizarea de bande armate în scopul atacării întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor de stat sau obşteşti, ori a unor persoane precum şi participarea la asemenea bande şi la atacurile, săvîrşite de ele, –

se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă şi confiscarea averii sau cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece pînă la douăzeci şi cinci de ani şi confiscarea averii.

Persoanele care îşi execută pedeapsa sub formă de privaţiune de libertate îi terorizează în locurile de deţinere pe condamnaţii, porniţi pe calea corectării sau care săvîrşesc atacuri asupra administraţiei, precum şi cele ce organizează în aceste scopuri grupări criminale sau participă activ la asemenea grupări, –

se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la cinci la cincisprezece ani.

Recidiviştii deosebit de periculoşi, precum şi persoanele, condamnate pentru infracţiuni grave, dacă au săvîrşit acţiunile, prevăzute de partea întîi a prezentului articol, –

se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece la douăzeci şi cinci de ani.

Înfiinţarea unei organizaţii criminale în scopul săvîrşirii infracţiunilor, fie conducerea acesteia sau a subdiviziunilor subordonate, fie căutarea şi angajarea de membri în organizaţia criminală ori antrenarea altor persoane în activitatea organizaţiei criminale, fie crearea de fonduri băneşti şi de altă natură pentru asigurarea activităţii criminale, fie înzestrarea organizaţiei criminale cu arme şi cu alte mijloace pentru săvîrşirea infracţiunilor, fie organizarea culegerii de informaţii despre potenţialele victime sau despre activitatea organelor de drept, fie coordonarea planurilor şi acţiunilor criminale cu alte organizaţii, grupuri criminale şi infractori aparte din ţară sau străinătate, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece la douăzeci şi cinci de ani cu confiscarea averii.

Apartenenţa la o organizaţie criminală sau participarea la activitatea criminală a acestei organizaţii –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la zece ani cu sau fără confiscarea averii.

Acţiunile prevăzute la alineatele unu şi doi ale prezentului articol, săvîrşite de o persoană, folosind atribuţiile sale de serviciu –

se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece la douăzeci şi cinci de ani cu sau fără confiscarea averii şi cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a practica anumite activităţi pe un termen de pînă la cinci ani.

Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova de mărfuri, obiecte şi de alte valori în proporţii mari, cu excepţia celor indicate la alineatele doi şi trei din prezentul articol, eludîndu-se controlul vamal sau tăinuindu-le de el, fie cu folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală, fie asociată de nedeclarare sau de declarare neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la doi ani sau cu amendă de la o sută cincizeci la trei sute de salarii minime cu confiscarea mărfurilor, obiectelor şi altor valori ce constituie obiectul contrabandei.

Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova de substanţe narcotice, psihotrope, cu efecte puternice, toxice, otrăvitoare, radioactive şi explozive, de deşeuri nocive, eludîndu-se controlul vamal sau tăinuindu-le de el, fie cu folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală, fie asociată de nedeclarare sau de declarare neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la doi la şase ani sau cu amendă de la trei sute la opt sute de salarii minime cu confiscarea mărfurilor, obiectelor şi altor valori ce constituie obiectul contrabandei.

Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova de armament, de dispozitive de explodare, de arme de foc, de muniţii, cu excepţia armelor de vînătoare cu ţeava lisă şi a cartuşelor la ele, eludîndu-se controlul vamal sau tăinuindu-le de el, fie cu folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală, fie asociată de nedeclarare sau de declarare neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la doi la şase ani sau cu amendă de la trei sute la opt sute de salarii minime cu confiscarea mărfurilor, obiectelor şi altor valori ce constituie obiectul contrabandei.

Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova de valori culturale, eludîndu-se controlul vamal sau tăinuindu-le de el, precum şi nereturnarea pe teritoriul vamal al Republicii Moldova a valorilor culturale scoase din ţară în cazul în care întoarcerea lor este obligatorie –

se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la opt ani cu sau fără confiscarea averii.

Acţiunile prevăzute la alineatele unu-patru din prezentul articol săvîrşite în mod repetat sau de un grup de persoane, care s-au organizat pentru activitate de contrabandă, sau de o persoană cu funcţii de răspundere făcîndu-se uz de situaţia de serviciu, precum şi contrabanda în proporţii deosebit de mari –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la şase la doisprezece ani cu confiscarea mărfurilor, obiectelor şi altor valori ce constituie obiectul contrabandei.

Notă. Se consideră valori culturale valorile cu caracter religios sau laic arătate în articolul 1 din Convenţia O.N.U. din 14 noiembrie 1970, privind măsurile îndreptate spre interzicerea şi prevenirea introducerii, scoaterii şi transmiterii ilicite a dreptului de proprietate asupra valorilor culturale.

Prin contrabandă de proporţii mari se înţelege trecerea ilegală peste frontiera de stat (vamală) a Republicii Moldova a mărfurilor, obiectelor şi a altor bunuri dacă valoarea lor, exprimată în bani, de o cinci sute de ori depăşeşte mărimea salariului minim în vigoare la momentul săvîrşirii infracţiunii, iar prin contrabandă de proporţii deosebit de mari se înţelege trecerea ilegală peste frontiera de stat (vamală) a Republicii Moldova a mărfurilor, obiectelor şi a altor bunuri dacă valoarea lor, exprimată în bani, depăşeşte de o mie de ori mărimea salariului minim în vigoare la momentul săvîrşirii infracţiunii.

Nu se consideră contrabandă introducerea pe teritoriul vamal al Republicii Moldova, fără declaraţie, a mijloacelor băneşti, a mărfurilor a obiectelor şi a altor valori în limitele stabilite de legislaţia în vigoare.

Organizarea unor dezordini de masă, însoţite de pogromuri, distrugeri incendieri şi de alte acţiuni asemănătoare, precum şi săvîrşirea nemijlocită de către participanţii la ele a infracţiunilor sus-numite sau rezistenţa armată opusă de ei autorităţilor, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la doi la cincisprezece ani.

Sustragerea de la încorporarea în serviciul militar în termen, pregătirea militară obligatorie sau în concentrările de rezervişti, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la şase luni pînă la trei ani.

Aceeaşi faptă, săvîrşită prin automutilare, sau simularea unei boli, prin falsificarea documentelor sau printr-o altă fraudă, ori săvîrşită cu alte circumstanţe agravante, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la cinci ani.

Sustragerea de la încorporarea în serviciul de alternativă după aplicarea măsurilor de constrîngere administrativă pentru asemenea acţiuni, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la şase luni pînă la trei ani.

Sustragerea de la mobilizare în rîndurile Forţelor Armate ale Republicii Moldova, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la zece ani.

Aceeaşi faptă, precum şi sustragerea de la recrutările ulterioare în vederea completării Forţelor Armate ale Republicii Moldova, fiind săvîrşite în timp de război, –

se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la cinci pînă la cincisprezece ani.

Sustragerea persoanei care satisface serviciul de alternativă de la îndeplinirea îndatoririlor serviciului de alternativă, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la şase luni pînă la trei ani.

Aceeaşi faptă, săvîrşită prin automutilare, sau prin simularea unei boli, prin falsificarea documentelor, prin altă înşelăciune sau în vreme de război, precum şi refuzul de a îndeplini îndatoririle serviciului de alternativă, –

se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la cinci ani.

Sustragerea în vreme de război de la mobilizarea la muncă sau de la îndeplinirea altor obligaţii, precum şi de la plata impozitelor, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la cinci ani sau cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.

Trecerea ilegală a frontierei de stat –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la trei ani sau cu amendă în mărime de la optzeci la o sută de salarii minime.

Aceeaşi acţiune săvîrşită repetat, fie de un grup de persoane, fie cu folosirea ascunzişurilor –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la şase ani.

Acţiunile prevăzute la alineatele 1 şi 2:

a) însoţite de violenţă;

b) săvîrşite cu aplicarea armei, –

se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la patru la zece ani.

Acţiunea prezentului articol nu se extinde asupra cetăţenilor străini veniţi în Republica Moldova, fără actul de identitate de modelul stabilit sau fără autorizaţie, pentru a se folosi de dreptul de azil acordat de Constituţia Republicii Moldova, precum şi asupra persoanelor care sînt victime ale traficului de fiinţe umane.

Intrarea pe calea aerului în Republica Moldova şi plecarea pe calea aerului din Republica Moldova fără autorizaţia stabilită, nerespectarea traseurilor, indicate în autorizaţie, a locurilor de aterizare, a porţilor aeriene, a înălţimii zborurilor sau altă încălcare a regulilor cu privire la zborurile internaţionale, –

se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la zece ani, sau cu amendă în mărime de pînă la treizeci şi cinci de salarii minime cu confiscarea navei aeriene sau fără confiscarea ei.

Încălcarea de către un lucrător al transportului feroviar, pe apă sau aerian a regulilor cu privire la securitatea circulaţiei şi exploatarea transportului, dacă a provocat accidente cu oameni, deraiere avarie sau alte urmări grave, precum şi repararea necalitativă a mijloacelor de transport, a căilor, a mijloacelor de semnalizare şi de telecomunicaţie, dacă a provocat aceleaşi urmări, –

se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la cincisprezece ani.

Aceleaşi fapte, dacă n-au provocat, însă în mod vădit au creat primejdia unor astfel de urmări, –

se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la trei ani sau cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.

Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a căilor de comunicaţie, a instalaţiilor de pe ele, a materialului rulant sau a navelor, a mijloacelor de telecomunicaţie sau semnalizare, dacă au provocat sau ar fi putut provoca deraierea unui tren, avaria unei nave sau împiedicarea funcţionării normale a transportului şi a mijloacelor de telecomunicaţie, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la cincisprezece ani.

Fabricarea în scopul punerii în circulaţie, precum şi punerea în circulaţie, a biletelor Băncii Naţionale a Moldovei, a monedelor, a bancnotelor, utilizate oficial în republică în calitate de mijloace băneşti, sau a valutei străine false, –

se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la cincisprezece ani cu confiscarea averii.

Aceleaşi acţiuni, săvîrşite în mod repetat sau sub formă de îndeletnicire, –

se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece la douăzeci şi cinci de ani cu confiscarea averii.

Încălcarea regulilor privind operaţiile valutare comise de o persoană care a fost supusă unei sancţiuni administrative pentru aceeaşi încălcare, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la doi ani, fie cu amendă în mărime de la cincizeci la o sută salarii minime cu confiscarea valorilor valutare.

Încălcarea regulilor privind operaţiile valutare, comisă de o persoană condamnată anterior pentru aceeaşi infracţiune, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la doi la cinci ani cu confiscarea averii şi valorilor valutare.

Nedenunţarea infracţiunilor contra statului, prevăzute de articolele 61-66, 69, 74 şi 84 din prezentul Cod, despre care se ştia, că sunt în curs de pregătire sau sunt săvîrşite, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la trei ani sau cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.

Favorizarea prealabil nepromisă a infracţiunilor contra statului, prevăzute de articolele 61-66, 69, 74, 75, 84 şi 85 ale prezentului Cod, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la cinci ani.

Omorul premeditat:

1) săvîrşit în interes acaparator;

2) săvîrşit din intenţii huliganice;

3) săvîrşit în legătură cu îndeplinirea de către victimă a îndatoririlor de serviciu sau obşteşti;

4) săvîrşit asupra a două sau mai multe persoane;

5) săvîrşit asupra unei femei, despre care cel vinovat ştia cu certitudine că este gravidă;

6) săvîrşit cu o deosebită cruzime sau prin mijloace, periculoase pentru viaţa mai multor persoane;

7) săvîrşit cu scopul de a ascunde o altă infracţiune sau de a înlesni săvîrşirea ei, precum şi însoţit de viol;

8) săvîrşit de un recidivist deosebit de periculos sau de o persoană care a săvîrşit mai înainte o infracţiune, prevăzută de prezentul articol sau de articolul 89 din prezentul Cod,

9) săvîrşit, profitînd de neputinţa victimei de a se apăra, –

se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece pînă la douăzeci şi cinci de ani.

Omorul premeditat, săvîrşit fără circumstanţele agravante, arătate în articolul 88 al prezentului Cod, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la şase la douăzeci de ani.

Omorul premeditat săvîrşit în stare de afect survenit în mod subit sau în urma actelor de violenţă, sau a insultei grave din partea victimei, sau în urma altor acţiuni ilegale ale victimei, dacă aceste acţiuni au provocat sau ar fi putut provoca urmări grave pentru cel vinovat sau rudele lui, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la cinci ani, sau cu amendă în mărime de pînă la o sută de salarii minime.

Omorul, săvîrşit în condiţiile depăşirii limitelor legitimei apărări, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la doi ani, sau cu amendă în mărime de pînă la o sută de salarii minime.

Omorul pruncului, săvîrşit cu premeditare de către mamă în timpul naşterii sau imediat după naşterea lui, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la trei ani, sau cu amendă în mărime de pînă la o sută de salarii minime.

Omorul din imprudenţă, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la trei ani, sau cu amendă în mărime de pînă la o sută de salarii minime.

Omorul din imprudenţă a două sau mai multe persoane ori omorul, care este rezultatul nerespectării conştiente a regulilor de precauţiune, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la cinci ani.

Determinarea la sinucidere sau la tentativă de sinucidere a unei persoane, care se află într-o dependenţă materială sau altă dependenţă faţă de cel vinovat, fie prin comportare cruntă, fie prin înjosirea sistematică a demnităţii personale a victimei, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la cinci ani.

Determinarea la sinucidere sau la tentativă de sinucidere prin persecutare sistematică, clevetire, jignire din partea celui vinovat, dacă victima n-a fost în dependenţă materială sau altă dependenţă faţă de acesta, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la trei ani.

Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale, care este primejdioasă pentru viaţă sau care a provocat pierderea organului de văz de auz, de vorbire sau a unui alt organ, ori pierderea funcţiunii lui, o boală mintală sau o altă vătămare a sănătăţii, însoţită de pierderea stabilă a cel puţin o treime din capacitatea de muncă, a dus la întreruperea sarcinii sau o desfigurare iremediabilă a feţei, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la zece ani.

Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale fie că a fost urmată de moartea victimei, fie că a fost săvîrşită prin acţiuni de schingiuire sau torturare, fie ca urmare a unor vătămări sistematice, chiar uşoare, a integrităţii corporale, fie că au fost cauzate unei persoane în legătură cu îndeplinirea de către ea a îndatoririlor de serviciu sau obşteşti, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la cinci la cincisprezece ani.

Acţiunile, prevăzute de prezentul articol, săvîrşite de un recidivist deosebit de periculos, –

se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la opt la douăzeci şi cinci de ani.

Vătămarea intenţionată a integrităţii corporale, care nu este periculoasă pentru viaţă şi n-a provocat urmările prevăzute în articolul 95 al prezentului Cod, dar care a fost urmată fie de zdruncinarea îndelungată a sănătăţii, fie de o pierdere considerabilă şi stabilă de mai puţin de o treime din capacitatea de muncă, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la trei ani, sau cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.

Aceeaşi acţiune, dacă a avut un caracter de schingiuire sau de torturare, precum şi dacă a fost cauzată unei persoane în legătură cu îndeplinirea de către ea a datoriei de serviciu sau obşteşti sau a fost săvîrşită de un recidivist deosebit de periculos, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la cinci ani.

Vătămarea intenţionată gravă sau mai puţin gravă a integrităţii corporale în stare de afect survenit în mod subit fie în urma actelor de violenţă sau a unei insulte grave din partea victimei, fie în urma unor alte acţiuni ilegale ale victimei dacă aceste acţiuni au avut sau ar fi putut avea urmări grave pentru cel vinovat sau rudele lui, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la trei ani, sau cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.

Vătămarea gravă sau mai puţin gravă a integrităţii corporale, cauzată în condiţiile depăşirii limitelor legitimei apărări, –

se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pînă la un an, fie cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.

Vătămarea gravă sau mai puţin gravă a integrităţii corporale, cauzată prin imprudenţă, –

se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pînă la doi ani, fie cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.

exclus

Cauzarea suferinţelor fizice sau morale (psihice) prin bătăi şi alte acţiuni violente, dacă n-au provocat urmările prevăzute de articolele 95 şi 96 ale prezentului cod, –

se pedepsesc cu privaţiune de libertate pînă la trei ani.

Aceleaşi acţiuni săvîrşite asupra minorilor –

se pedepsesc cu privaţiune de libertate de pînă la cinci ani.

Acţiunile prin care se provoacă, în mod intenţionat, unei persoane o durere sau suferinţe puternice, fizice ori psihice, mai ales cu scopul de a obţine de la această persoană sau de la o persoană terţă informaţii sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terţă persoană l-a comis ori este bănuită că l-a comis, de a intimida sau de a face presiuni asupra ei ori de a intimida sau a face presiuni asupra unei terţe persoane, sau pentru oricare alt motiv bazat pe o formă de discriminare, oricare ar fi ea, atunci cînd asemenea durere sau astfel de suferinţe sînt provocate de către un agent al autorităţii publice sau de orice altă persoană care acţionează cu titlu oficial sau la instigarea ori cu consimţămîntul expres sau tacit al unor asemenea persoane, cu excepţia durerii ori suferinţelor, rezultînd exclusiv din sancţiuni legale, inerente acestor sancţiuni sau ocazionate de ele, –

se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la şapte ani.

Violul, adică raportul sexual cu aplicarea forţei fizice, ameninţării sau profitînd de starea de neputinţă a părţii vătămate, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la şapte ani.

Violul, săvîrşit de o persoană, care anterior a mai săvîrşit o astfel de infracţiune, –

se pedepseşte prin privaţiune de libertate pe un termen de la cinci la zece ani.

Violul, săvîrşit de un grup de persoane, sau violarea unei minore, –

se pedepseşte prin privaţiune de libertate pe un termen de la cinci la cincisprezece ani.

Violul, săvîrşit de un recidivist deosebit de periculos, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece la douăzeci şi cinci de ani.

Violul ce a avut urmări extrem de grave, precum şi violarea unei minore în vîrstă de pînă la 14 ani, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece pînă la douăzeci şi cinci de ani.

Raportul sexual cu o persoană care n-a împlinit şaisprezece ani, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la doi la şase ani.

Satisfacerea poftei sexuale în forme perverse prin constrîngere fizică, ameninţare sau profitînd de starea de neputinţă a victimei, dacă lipsesc elementele, prevăzute de articolul 106 din prezentul Cod, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la cinci ani.

Aceleaşi acţiuni fie săvîrşite de o persoană, care a mai săvîrşit anterior o astfel de infracţiune, fie de un grup de persoane, fie asupra unui minor, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la cinci la zece ani.

Pervertirea unor persoane, care n-au împlinit şaisprezece ani, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la trei ani.

Constrîngerea unei femei de a avea raport sexual, profitîndu-se de dependenţa materială, de serviciu sau de altă dependenţă a victimei, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la cinci ani.

Practicarea prostituţiei după aplicarea a cel puţin două sancţiuni administrative –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate de la şase luni la un an sau cu o amendă de la cinci sute la una mie salarii minime.

Constrîngerea sau îndemnul la prostituţie, înlesnirea practicării prostituţiei sau obţinerea de profit de pe urma practicării prostituţiei de către o persoană, precum şi recrutarea unei persoane pentru prostituţie ori traficul de persoane în acest scop –

se pedepsesc cu privaţiune de libertate de la trei la şapte ani sau cu amendă de la una mie cinci sute la trei mii de salarii minime.

Aceleaşi acţiuni dacă sînt săvîrşite faţă de un minor ori au dus la urmări grave –

se pedepsesc cu privaţiune de libertate de la cinci la zece ani.

Homosexualismul, săvîrşit fie asupra unui minor, fie prin constrîngere fizică sau psihică, fie profitîndu-se de starea de neputinţă a victimei, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la doi la cinci ani.

Sustragerea de la tratamentul bolii venerice, continuat după avertismentul făcut de organele ocrotirii sănătăţii, –

se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pînă la doi ani, fie cu amenda în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.

Acela, care ştiind că este bolnav de o boală venerică, expune o altă persoană prin raport sexual sau prin alte acte primejdiei de a fi contaminată de această boală, –

se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pînă la doi ani, fie cu amendă în mărime de pînă la optzeci de salarii minime.

Acela, care ştiind că suferă de o boală venerică, transmite această boală unei alte persoane, –

se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pînă la trei ani, fie cu amendă în mărime de pînă la o sută de salarii minime.

Acţiunile, prevăzute de partea a treia a prezentului articol, dacă sunt săvîrşite de o persoană, condamnată anterior pentru contaminarea unei alte persoane de o boală venerică, precum şi contaminarea a două sau mai multe persoane sau a unui minor, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la cinci ani.

Punerea intenţionată a altei persoane în pericolul contaminării de boala SIDA, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la cinci ani.

Contaminarea altei persoane de boala SIDA de către o persoană, care ştia că suferă de această boală, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la opt ani.

Efectuarea ilegală a avortului de un medic, –

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la şaptezeci şi cinci de salarii minime cu interdicţia de a practica medicina pe un termen de pînă la doi ani sau fără o asemenea interdicţie.

Efectuarea avortului în condiţii antisanitare sau de o persoană fără studii medicale superioare, –

se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pe un termen de la şase luni la doi ani, fie cu amendă în mărime de pînă la o sută de salarii minime, în ambele cazuri cu interdicţia de a practica medicina pe un termen de pînă la trei ani.

Acţiunile, prevăzute de partea întîi şi de partea a doua ale prezentului articol, fie că au fost săvîrşite în mod repetat, fie că au cauzat o zdruncinare îndelungată a sănătăţii, fie o vătămare gravă a integrităţii corporale, fie că au provocat moartea victimei, –

se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la doi la opt ani şi interdicţia de a practica medicina pe un termen de pînă la patru ani.

Efectuarea ilegală a sterilizării chirurgicale de către medic –

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la şaptezeci şi cinci de salarii minime cu sau fără privarea de dreptul de a practica medicina pe un termen de pînă la doi ani.

Efectuarea sterilizării chirurgicale de către o persoană fără studii medicale corespunzătoare, precum şi în unităţi medico-sanitare nespecializate, –

se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pe un termen de la un an la doi ani, fie cu amendă în mărime de pînă la o sută de salarii minime, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a practica medicina pe un termen de trei ani.

Acţiunile prevăzute la alineatele întîi sau doi ale prezentului articol fie că au fost săvîrşite în mod repetat, fie că au cauzat o zdruncinare îndelungată a sănătăţii sau o vătămare gravă a integrităţii corporale, fie că au provocat moartea pacientului –

se pedepsesc cu privaţiune de libertate de la doi la opt ani cu privarea de dreptul de a practica medicina pe un termen de pînă la patru ani.

Efectuarea de către medic a fecundării artificiale sau implantarea embrionului fără consimţămîntul în scris al pacientei şi al soţului ei –

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la şaptezeci şi cinci de salarii minime cu sau fără privarea de dreptul de a practica medicina pe un termen de pînă la trei ani.

exclus

Sustragerea cu rea-voinţă de la plata mijloacelor stabilite printr-o hotărîre a instanţei judecătoreşti pentru întreţinerea copiilor minori (a pensiei alimentare), precum şi sustragerea cu rea-voinţă a părinţilor de la întreţinerea copiilor majori dar inapţi pentru muncă, aflaţi în întreţinerea lor, –

se pedepsesc fie cu privaţiune de libertate pînă la doi ani, fie cu amendă în mărime de pînă la trei sute treizeci de salarii minime.

Sustragerea cu rea-voinţă de la acordarea ajutorului material stabilit de instanţa judecătorească, părinţilor sau unuia din soţi, inapţi pentru muncă, –

se pedepseşte fie cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime, fie cu mustrare publică.

Folosirea în interes de profit a tutelei, curatelei sau a patronatului în dauna intereselor celui pus sub tutelă sau lăsarea copiilor puşi sub tutelă fără supraveghere şi ajutorul material necesar, –

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.

Divulgarea secretului înfierii contrar voinţei înfietorului, –

se pedepseşte fie cu amendă în mărime de pînă la treizeci de salarii minime, fie cu mustrare publică.

Aceeaşi faptă săvîrşită de către o persoană cu funcţie de răspundere obligată să păstreze secretul adopţiei sau urmată de consecinţe grave –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la trei ani sau cu amendă în mărime de la cincizeci la o sută de salarii minime.

Primirea de către părinte, tutore (curator), alt ocrotitor legal al copilului sau de către o altă persoană a unei recompense sub orice formă pentru darea consimţămîntului de a înfia sau în alte scopuri legate de înfiere, fie pentru transmiterea copilului altor persoane, care nu-i sînt părinţi, în alt mod decît cel prevăzut de legislaţie, precum şi pentru prezentarea unor date neveridice pentru legitimarea transmiterii copilului, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la zece ani cu confiscarea recompensei primite.

Exercitarea presiunii asupra părintelui, tutorelui (curatorului), altui ocrotitor legal al copilului sub orice formă în scopul primirii consimţămîntului de a înfia sau de a transmite copilul, precum şi al prezentării de date neveridice pentru legitimarea transmiterii copilului altor persoane, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la şapte la cincisprezece ani.

Scoaterea copilului din Republica Moldova în baza unor acte falsificate sau pe altă cale ilegală, precum şi abandonarea lui în străinătate, –

se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la cinci la doisprezece ani.

Răpirea sau substituirea unui copil străin, –

se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pînă la trei ani, fie cu amendă în mărime de pînă la o sută de salarii minime.

Aceleaşi acţiuni, săvîrşite în interes de profit, din răzbunare sau din alte porniri josnice, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la cinci la cincisprezece ani.

Vînzarea şi traficul de copii în orice scop şi în orice formă, inclusiv de către părinţi sau persoane subrogatorii legale, –

se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei pînă la opt ani.

Traficul ilicit de fiinţe umane, cu sau fără consimţămîntul lor, săvîrşit în scop de profit, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate de la cinci la zece ani, cu sau fără confiscarea averii.

Traficul ilicit de fiinţe umane, cu sau fără consimţămîntul lor, săvîrşit:

1) pentru utilizarea muncii forţate a persoanei sau ţinerea ei în stare de sclavie;

2) pentru folosirea persoanei în conflicte armate;

3) pentru exploatarea sexuală a persoanei în diferite forme sau folosirea acesteia în industria pornografică;

4) pentru atragerea persoanei în activitatea criminală;

5) pentru folosirea persoanei în alte scopuri josnice;

6) în urma înţelegerii prealabile de către un grup de persoane –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece la cincisprezece ani cu confiscarea averii.

Acţiunile, prevăzute la alineatele 1 şi 2 ale prezentului articol, săvîrşite:

1) în mod repetat;

2) asupra a două sau mai multe persoane;

3) asupra minorilor;

4) prin răpire, abuz de putere, abuz de serviciu, înşelăciune, escrocherie;

5) însoţite de violenţă periculoasă pentru viaţa ori sănătatea persoanei sau soldate cu decesul victimei, sau săvîrşite asupra unei femei despre care se ştia cu certitudine că este gravidă, sau profitînd de starea de neputinţă a persoanei;

6) pentru prelevarea şi transplantarea organelor sau ţesuturilor umane;

7) de o organizaţie criminală –

se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la cincisprezece la douăzeci şi cinci de ani cu confiscarea averii.

Neacordarea ajutorului necesar şi, care, evident, nu suferă amînare, unei persoane, ce se află într-o stare periculoasă pentru viaţă, dacă acest ajutor ar fi putut fi acordat în mod vădit de cel vinovat fără un pericol serios pentru sine sau pentru alte persoane, precum şi neînştiinţarea persoanelor respective despre necesitatea acordării ajutorului, –

se pedepseşte fie cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime, fie cu mustrare publică sau atrage după sine aplicarea măsurilor de influenţă obştească.

Lăsarea cu bună ştiinţă fără ajutor a unei persoane, ce se află într-o stare periculoasă pentru viaţă şi este lipsită de posibilitatea de a lua măsuri de autoconservare din cauza vîrstei fragede, bătrîneţii, bolii sau în general a neputinţei sale, în cazurile cînd cel vinovat fie că a avut posibilitatea de a acorda ajutor părţii vătămate, fiind obligat să-i poarte de grijă, fie că însuşi l-a pus într-o situaţie periculoasă pentru viaţă, –

se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pînă la doi ani, fie cu amendă în mărime de pînă la o sută de salarii minime.

Neacordarea de ajutor fără motive întemeiate unui bolnav de către o persoană, care în virtutea legii sau regulilor speciale era obligată să-l acorde, –

se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la şaptezeci de salarii minime, sau atrage după sine aplicarea unor măsuri de influenţare obştească.

Aceeaşi faptă, dacă a provocat sau în mod vădit ar fi putut provoca moartea bolnavului sau alte urmări grave pentru aceasta, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la doi ani şi cu privarea de dreptul de a exercita activitatea profesională pe un termen de pînă la trei ani.

Încălcarea de către un medic sau de un alt lucrător medical a regulilor sau metodelor de acordare a asistenţei medicale, ca rezultat al atitudinii neglijente sau al incompetenţei profesionale, în cazul în care a cauzat vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a provocat moartea pacientului –

se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pînă la şapte ani, fie cu amendă în mărime de pînă la trei sute de salarii minime, cu privarea de dreptul de a practica activitatea profesională pe un termen de pînă la patru ani.

Privaţiunea ilegală de libertate, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la un an.

Aceeaşi acţiune, fie că a fost săvîrşită într-un mod primejdios pentru viaţa sau sănătatea părţii vătămate, fie că i-a provocat suferinţe fizice, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la cinci ani.

Luarea sau reţinerea persoanei în calitate de ostatic, însoţite de ameninţarea cu omor, cu pricinuirea leziunilor corporale sau cu reţinerea în continuare a acestei persoane, în scopul de a sili statul, organizaţia internaţională, persoana fizică sau juridică sau un grup de persoane să săvîrşească sau să se abţină de la săvîrşirea vre-unei acţiuni în calitate de condiţie pentru eliberarea ostaticului, –

se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la cincisprezece ani.

Aceleaşi acţiuni, dacă ele au implicat urmări grave, –

se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece la douăzeci şi cinci de ani cu sau fără confiscarea averii.

Notă: Aplicarea prezentului articol nu se extinde asupra cazurilor de săvîrşire a unei asemenea infracţiuni pe teritoriul Republicii Moldova, cînd persoana, care a luat sau reţine un ostatic, se află pe teritoriul Republicii Moldova şi această persoană, precum şi ostaticul sînt cetăţeni al Republicii Moldova.

Internarea ilegală într-un spital de boli mintale a unei persoane vădit sănătoase din punct de vedere psihic, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la doi ani sau cu amendă în mărime de pînă la o sută de salarii minime, cu sau fără privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la un an pînă la trei ani.

Calomnia într-o lucrare tipărită sau multiplicată prin alte mijloace într-o scrisoare anonimă, –

se pedepseşte fie cu privaţiune de libertate pînă la trei ani, fie cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.

Calomnia, urmată de consecinţe grave sau însoţită de învinuirea de săvîrşirea unei infracţiuni contra statului sau a unei alte infracţiuni grave, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la şase luni pînă la cinci ani.

exclus

Sustragerea pe ascuns a bunurilor din avutul proprietarului (furtul), –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la trei ani, ori cu amendă în mărime de pînă la şaizeci de salarii minime.

Furtul săvîrşit în mod repetat, sau, în urma înţelegerii prealabile, de către un grup de persoane, sau care a cauzat daune considerabile păgubaşului, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la doi pînă la şapte ani, cu sau fără confiscarea averii, ori cu amendă în mărime de la şaizeci la optzeci de salarii minime.

Furtul săvîrşit prin pătrundere în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la cinci la cincisprezece ani, cu sau fără confiscarea averii ori cu amendă în mărime de la optzeci la o sută cincizeci de salarii minime.

Furtul săvîrşit de un recidivist deosebit de periculos sau în proporţii mari, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la şase la douăzeci de ani cu confiscarea averii.

Notă: În articolele 119, 120, 122, 123 se consideră repetate acele infracţiuni ce au fost săvîrşite de o persoană, care anterior a comis una din infracţiunile prevăzute în aceste articole sau în articolele 74, 121, 123¹, 224⁴, 225² şi 227¹ din prezentul Cod.

În prezentul Cod prin proporţii mari se înţelege valoarea bunurilor materiale sustrase, dobîndite, primite, tăinuite, distruse etc. sau mărimea pagubei pricinuite de către o persoană sau un grup de persoane, care, exprimată în bani, depăşeşte de cinci sute de ori mărimea salariului minim în vigoare la momentul săvîrşirii infracţiunii.

Sustragerea deschisă a avutului proprietarului (jaful) –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la doi pînă la cinci ani, ori cu amendă în mărime de la cincizeci la optzeci de salarii minime.

Aceeaşi acţiune, dacă a fost însoţită de violenţă nepericuloasă pentru viaţa ori sănătatea persoanei păgubaşe sau de ameninţarea aplicării unei asemenea violenţe sau dacă a fost săvîrşită, fie în mod repetat, fie în urma înţelegerii prealabile de către un grup de persoane sau dacă au cauzat o daună considerabilă păgubaşului, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la cinci la douăsprezece ani cu sau fără confiscarea averii sau cu amendă în mărime de la o sută la o sută cincizeci de salarii minime.

Jaful săvîrşit prin pătrundere în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la şapte la cincisprezece ani cu sau fără confiscarea averii.

Jaful săvîrşit de un recidivist deosebit de periculos sau în proporţii mari, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece la douăzeci de ani cu confiscarea averii.

Tîlhăria, adică atacul săvîrşit în scopul însuşirii avutului proprietarului, însoţit de violenţă periculoasă pentru viaţa sau sănătatea persoanei care a fost supusă atacului, ori de ameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la opt la cincisprezece ani cu sau fără confiscarea averii.

Tîlhăria săvîrşită:

1) în urma înţelegerii prealabile de către un grup de persoane;

2) cu aplicarea armei sau a altor obiecte, folosite în calitate de armă;

3) cu pricinuirea unor leziuni corporale grave;

4) de un recidivist deosebit de periculos;

5) de o persoană, care anterior a săvîrşit o tîlhărie sau un act de banditism;

6) în scopul însuşirii avutului în proporţii mari;

7) prin pătrundere în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece la douăzeci şi cinci de ani cu confiscarea averii.

Însuşirea avutului proprietarului prin înşelăciune sau abuz de încredere (escrocheria), –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la trei ani ori cu amendă în mărime de la treizeci la şaptezeci de salarii minime.

Escrocheria săvîrşită în mod repetat, fie în urma unei înţelegeri prealabile de către un grup de persoane, fie cu pricinuirea unei daune considerabile păgubaşului, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la doi pînă la şase ani cu sau fără confiscarea averii, ori cu amendă în mărime de la cincizeci la o sută de salarii minime.

Escrocheria, care a pricinuit pagube mari proprietarului sau a fost săvîrşită de un recidivist deosebit de periculos, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la şapte la cincisprezece ani cu confiscarea averii sau cu o amendă în mărime de la şaptezeci la o sută cincizeci de salarii minime.

Fabricarea în scopul punerii în circulaţie sau punerea în circulaţie a hîrtiilor de valoare false, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la cincisprezece ani, cu confiscarea averii.

Aceleaşi acţiuni, săvîrşite în mod repetat sau în urma unei înţelegeri prealabile de către un grup de persoane, sau în proporţii mari, –

se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece la douăzeci şi cinci de ani, cu confiscarea averii.

Confecţionarea cu scopul de a desface, desfacerea sau folosirea cardurilor, precum şi a altor documente de plată false, ce nu constituie hîrtii de valoare, –

se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la şase ani cu confiscarea averii.

Aceleaşi acţiuni săvîrşite în mod repetat sau în urma unei înţelegeri prealabile de către un grup de persoane –

se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la cinci la zece ani cu confiscarea averii.

Aceleaşi acţiuni săvîrşite de o organizaţie criminală sau de un recidivist deosebit de periculos –

se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la opt la cincisprezece ani cu confiscarea averii.

Notă. Prin carduri şi alte documente de plată, ce nu constituie hîrtii de valoare, se înţeleg acele instrumente de plată, care au calităţile unui document de plată ce confirmă, stabileşte ori atribuie drepturi sau obligaţiuni patrimoniale.

Însuşirea sau delapidarea avutului proprietarului, încredinţat celui vinovat sau care se află în administrarea lui, precum şi sustragerea avutului proprietarului de către o persoană oficială (împuternicită) prin abuz de serviciu, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la cinci ani, ori cu amendă în mărime de la cincizeci la o sută de salarii minime cu sau fără privarea de dreptul de a ocupa anumite posturi sau de a exercita o anumită activitate.

Aceleaşi acţiuni, săvîrşite în mod repetat sau în urma înţelegerii prealabile de către un grup de persoane, –

se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei pînă la şapte ani cu sau fără confiscarea averii, cu sau fără privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate de la doi pînă la cinci ani, ori cu amendă în mărime de la şaptezeci la o sută douăzeci de salarii minime, cu sau fără confiscarea averii.

Sustragerea, prevăzută în partea întîi şi în partea a doua ale prezentului articol, dacă a fost săvîrşită în proporţii mari, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la şase pînă la cincisprezece ani cu confiscarea averii şi cu sau fără privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la doi pînă la cinci ani.

Sustragerea în proporţii deosebit de mari din avutul proprietarului, indiferent de mijlocul prin care a fost săvîrşită sustragerea (articolele 119-123), –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece la douăzeci şi cinci de ani cu confiscarea averii şi cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la doi pînă la cinci ani.

Notă. În prezentul Cod prin proporţii deosebit de mari se înţelege valoarea bunurilor materiale sustrase, dobîndite, primite, tăinuite, distruse etc. sau mărimea pagubei pricinuite de către o persoană sau de un grup de persoane, care exprimată în bani, depăşeşte de o mie cinci sute de ori mărimea salariului minim în vigoare la momentul săvîrşirii infracţiunii.

Sustragerea în proporţii mici din avutul proprietarului prin furt, însuşire, delapidare, abuz de serviciu sau prin escrocherie, săvîrşită de o persoană faţă de care, avînd în vedere circumstanţele cauzei şi personalitatea, nu pot fi aplicate măsuri de influenţă administrativă, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la un an, ori cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.

Aceeaşi faptă ce a dus la descompletarea automobilelor, tractoarelor a tehnicii agricole şi a altor mijloace tehnice în timpul transportării lor pe calea ferată, pe apă şi pe alte căi, precum şi în locurile lor de păstrare permanentă sau temporară, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la doi ani, ori cu amendă în mărime de la treizeci la şaptezeci de salarii minime.

Acţiunile prevăzute în părţile întîi sau a doua ale prezentului articol, săvîrşite de o persoană care a fost judecată mai înainte pentru sustragere în proporţii mici sau care a săvîrşit o sustragere din avutul proprietarului, sustragere prevăzută de articolele 119-123¹, 225², 227¹ din prezentul Cod, –

se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la trei ani, ori cu o amendă în mărime de la treizeci la o sută de salarii minime.

Notă: Sustragerea în proporţii mici din avutul proprietarului se consideră acţiunea de sustragere, dacă costul bunurilor sustrase, evaluat în bani,nu depăşeşte mărimea a cinci salarii minime, stabilite de legislaţie la momentul săvîrşirii infracţiunii.

Sustragerea în proporţii mici din avutul proprietarului, săvîrşită prin furt de buzunar, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la un an ori cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.

Aceeaşi faptă săvîrşită în mod repetat sau în urma înţelegerii prealabile de către un grup de persoane sau de către o persoană care anterior a săvîrşit o sustragere din avutul proprietarului, sustragere prevăzută la articolele 119-123¹, 225², 227¹ din prezentul cod, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la trei ani ori cu o amendă în mărime de la treizeci pînă la o sută de salarii minime.

Notă: Prin furt de buzunar se înţelege: sustragerea pe ascuns (în staţii şi în mijloacele de transport în comun, în piaţă, pe stradă, în magazine, restaurante, expoziţii, în parcuri etc.) a unui bun (bani, alte hîrtii de valoare, bijuterii, obiecte preţioase etc.) ce aparţine unei persoane şi se află asupra acesteia (în buzunar, în geantă, poşetă, sacoşă, este alipit hainei sau încălţămintei) sau în imediata sa apropiere (pe bancă, pe banchetă, pe tarabă, pe masă etc.), astfel încît să poată fi clară apartenenţa bunului persoanei respective şi dacă fapta nu întruneşte elementele altei infracţiuni.

Cererea de a se transmite avutul proprietarului ori dreptul asupra acestui avut, ameninţînd cu violenţă persoana ori rudele apropiate ale acestuia, răspîndirea unor ştiri defăimătoare despre ele, cu deteriorarea sau cu nimicirea averii proprietarului (şantajul), –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la cinci ani cu sau fără confiscarea averii ori cu amendă în mărime de pînă la o sută de salarii minime cu sau fără confiscarea averii.

Aceleaşi acţiuni, săvîrşite în mod repetat sau în urma înţelegerii prealabile de către un grup de persoane, sau însoţite de ameninţarea cu moartea ori cu pricinuirea unor leziuni corporale grave sau însoţite de acte de violenţă nepericuloase pentru viaţă şi sănătate, sau însoţite de deteriorarea ori nimicirea bunurilor, –

se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la cinci la zece ani cu confiscarea averii.

Faptele prevăzute în partea întîi sau în partea a doua ale prezentului articol, săvîrşite de un grup organizat sau de un recidivist deosebit de periculos, sau cu aplicarea armei ori a altor obiecte folosite în calitate de armă,sau însoţite de violenţă periculoasă pentru viaţă şi sănătate, sau care au adus la pagube de proporţii mari sau la alte consecinţe grave, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la şapte la cincisprezece ani cu confiscarea averii.

Dobîndirea prin şantaj a avutului însoţită de răpirea sau de ameninţarea cu răpirea proprietarului, rudelor sau a apropiaţilor acestuia, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la zece la douăzeci şi cinci de ani cu confiscarea averii.

Cauzarea de pagube materiale proprietarului prin înşelăciune sau abuz de încredere, dacă fapta nu constituie o sustragere, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la un an, ori cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime, ori cu privirea de dreptul de a ocupa anumite posturi sau de a exercita o anumită activitate, ori cu destituirea din funcţie.

Aceeaşi faptă, săvîrşită în mod repetat, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu pînă la trei ani, ori cu amendă în mărime de pînă la nouăzeci de salarii minime.

Furtul sau utilizarea samavolnică a energiei electrice, termice sau a gazului, săvîrşit după aplicarea unei sancţiuni administrative pentru aceeaşi faptă, sau dacă a cauzat o pagubă considerabilă, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la doi ani, sau cu amendă în mărime de la o sută la o sută cincizeci de salarii minime.

Încălcarea regulilor de protecţie a reţelelor electrice de tensiune mai mare de 1000 de volţi, precum şi a conductelor de gaze de tensiune înaltă, săvîrşită după aplicarea unei sancţiuni administrative pentru aceeaşi faptă, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la trei ani, sau cu amendă în mărime de pînă la o sută de salarii minime.

Nimicirea sau deteriorarea avutului proprietarului, săvîrşită prin incendiere sau printr-o altă metodă ce prezintă un pericol social, sau care a cauzat victime omeneşti, pagube mari ori alte urmări grave, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la cinci pînă la cincisprezece ani.

Nimicirea sau deteriorarea din imprudenţă a avutului proprietarului, săvîrşită în urma folosirii imprudente a focului sau printr-un alt mod socialmente periculos, sau care a pricinuit victime omeneşti sau alte urmări grave, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la cinci ani, ori cu amendă în mărime de pînă la şaptezeci de salarii minime.

Neglijenţa criminală faţă de folosirea sau păstrarea tractoarelor, automobilelor, combinelor şi altor maşini agricole, ce aparţin sovhozurilor şi altor organizaţii de stat, precum şi colhozurilor, care a cauzat deteriorarea sau defectarea, precum şi descompletarea acestor maşini, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la doi ani ori cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.

Aceleaşi fapte, dacă au fost săvîrşite în mod repetat sau au cauzat pagube mari, –

se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la patru ani ori cu amendă în mărime de pînă la optzeci de salarii minime.

Neglijenţa criminală faţă de obligaţiunile proprii, manifestată de o persoană, căreia i-a fost încredinţată paza avutului proprietarului, atitudine care a avut ca urmare sustragerea, deteriorarea, defectarea sau pieirea în proporţii mari a acestui avut în cazul în care lipsesc elementele unei infracţiuni de serviciu, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la trei ani ori cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.

Infracţiunile contra proprietăţii altor state, precum şi contra proprietăţii persoanelor lor fizice sau juridice, săvîrşite împotriva avutului aflat pe teritoriul Republicii Moldova, –

se pedepsesc conform articolelor prezentului capitol.

Împiedicarea desfăşurării agitaţiei preelectorale, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la doi ani, sau cu o amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.

Răspîndirea datelor intenţionat false despre candidatul pentru alegerile de deputaţi, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pînă la doi ani sau cu o amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.

Împiedicarea prin orice mijloc a exercitării libere a dreptului de a alege sau a fi ales, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la şase luni la cinci ani.

Aceeaşi faptă însoţită de atacarea localurilor secţiilor de votare prin orice mijloc şi formă, pricinuirea de leziuni corporale grave, periclitarea vieţii persoanei, precum şi sustragerea urnelor de vot sau a documentelor electorale, –

se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la trei la zece ani.

Deschiderea urnelor de vot înainte de termenul stabilit prin lege pentru închiderea votării –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la şase luni la trei ani.

Falsificarea prin orice mijloc a rezultatelor votării, –

se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la şase luni la patru ani.

Falsificarea actelor electorale sau numărarea intenţionat greşită a voturilor, precum şi încălcarea secretului votării fie de un membru al comisiei electorale, fie de o altă persoană oficială, –

se pedepsesc cu privaţiune de libertate pînă la trei ani sau cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime.

Faptele îndreptate spre propagarea duşmăniei, desconsiderarea limbii oricărei naţionalităţi, crearea de obstacole pentru funcţionarea limbii de stat şi a altor limbi pe teritoriul republicii, precum şi lezarea în drepturi a cetăţenilor din motive de limbă, comise în mod repetat în decursul anului după aplicarea sancţiunilor administrative, –

se pedepsesc cu amendă în mărime de pînă la treizeci de salarii minime.

Deschiderea, fără drept, a unei corespondenţe adresate altei persoane, interceptarea ilegală a unei convorbiri ori comunicări efectuate prin telefon sau prin orice alte mijloace de transmitere la distanţă, –

se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de pînă la un an sau cu amendă în mărime de la o sută la o sută cincizeci de salarii minime.

Sustragerea, distrugerea sau reţinerea unei corespondenţe, precum şi divulgarea conţinutului unei convorbiri sau comunicări interceptate, efectuate fără drept, –

se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la unu la trei ani.

Acţiunile prevăzute la alineatele întîi şi doi ale prezentului articol, săvîrşite repetat sau de o persoană care practică activitate de depistare-protecţie, fie dacă au cauzat o pagubă de proporţii mari intereselor publice sau ale unei persoane, –

se pedepsesc cu privaţiune de libertate pe un termen de la doi la cinci ani.

Notă. Corespondenţă se consideră mesajul poştal, telegrafic, telefonic sau alt mesaj efectuat prin orice formă legală de transmitere la distanţă.

Percheziţia ilegală, evacuarea ilegală sau alte acte, ce încalcă inviolabilitatea de domiciliu a cetăţenilor, –

se pedepsesc fie cu privaţiune de libertate pînă la un an, fie cu amendă în mărime de pînă la cincizeci de salarii minime, fie cu destituire din funcţie.

Împiedicarea activităţii legale a sindicatelor şi a organelor lor, –