Codul vamal al Republicii Moldova: reguli generale pentru mărfuri, declarații și reprezentare în vamă

(1) Prezentul cod stabilește principiile juridice, economice și organizatorice ale activității vamale, normele și procedurile generale aplicabile mărfurilor introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal și este orientat spre apărarea suveranității și securității economice a Republicii Moldova.

(2) Legislația vamală este constituită din prezentul cod, din Legea nr. 172/2014 privind aprobarea Nomenclaturii combinate a mărfurilor, precum și din alte acte normative și acorduri internaționale în domeniul vamal la care Republica Moldova este parte.

(3) Normele Codului vamal, inclusiv cele prin care se reglementează activitatea de întreprinzător, sunt dezvoltate în Regulamentul privind punerea în aplicare a Codului vamal.

(4) Activitatea vamală se desfășoară în conformitate cu legislația în vigoare la data la care Serviciul Vamal a acceptat declarația vamală și alte documente, cu excepția cazurilor prevăzute de legislație. În cazul trecerii ilegale de mărfuri, inclusiv de mijloace de transport, peste frontiera vamală, se aplică legislația vamală în vigoare la momentul trecerii de facto a acestor bunuri peste frontiera vamală.

(4¹) Activitatea vamală se constituie din implementarea politicii vamale, asigurarea respectării reglementărilor vamale la trecerea mărfurilor, a mijloacelor de transport şi a persoanelor peste frontiera vamală a Republicii Moldova, perceperea drepturilor de import şi a drepturilor de export, vămuirea, controlul şi supravegherea vamală.

(5) Anumite dispoziții ale legislației vamale se pot aplica și în afara teritoriului vamal, în cadrul reglementărilor specifice sau al acordurilor internaționale la care Republica Moldova este parte.

(6) Apărarea drepturilor și intereselor debitorilor se face pe cale judiciară sau pe alte căi prevăzute de prezentul cod și de alte acte normative. Toate îndoielile apărute la aplicarea legislației vamale se vor interpreta în favoarea persoanei.

(7) Dacă acordurile internaționale la care Republica Moldova este parte stabilesc alte norme decât cele prevăzute de prezentul cod și de alte acte normative în domeniul vamal ale Republicii Moldova, prioritate au acordurile internaționale.

(1) Organizarea și funcționarea Serviciului Vamal se realizează în conformitate cu prevederile Legii nr. 302/2017 cu privire la Serviciul Vamal.

(2) Bunurile Serviciului Vamal, ale laboratoarelor vamale, ale instituțiilor de învățământ ale Serviciului Vamal sunt proprietate publică a statului și fac parte din domeniul public. Serviciul Vamal administrează proprietatea publică a statului și dispune de ea în condițiile legii.

Serviciului Vamal

Serviciul Vamal arborează drapelul la sediul său, la edificiile și la bordul navelor sale. Aeronavele și navele maritime sau fluviale sub pavilionul Republicii Moldova, precum și vehiculele Serviciului Vamal au însemnele Serviciului Vamal.

a Republicii Moldova

(1) Teritoriul vamal al Republicii Moldova (în continuare – teritoriu vamal) reprezintă un teritoriu vamal unic ce include teritoriul terestru, apele interioare, apele teritoriale și spațiul aerian de deasupra acestora.

(2) Frontiera vamală a Republicii Moldova constituie frontiera de stat a Republicii Moldova.

În sensul prezentului cod, următoarele noțiuni semnifică:

1) acordare a liberului de vamă – acțiune prin care Serviciul Vamal pune mărfurile la dispoziție în scopul prevăzut de regimul vamal sub care acestea au fost plasate;

2) activități de comercializare – în contextul determinării valorii în vamă – activități legate de acțiunile de publicitate sau comercializare și de promovare a vânzării mărfurilor în cauză, precum și activitățile legate de garanțiile aferente;

3) bagaj – toate mărfurile transportate prin orice mijloace în legătură cu o călătorie de către o persoană fizică;

4) călător – orice persoană fizică care:

a) intră temporar pe teritoriul vamal și nu are domiciliul pe acest teritoriu;

b) revine pe teritoriul vamal, unde are domiciliul, după ce a călătorit temporar în afara acestui teritoriu;

c) părăsește temporar teritoriul vamal, unde are domiciliul; sau

d) părăsește teritoriul vamal după o ședere temporară, fără a avea domiciliul pe acest teritoriu;

5) certificat de origine – document care confirmă univoc țara de origine a mărfii și care este eliberat de organul țării exportatoare abilitat în conformitate cu legislația națională și cu acordurile internaționale la care Republica Moldova este parte;

6) comision de cumpărare – onorariu plătit de un cumpărător/importator unui agent pentru serviciul de a-l reprezenta în cumpărarea mărfurilor evaluate;

6¹) contract la distanță - orice contract încheiat între comerciant și consumator în cadrul unui sistem de vânzări sau de prestare de servicii la distanță, organizat fără prezența fizică simultană a comerciantului și a consumatorului, cu utilizarea exclusivă a unui sau mai multor mijloace de comunicare la distanță, până la și inclusiv în momentul în care este încheiat contractul;

7) control prin contrapunere – control concomitent al persoanei supuse controlului și al persoanelor cu care aceasta are sau a avut raporturi economice, financiare și/sau de altă natură, efectuat pentru a se constata existența sau autenticitatea acestor raporturi și a operațiunilor realizate;

8) control vamal – acțiuni specifice îndeplinite de Serviciul Vamal cu scopul de a asigura respectarea legislației vamale sau a altor dispoziții care reglementează introducerea, scoaterea, tranzitul, circulația și depozitarea mărfurilor care circulă între teritoriul vamal și țările sau teritoriile din afara acestui teritoriu, precum și staționarea și circulația pe teritoriul vamal a mărfurilor străine;

8¹) culoar de control vamal – circuit automatizat, bazat pe analiza de risc, pe care trebuie să îl parcurgă declarația vamală pe durata procesului de control vamal. Fiecare culoar reprezintă un nivel de control care trebuie aplicat unei declarații vamale după cum urmează:

a) culoarul verde – culoar de control vamal care permite acordarea liberului de vamă fără efectuarea controlului documentar și a celui fizic;

b) culoarul galben – culoar de control vamal care permite acordarea liberului de vamă după efectuarea controlului documentar, fără efectuarea controlului fizic;

c) culoarul roșu – culoar de control vamal care permite acordarea liberului de vamă după efectuarea controlului documentar și a celui fizic;

9) datorie vamală – obligație a unei persoane de a plăti cuantumul drepturilor de import sau de export în conformitate cu legislația vamală și fiscală;

10) debitor – persoană obligată la plata unei datorii vamale;

11) decizie vamală – acțiune și/sau act al Serviciului Vamal aferent legislației vamale care reglementează un anumit caz, având efecte juridice asupra uneia sau mai multor persoane;

12) declarant – persoană care depune în nume propriu sau în numele căreia se depune o declarație vamală, o declarație de depozitare temporară, o declarație sumară de intrare, o declarație sumară de ieșire, o declarație de reexport sau o notificare de reexport;

13) declarație de depozitare temporară – act prin care o persoană indică, sub forma și în modalitatea prevăzute, faptul că mărfurile se află în depozit temporar;

14) declarație de origine – declarație cu privire la țara de origine a mărfii, întocmită de către exportator sau expeditor pe o factură, un invoice sau pe orice alt document comercial care descrie marfa respectivă suficient de detaliat pentru a permite identificarea acesteia. Textul declarației de origine figurează în anexele la acordurile cu privire la comerțul liber la care Republica Moldova este parte;

15) declarație de reexport – act prin care o persoană indică, sub forma și în modalitatea prevăzute, voința de a scoate de pe teritoriul vamal mărfuri străine, cu excepția celor aflate în zonă liberă sau în depozitare temporară;

15¹) declarație de tranzit - act prin care o persoană manifestă, sub forma și în modalitatea prevăzute, voința de a plasa o marfă sub regim de tranzit;

16) declarație vamală – acțiune sau act prin care o persoană manifestă, sub forma și în modalitatea prevăzute, voința de a plasa mărfurile sub un anumit regim vamal, menționând, dacă este cazul, procedura specifică care urmează să fie aplicată;

17) depozitare temporară – situație a mărfurilor străine depozitate temporar sub supraveghere vamală în intervalul dintre prezentarea acestora în vamă și plasarea lor sub un regim vamal sau reexportul lor;

18) deșeuri și resturi – oricare dintre următoarele:

a) mărfuri sau produse care sunt clasificate drept deșeuri și resturi în conformitate cu legislația;

b) în contextul destinației finale sau al perfecționării active – mărfuri sau produse rezultate în urma unei operațiuni de transformare, care nu au nicio valoare economică sau au o valoare economică scăzută și care nu pot fi utilizate fără alte transformări;

19) deținător al mărfurilor – persoană care este proprietarul mărfurilor sau care este titularul unui drept similar de dispunere cu privire la acestea, sau care are controlul fizic asupra lor;

20) dovadă de origine – certificat de origine a mărfii, declarație de origine a mărfii;

21) drepturi de export – taxă vamală care trebuie plătită la exportul mărfurilor;

22) drepturi de import – taxă vamală care trebuie plătită la importul mărfurilor, taxă pe valoarea adăugată și accize a căror încasare este atribuită Serviciului Vamal;

23) expertiză – operațiune declanșată în baza unei cereri, realizată în afara unui proces judiciar de către un expert (specialist) competent, care, în baza încercărilor de laborator, a cercetărilor metodice, a aplicării de cunoștințe speciale și procedee tehnico-științifice, poate formula concluzii argumentate cu privire la anumite mărfuri;

24) exportator:

a) persoană fizică care transportă mărfurile ce urmează a fi scoase de pe teritoriul vamal, în cazul în care aceste mărfuri se află în bagajele personale ale persoanei fizice;

b) persoană stabilită pe teritoriul vamal care are competența de a decide dacă mărfurile urmează să fie scoase de pe teritoriul vamal;

c) în cazul în care lit. b) nu se aplică, orice persoană stabilită pe teritoriul vamal care este parte la un contract în baza căruia mărfurile urmează să fie scoase de pe teritoriul vamal;

25) formalități vamale – ansamblu de operațiuni care trebuie îndeplinite de către o persoană și de către Serviciul Vamal în vederea respectării legislației vamale;

26) furnizor de serviciu poștal universal – furnizor înregistrat în calitate de întreprinzător în Republica Moldova și autorizat să presteze servicii poștale din sfera serviciului poștal universal reglementate prin Convenția Uniunii Poștale Universale;

26¹) instalație de transport fixă – mijloc tehnic utilizat pentru transportul unor mărfuri precum energia electrică, gazul, petrolul și apa potabilă;

27) încălcare repetată – comitere a aceleiași încălcări în decursul a 12 luni consecutive, calculate din data intrării în vigoare a deciziei privind sancționarea persoanei pentru o asemenea încălcare;

28) - abrogat;

29) încălcare sistematică – comitere a aceleiași încălcări de trei sau mai multe ori în decursul a 12 luni consecutive, calculate din data intrării în vigoare a deciziei privind sancționarea persoanei pentru o asemenea încălcare;

30) loc permanent de realizare a activității economice – loc fix de activitate, unde atât resursele umane, cât și cele tehnice necesare sunt prezente în mod permanent și unde se desfășoară, în totalitate sau în parte, operațiunile vamale ale unei persoane;

31) management al riscurilor – determinare sistematică a riscurilor, inclusiv cu ajutorul controalelor prin sondaj, și punere în aplicare a tuturor măsurilor necesare pentru a limita expunerea la riscuri;

32) marfă – bun mobil care poate fi obiect al activității economice externe;

33) mărfuri autohtone – mărfuri care se încadrează în una dintre următoarele categorii:

a) mărfuri obținute integral pe teritoriul vamal și care nu încorporează mărfurile importate din afara teritoriului vamal;

b) mărfuri care au intrat pe teritoriul vamal și care au fost puse în liberă circulație;

c) mărfuri obținute sau produse pe teritoriul vamal fie exclusiv din mărfuri menționate la lit. b), fie din mărfuri menționate la lit. a) și b);

d) - abrogată.

34) mărfuri destinate aprovizionării navelor sau aeronavelor – mărfuri destinate suplinirii rezervelor de alimente, băuturi și apă potabilă ale unei nave/aeronave, accesorii, piese de rezervă și articole pentru realizarea reparațiilor, combustibili, lubrifianți și alte stocuri tehnice necesare funcționării motoarelor, echipamentelor și aparatelor navei/aeronavei, electrocasnice și alte lucruri destinate consumului sau folosirii de către echipajul și/sau pasagerii navei/aeronavei ori destinate încorporării în navă/aeronavă sau servirii în calitate de accesorii ale acesteia, ori pentru asigurarea funcționării, reparării sau înlocuirii motoarelor, a mașinilor și a altor echipamente aflate la bordul navei/aeronavei sau a elementelor componente ale acestora, urmând ca orice asemenea utilizare sau consum să aibă loc la bordul navei/aeronavei;

35) mărfuri fără caracter comercial – mărfuri care:

a) se conțin într-un bagaj expediat de la o persoană fizică la alta, în cazul în care trimiterile respective:

– prezintă un caracter ocazional;

– conțin exclusiv mărfuri destinate uzului personal al destinatarului sau al familiei acestuia, iar natura și cantitatea acestor mărfuri nu indică nicio intenție de ordin comercial;

– se adresează de către expeditor destinatarului fără niciun fel de plată; sau

b) se conțin în bagajele personale ale călătorului, în cazul în care acestea:

– prezintă un caracter ocazional;

– conțin exclusiv mărfuri destinate uzului personal al călătorului sau al familiei acestuia ori sunt destinate a fi oferite drept cadou; natura și cantitatea acestor mărfuri nu trebuie să indice că sunt importate/exportate din motive comerciale;

36) mărfuri identice – în contextul determinării valorii în vamă – mărfuri produse în aceeași țară, identice din toate punctele de vedere, inclusiv în privința caracteristicilor fizice și a calității lor. Existența unor diferențe neesențiale de aspect nu exclude mărfurile respective din categoria mărfurilor considerate identice dacă ele corespund definiției;

37) mărfuri perisabile – mărfuri care se deteriorează dacă sunt ținute pentru o perioadă de până la 20 de zile de la data de suspendare a acordării liberului de vamă sau de la data reținerii;

38) mărfuri prohibite – mărfuri a căror plasare sub orice regim vamal este interzisă;

39) mărfuri restricționate – mărfuri a căror plasare sub un regim vamal este condiționată de îndeplinirea anumitor condiții prevăzute de legislație;

40) mărfuri similare – în contextul determinării valorii în vamă – mărfuri produse în aceeași țară, care, deși nu se aseamănă în toate privințele, prezintă caracteristici și sunt compuse din materiale componente asemănătoare ce le permit să îndeplinească aceleași funcții și să fie interschimbabile din punct de vedere comercial. Calitatea mărfurilor, reputația lor și existența unei mărci se referă la elementele care se iau în considerare pentru a stabili dacă mărfurile sunt similare sau nu;

41) mărfuri străine – mărfuri altele decât cele menționate la pct. 33) sau care și-au pierdut statutul vamal de mărfuri autohtone;

42) măsuri de politică comercială – măsuri netarifare stabilite în cadrul politicii comerciale sub forma unor restricții la introducerea sau la scoaterea din Republica Moldova a mărfurilor, care se instituie din considerente de politică economică și prevăd deținerea actelor permisive, contingentarea, impozitarea, stabilirea prețului minim și maxim;

43) notificare de reexport – act prin care o persoană indică, sub forma și în modalitatea prevăzute, voința de a scoate în afara teritoriului vamal mărfuri străine care se află într-o zonă liberă sau în depozitare temporară;

44) declarație sumară de ieșire – act prin care o persoană informează Serviciul Vamal, sub forma și în modalitatea prevăzute și într-un anumit termen, despre faptul că urmează să fie scoase mărfuri de pe teritoriul vamal;

45) declarație sumară de intrare – act prin care o persoană informează Serviciul Vamal, sub forma și în modalitatea prevăzute și într-un anumit termen, despre faptul că urmează să fie introduse mărfuri pe teritoriul vamal;

46) operator economic – persoană care desfășoară, în cadrul activității sale de întreprinzător, activități reglementate prin legislația vamală;

47) operațiuni de perfecționare – oricare dintre următoarele operațiuni:

a) prelucrarea mărfurilor, inclusiv montajul, asamblarea sau adaptarea acestora la alte mărfuri;

b) transformarea mărfurilor;

b¹) îmbutelierea și ambalarea mărfurilor;

c) distrugerea mărfurilor;

d) repararea mărfurilor, inclusiv restaurarea acestora, înlăturarea defectelor, reglarea;

e) utilizarea mărfurilor care nu sunt incluse în produse prelucrate, dar care permit sau facilitează obținerea acestor produse, chiar în cazul în care ele dispar complet sau parțial în cursul perfecționării (accesorii de producție);

48) persoană – orice persoană juridică sau persoană fizică;

49) persoană stabilită pe teritoriul vamal:

a) în cazul unei persoane fizice – persoană care are domiciliul sau reședința pe teritoriul vamal;

b) în cazul unei persoane juridice – persoană care are sediul și/sau locul permanent de realizare a activității economice pe teritoriul vamal;

50) post vamal de destinație – post vamal unde mărfurile plasate sub un regim de tranzit sunt prezentate pentru a încheia regimul;

51) post vamal de export – post vamal unde se depune declarația de export sau declarația de reexport pentru mărfurile scoase de pe teritoriul vamal;

52) post vamal de ieșire – post vamal competent pentru supravegherea vamală la locul în care mijlocul de transport care transportă mărfurile iese de pe teritoriul vamal în afara acestuia;

53) post vamal de intrare – post vamal competent pentru supravegherea vamală la locul în care mijlocul de transport care transportă mărfurile intră pe teritoriul vamal dintr-un teritoriu din afara acestuia;

54) post vamal de plasare – post vamal indicat în autorizație pentru un regim special, astfel cum se menționează la art. 278, care are competența de a acorda mărfurilor liberul de vamă pentru un regim special;

55) post vamal de plecare – post vamal unde se acceptă declarația de plasare sub regim de tranzit;

56) prezentare a mărfurilor în vamă – înștiințarea Serviciului Vamal asupra sosirii mărfurilor la postul vamal sau în orice alt loc desemnat sau aprobat de Serviciul Vamal și punerea mărfurilor la dispoziția acestuia pentru a efectua controale vamale;

57) produse prelucrate – mărfuri plasate sub un regim de perfecționare și care au fost supuse operațiunilor de perfecționare;

58) rambursare – restituire a unei sume reprezentând drepturi de import sau de export care au fost plătite;

59) rată de randament – cantitate sau procent de produse prelucrate obținute prin perfecționarea unei cantități determinate de mărfuri plasate sub un regim de perfecționare;

60) regim vamal – unul dintre următoarele regimuri sub care pot fi plasate mărfurile:

a) punerea în liberă circulație (import);

b) regimuri speciale;

c) export;

61) remitere – scutire de la plata unei sume reprezentând drepturi de import sau de export care nu au fost plătite;

62) reprezentant vamal – persoană desemnată de o altă persoană pentru a îndeplini acțiunile și formalitățile prevăzute de legislația vamală în relația acesteia cu Serviciul Vamal;

63) risc – probabilitate a apariției unui eveniment care:

a) ar împiedica aplicarea corectă a legislației;

b) ar compromite interesele financiare ale Republicii Moldova;

c) ar constitui o amenințare pentru securitatea și siguranța Republicii Moldova și a persoanelor stabilite pe teritoriul acesteia, pentru sănătatea persoanelor, a animalelor sau a plantelor, pentru mediu sau pentru consumatori;

63¹) schimb electronic de date - transmitere pe cale electronică a datelor structurate, conform mesajelor standardizate stabilite de comun acord, între două sisteme informatice;

64) statut vamal – statut al unor mărfuri ca fiind mărfuri autohtone sau străine;

65) supraveghere vamală – ansamblu de acțiuni întreprinse, în general, de Serviciul Vamal pentru a asigura respectarea reglementărilor vamale și, după caz, a altor dispoziții aplicabile mărfurilor aflate sub supraveghere vamală;

65¹) tehnici de prelucrare electronică a datelor - schimb de informații pe cale electronică între operatorii economici și Serviciul Vamal, între Serviciul Vamal și autoritățile vamale din alte state, precum și între Serviciul Vamal și alte agenții sau instituții guvernamentale, realizat într-un format agreat și definit, în scopul prelucrării și stocării automate a datelor primite, utilizându-se oricare dintre următoarele mijloace:

a) schimb electronic de date;

b) schimb de date de la computer la computer;

c) transfer electronic de date structurate prin mesaje sau servicii standardizate de la un mediu de prelucrare electronică la altul fără intervenție umană;

d) introducerea online a datelor în sistemele informatice vamale de stocare și prelucrare care generează răspunsuri online;

66) titular al regimului:

a) persoană care depune declarația vamală sau în numele căreia se depune declarația vamală respectivă; sau

b) persoană căreia i-au fost transferate drepturile și obligațiile în privința regimului vamal;

67) transbordare – descărcare de mărfuri de la bordul unui mijloc de transport și încărcarea acestora într-un alt mijloc de transport;

68) transportator:

a) în contextul intrării:

– persoană care introduce mărfurile pe teritoriul vamal sau care își asumă răspunderea pentru transportul lor pe acest teritoriu;

– în cazul transportului maritim sau aerian efectuat în condițiile existenței unui acord de partajare a spațiului navei/aeronavei sau a altor aranjamente contractuale – persoană care încheie un contract și care emite un conosament sau o scrisoare de transport aerian pentru transportul efectiv al mărfurilor către teritoriul vamal;

b) în contextul ieșirii:

– persoană care scoate mărfurile de pe teritoriul vamal sau care își asumă răspunderea pentru transportul lor în afara acestui teritoriu;

– în cazul transportului maritim sau aerian efectuat în condițiile existenței unui acord de partajare a spațiului navei/aeronavei sau a altor aranjamente contractuale – persoană care încheie un contract și care emite un conosament sau o scrisoare de transport aerian pentru transportul efectiv al mărfurilor în afara teritoriului vamal;

69) trimitere poștală internațională – trimitere poștală expediată de pe teritoriul Republicii Moldova la o adresă care nu se află pe teritoriul acesteia sau expediată din afara Republicii Moldova la o adresă aflată pe teritoriul acesteia;

70) țară de origine a mărfii – țară sau teritoriu în care marfa a fost obținută integral sau a fost supusă unei prelucrări sau transformări substanțiale;

71) țară străină – o țară alta decât Republica Moldova;

72) valoare în vamă a mărfurilor – valoare a mărfurilor importate, determinată în vederea perceperii drepturilor de import ad valorem;

73) vămuire – procedeu de plasare a mărfurilor într-un anumit regim vamal și încheierea acestui regim, în condițiile prezentului cod.

a informațiilor și cerințe privind datele

(1) Toate schimburile de informații, precum declarațiile, cererile sau deciziile vamale, între Serviciul Vamal și autoritățile vamale din alte state sau între Serviciul Vamal și operatorii economici, precum și stocarea acestor informații în conformitate cu legislația vamală se efectuează prin utilizarea tehnicilor de prelucrare electronică a datelor, cu respectarea prevederilor Legii nr. 133/2011 privind protecția datelor cu caracter personal.

(2) Utilizarea pentru schimbul și stocarea informațiilor a altor mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor prevăzute la alin. (1) se permite:

a) permanent, atunci când acest lucru este justificat corespunzător de tipul de trafic sau când utilizarea tehnicilor de prelucrare electronică a datelor nu este adecvată pentru formalitățile vamale în cauză;

b) temporar, în cazul unei avarii temporare a sistemelor informaționale ale Serviciului Vamal sau ale operatorilor economici, conform procedurii stabilite de Serviciul Vamal.

(3) Cerințele privind conținutul și formatul datelor utilizate la schimbul de informații prevăzute la alin. (1) sunt stabilite de Serviciul Vamal.

(1) În cazul în care o persoană intenționează să îndeplinească formalități vamale, aceasta se înregistrează de către Serviciul Vamal în sistemul informațional integrat vamal.

(2) Serviciul Vamal anulează înregistrarea:

a) la solicitarea persoanei înregistrate;

b) în cazul în care deține informații despre faptul că persoana înregistrată și-a încetat activitatea;

c) în cazul în care persoana nu desfășoară activități reglementate de legislația vamală mai mult de 10 ani.

(3) Procedura de înregistrare/anulare a înregistrării este stabilită de Serviciul Vamal.

datelor cu caracter personal

(1) Informațiile puse de către persoane la dispoziția Serviciului Vamal, precum și cele cuprinse în declarațiile vamale, deciziile vamale și/sau formularele tipizate emise de Serviciul Vamal sunt considerate informații oficiale cu accesibilitate limitată (informație cu caracter confidențial sau secret comercial), care pot fi folosite numai în scopuri vamale și nu pot fi divulgate, nici folosite de funcționarul vamal în scop personal, nu pot fi transmise unor terți sau autorităților publice, cu excepția cazurilor când:

a) există acordul prealabil scris al persoanei care a furnizat informația solicitată;

b) există o cauză penală concretă pornită în privința declarantului;

c) informația este solicitată de către instanța de judecată; sau

d) informațiile sunt solicitate de către autoritățile publice centrale de licențiere, reglementare și monitorizare sectorială în scopul exercitării de către acestea a atribuțiilor lor.

(2) La simpla cerere, Serviciul Vamal furnizează doar informații cu caracter general.

(3) Serviciul Vamal prezintă Ministerului Finanțelor informațiile necesare pentru îndeplinirea de către acesta a atribuțiilor sale, inclusiv pentru elaborarea/actualizarea politicii fiscale și vamale.

(4) În managementul riscurilor se utilizează informații oficiale cu accesibilitate limitată, care nu pot fi divulgate sau transmise unor terți sau autorităților publice centrale, cu excepția cazurilor când:

a) există o cauză penală concretă pornită în privința debitorului vizat de analiza riscurilor; sau

b) informația este solicitată de instanța de judecată.

între Serviciul Vamal și operatorii

economici

(1) Serviciul Vamal și operatorii economici pot face schimb de orice informații care nu sunt în mod expres prevăzute în legislația vamală, în special în scopul cooperării reciproce în vederea identificării și combaterii riscurilor. Acest schimb se poate realiza în cadrul unui acord scris care conține garanții privind protecția drepturilor subiectului datelor cu caracter personal și poate include accesarea sistemelor informaționale ale operatorilor economici de către Serviciul Vamal.

(2) Orice informație furnizată de către o parte celeilalte părți în cadrul cooperării menționate la alin. (1) este confidențială, dacă cele două părți nu convin altfel.

Serviciul Vamal

(1) Orice persoană poate solicita Serviciului Vamal informații privind aplicarea legislației vamale. O astfel de solicitare se refuză în cazul în care nu se referă la o activitate din domeniul vamal.

(2) Serviciul Vamal menține un dialog regulat cu operatorii economici și cu alte autorități implicate în comerțul internațional de mărfuri. Serviciul Vamal promovează transparența punând, în măsura posibilității, la dispoziția persoanei și/sau pe pagina web oficială a Serviciului Vamal legislația vamală, deciziile vamale și formularele de cereri.

(1) Orice persoană implicată, direct sau indirect, în îndeplinirea formalităților vamale sau în controale vamale furnizează Serviciului Vamal, la cererea acestuia și în termenul fixat, documentele și informațiile solicitate, într-o formă stabilită, și acordă întreaga asistență necesară pentru îndeplinirea formalităților sau efectuarea controalelor.

(2) La depunerea unei declarații vamale, a unei declarații de depozitare temporară, a unei declarații sumare de intrare sau de ieșire, a unei declarații de reexport sau a unei notificări de reexport de către o persoană la Serviciul Vamal sau la depunerea unei cereri pentru obținerea unei autorizări sau pentru emiterea oricărei alte decizii, persoana în cauză răspunde în ansamblu de:

a) corectitudinea și caracterul complet al informațiilor furnizate în această declarație, notificare sau cerere;

b) autenticitatea, corectitudinea și valabilitatea oricărui document justificativ al declarației, al notificării sau al cererii;

c) dacă este cazul, respectarea tuturor obligațiilor referitoare la plasarea mărfurilor respective sub regimul vamal în cauză sau la executarea operațiunilor autorizate.

(3) Alin. (2) se aplică și în cazul furnizării sub orice altă formă a oricărei informații solicitate de către Serviciul Vamal sau acordate acestuia.

(4) În cazul în care depunerea declarației sau a notificării, prezentarea cererii sau furnizarea informațiilor se realizează de către un reprezentant vamal al persoanei în cauză, împuternicit în conformitate cu art. 13, obligațiile prevăzute la alin. (2) din prezentul articol se extind și asupra acestuia.

(1) Reprezentantul vamal poate fi desemnat de către orice persoană.

(2) Această reprezentare poate fi directă, caz în care reprezentantul vamal acționează în numele și pe seama altei persoane, sau indirectă, caz în care reprezentantul vamal acționează în nume propriu, dar pe seama altei persoane.

(3) Reprezentarea directă sau indirectă poate fi efectuată de către brokerul vamal sau orice operator economic care îndeplinește cumulativ criteriile prevăzute la art. 39–42.

(4) Broker vamal este persoana juridică, înregistrată în conformitate cu legislația, care deține licență pentru activitatea de broker vamal eliberată de Agenția Servicii Publice și care declară mărfurile, le prezintă pentru vămuire, efectuează și alte operațiuni vamale.

(4¹) Serviciul Vamal verifică întrunirea condițiilor pentru utilizarea sistemului informațional vamal de către angajatul brokerului vamal în cazul în care se solicită autorizarea acestuia ca utilizator al sistemului informațional vamal. Condițiile pentru utilizarea sistemului informațional vamal și procedura de verificare a acestora sunt stabilite de Serviciul Vamal.

(5) Licența pentru activitatea de broker vamal se eliberează dacă persoana îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

a) respectă condițiile generale de eliberare a actelor permisive, stabilite de Legea nr. 160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător;

b) dispune de o bază tehnico-materială care să permită desfășurarea activității de broker vamal;

c) dispune de echipamente informaționale și de comunicație necesare utilizării sistemului informațional vamal;

d) nu a comis încălcări sistematice ale legislației vamale și/sau fiscale care aduc prejudiciu bugetului de stat în mărime de peste 250 000 de lei;

e) - abrogată;

f) are angajată cel puțin o persoană care va efectua formalitățile vamale.

(5¹) Întrunirea condițiilor de eliberare a licenței pentru activitatea de broker vamal prevăzute la alin. (5) lit.a)–c) și f) este verificată de către Agenția Servicii Publice.

(6) Licența pentru activitatea de broker vamal se suspendă în următoarele cazuri:

a) brokerul nu își îndeplinește obligațiile prevăzute în prezentul articol;

b) brokerul nu mai corespunde condițiilor de eliberare a licenței;

c) brokerul depune cererea de suspendare a licenței.

Termenul de suspendare a licenței nu poate depăși 6 luni.

(7) Licența pentru activitatea de broker vamal se retrage în următoarele cazuri:

a) în cazurile prevăzute de Legea nr. 160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător;

b) neconformarea, în termenele stabilite, la noile cerințe de activitate stabilite de legislație;

c) comiterea a două sau mai multor contravenții vamale ce atrag răspunderea materială, care aduce prejudiciu bugetului de stat în mărimea minimă de 500000 de lei cumulativ pe perioada unui an;

d) divulgarea datelor ce constituie secret de stat, secret comercial, bancar sau alt secret protejat de lege, constatată prin decizia organelor competente;

e) recunoașterea, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, a insolvabilității brokerului vamal.

(8) Suspendarea și/sau retragerea licenței pentru activitatea de broker vamal se efectuează cu respectarea prevederilor Legii nr. 235/2006 privind principiile de bază de reglementare a activității de întreprinzător.

(9) Datele privind licențele eliberate se introduc în Registrul de stat al brokerilor vamali, care se publică pe pagina web oficială a Agenției Servicii Publice.

(10) Licența pentru activitatea de broker vamal se eliberează pe termen nelimitat. Serviciul Vamal monitorizează respectarea condițiilor de licențiere și este în drept să verifice, din oficiu, îndeplinirea acestora ori de câte ori apar indicii de neconformitate.

(11) În cazul pierderii sau deteriorării licenței, brokerul vamal își poate continua activitatea în baza duplicatului eliberat de Agenția Servicii Publice. Duplicatul licenței se eliberează în baza cererii scrise a brokerului vamal, în termen de 3 zile lucrătoare de la data depunerii cererii de eliberare a duplicatului.

În perioada de examinare a cererii de eliberare a duplicatului licenței, brokerul vamal își poate desfășura activitatea în baza declarației de proprie răspundere, depusă la Agenția Servicii Publice concomitent cu cererea de eliberare a duplicatului licenței și a certificatului constatator, eliberat în temeiul cererii.

(12) De dreptul de a declara în numele brokerului vamal beneficiază doar persoana care a promovat examenul de finalizare a cursului de instruire în domeniul vamal.

(13) În exercitarea activității, reprezentantul vamal are următoarele obligații:

a) să asigure completarea corectă a documentelor vamale cu datele cerute de legislația vamală în baza documentelor însoțitoare ale mărfurilor și să efectueze calculul cuantumului drepturilor de import sau de export;

b) să determine, conform legislației, valoarea în vamă a mărfurilor declarate, precum și clasificarea conform Nomenclaturii combinate a mărfurilor;

c) să asigure declararea mărfurilor Serviciului Vamal, prin procedee informatice adecvate sistemului informațional vamal sau prin alte procedee stabilite de Serviciul Vamal;

d) să prezinte, la cererea funcționarului vamal, documente sau alte date suplimentare necesare pentru vămuire;

e) să verifice, conform actelor normative, documentele și datele primite de la persoana pe care o reprezintă;

f) să constituie la Serviciul Vamal o garanție care să acopere cuantumul drepturilor de import și de export corespunzător mărfurilor supuse vămuirii și aflate în depozitele sau în gestiunea proprie;

g) să prezinte, la cererea funcționarului vamal, mărfurile supuse declarării și/sau controlului vamal;

h) să comunice Serviciului Vamal schimbarea sediului ori a spațiului de depozitare și alte modificări care țin nemijlocit de activitățile de bază ale reprezentantului vamal;

i) să organizeze și să țină evidența operațiunilor derulate;

j) să păstreze, pe un termen stabilit de prezentul cod, toate documentele referitoare la operațiunile efectuate;

k) să asigure protecția informațiilor ce constituie secret de stat, secret comercial, bancar sau alt secret protejat de lege;

l) să prezinte Serviciului Vamal, la solicitarea în scris a acestuia, orice informație privind operațiunile derulate.

(1) În raporturile cu Serviciul Vamal, reprezentantul vamal declară că acționează pentru persoana reprezentată și precizează dacă este o reprezentare directă sau indirectă.

(2) Persoana care nu declară că acționează în calitate de reprezentant vamal sau care declară că acționează în calitate de reprezentant vamal fără a fi împuternicită în acest sens se consideră că acționează în nume propriu și pe seama sa.

(3) Serviciul Vamal cere persoanei care declară că acționează în calitate de reprezentant vamal să facă dovada împuternicirii sale de către persoana pe care o reprezintă.

(4) Serviciul Vamal nu solicită persoanei care acționează în calitate de reprezentant vamal și, în mod regulat, întocmește acte și îndeplinește formalități să facă de fiecare dată dovada împuternicirii, cu condiția că o astfel de persoană să fie în măsură să prezinte dovada respectivă la cererea Serviciului Vamal.

(1) Informația pe care reprezentantul vamal o primește de la persoana pe care o reprezintă poate fi folosită numai în scopurile prevăzute de legislația vamală și de contract.

(2) Informația care constituie secret de stat, secret comercial, alte informații oficiale cu accesibilitate limitată nu pot fi difuzate sau folosite de reprezentantul vamal în scopuri personale, nici transmise unor terțe persoane sau autorităților publice, inclusiv Serviciului Vamal, cu excepția cazurilor stabilite de lege.

(1) Prezenta secțiune se aplică deciziilor vamale, cu excepția deciziilor cu privire la contravențiile vamale reglementate în titlul X.

(2) Cererea ce nu se referă la o decizie vamală se examinează conform procedurii stabilite de actele normative corespunzătoare.

(3) În cazul în care o persoană depune o cerere pentru emiterea unei decizii vamale, aceasta furnizează Serviciului Vamal toate informațiile necesare în scopul luării deciziei respective.

(4) Cu excepția cazului în care se dispune altfel, subdiviziunea competentă a Serviciului Vamal este cea de la locul permanent de realizare a activității economice a solicitantului.

(5) Serviciul Vamal, în termen de cel mult 20 de zile de la data primirii cererii, verifică întrunirea tuturor condițiilor pentru acceptarea cererii respective, inclusiv prezența informației necesare în vederea luării deciziei. Dacă solicitantului nu i se comunică despre acceptarea cererii, cererea se consideră acceptată. Data acceptării cererii este data primirii cererii de către Serviciul Vamal.

(6) Dacă se întrunesc toate condițiile necesare în vederea luării unei decizii favorabile, aceasta se ia în termen de cel mult 30 de zile de la data acceptării cererii și se comunică fără întârziere solicitantului. În cazul cererilor de acordare a statutului de operator economic autorizat, acest termen este de cel mult 90 de zile de la data acceptării cererii.

(7) Prin derogare de la alin. (5), în cazul în care se stabilește că cererea nu conține toate informațiile pentru luarea deciziei, solicitantului i se oferă un termen de cel mult 20 de zile pentru prezentarea informației necesare. Dacă solicitantul nu furnizează în acest termen informația solicitată, cererea nu este acceptată, cu informarea solicitantului. Data acceptării cererii este data la care a fost prezentată ultima informație solicitată de Serviciul Vamal. După prezentarea informației solicitate, Serviciul Vamal adoptă decizia în cel mult 20 de zile de la data acceptării cererii, iar în cazul cererilor de acordare a statutului de operator economic autorizat, acest termen este de cel mult 90 de zile de la data acceptării cererii.

(8) Înainte de luarea unei decizii nefavorabile pentru solicitant, Serviciul Vamal îi comunică solicitantului motivele pe baza cărora intenționează să ia decizia, în cel mult 20 de zile de la data acceptării cererii; în cazul cererilor de acordare a statutului de operator economic autorizat, acest termen este de cel mult 60 de zile de la data acceptării cererii. Solicitantul are dreptul la replică într-un termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării respective. La expirarea termenului respectiv, în cel mult 20 de zile, Serviciul Vamal adoptă decizia, care se comunică solicitantului; în cazul cererilor de acordare a statutului de operator economic autorizat, acest termen este de cel mult 30 de zile.

(9) Fără a aduce atingere dispozițiilor alin. (8), în cazul în care decizia se referă la rezultatele controlului mărfurilor pentru care nu s-a depus nicio declarație sumară, nicio declarație de depozitare temporară, nicio declarație de reexport sau nicio declarație vamală, Serviciul Vamal poate să îi ceară solicitantului să își exercite dreptul la replică în termen de cel mult 24 de ore.

(10) În orice decizie care are consecințe nefavorabile pentru solicitant se specifică motivele pe care se întemeiază aceasta și se menționează calea de atac prevăzută la art. 44 și 45.

(11) Decizia intră în vigoare conform art. 18. Începând cu data intrării în vigoare, deciziile sunt executorii, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 46 alin. (2).

(12) În cazul cererilor de acordare a statutului de exportator aprobat, de emitere a deciziei referitoare la informațiile tarifare obligatorii, a deciziei referitoare la informații obligatorii în materie de origine, a autorizației de utilizare a garanției globale cu un cuantum redus sau de exonerare de la aceasta, termenul acordat în procesul de luare a deciziei este identic cu termenul acordat în procesul de luare a deciziei de acordare a statutului de operator economic autorizat.

(1) O cerere pentru emiterea unei decizii vamale este acceptată atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) solicitantul este înregistrat în conformitate cu art. 7, în cazul în care acest lucru se impune de regimul pentru care este depusă cererea;

b) solicitantul este stabilit pe teritoriul vamal, în cazul în care acest lucru se impune de regimul pentru care este depusă cererea;

c) cererea este depusă la subdiviziunea competentă a Serviciului Vamal conform art. 15 alin. (4);

d) cererea nu este depusă de același solicitant și nu are același obiect ca al unei decizii care, în decursul perioadei de un an anterioară cererii, a fost anulată sau revocată din motiv că solicitantul nu a reușit să își îndeplinească o obligație impusă în temeiul deciziei respective;

e) solicitantul a furnizat toate informațiile pentru luarea deciziei.

(2) În cazul în care decizia anterioară a fost anulată în conformitate cu art. 28 alin. (1) sau cererea vizează acordarea statutului de operator economic autorizat și este depusă în conformitate cu art. 36, perioada menționată la alin. (1) lit. d) din prezentul articol, prin derogare, este de 3 ani.

luarea unei decizii

(1) În cazul în care Serviciul Vamal ia decizia de a prelungi perioada de examinare pentru a se consulta cu alte autorități publice, cu o altă autoritate vamală sau cu autorități ale unui stat străin, termenul pentru luarea deciziei este prelungit cu perioada necesară pentru consultare, care însă nu poate depăși 3 luni. Solicitantul este informat cu privire la prelungirea termenului pentru luarea unei decizii. În cazuri de complexitate deosebită, care necesită timp pentru prelucrarea documentelor, Serviciul Vamal poate stabili un termen mai mare pentru luarea deciziei, care însă nu poate depăși 90 de zile, cu excepția deciziei referitoare la informația tarifară obligatorie, pentru care termenul nu poate depăși 45 de zile. Solicitantul este informat cu privire la prelungirea termenului pentru luarea unei decizii.

(2) În cazul în care există motive întemeiate de a suspecta o încălcare a legislației vamale și Serviciul Vamal sau alt organ împuternicit efectuează controale pe baza acestor motive, termenul pentru luarea deciziei se prelungește cu perioada necesară pentru încheierea controalelor respective, care însă nu poate depăși 12 luni. Cu excepția cazului în care acest lucru ar compromite controalele, solicitantul trebuie să fie informat cu privire la prelungire.

(3) În cazul în care există o cauză penală, remisă pentru examinare în instanța de judecată, care ar afecta respectarea de către solicitant a criteriului prevăzut la art. 39, termenul pentru luarea deciziei se prelungește până la data la care hotărârea judecătorească rămâne definitivă. Solicitantul este informat cu privire la prelungirea termenului pentru luarea unei decizii.

Decizia intră în vigoare la data la care este comunicată solicitantului sau la care se consideră că a fost comunicată, cu următoarele excepții:

a) în cazul în care decizia va avea consecințe favorabile pentru solicitant, iar solicitantul a cerut o dată de intrare în vigoare diferită, decizia intră în vigoare la data cerută de solicitant dacă aceasta este ulterioară datei la care solicitantului i se comunică decizia;

b) în cazul în care anterior s-a luat o decizie cu o valabilitate limitată și unicul obiectiv al prezentei decizii este acela de a extinde valabilitatea deciziei anterioare, decizia intră în vigoare în ziua următoare a expirării termenului de valabilitate a deciziei anterioare;

c) în cazul în care efectul deciziei este condiționat de îndeplinirea anumitor formalități de către solicitant, decizia intră în vigoare la data notificării de către solicitant a subdiviziunii competente a Serviciului Vamal cu privire la îndeplinirea formalităților în mod corespunzător;

d) în cazul în care s-a luat o decizie de acordare a statutului de operator economic autorizat, decizia intră în vigoare la expirarea a 5 zile de la data adoptării.

la replică

Prin derogare de la prevederile art. 15 alin. (8), solicitantului nu i se oferă posibilitatea să prezinte dreptul la replică în următoarele cazuri:

a) solicitarea se referă la o decizie menționată la art. 32 alin. (1);

b) solicitantului i se refuză de a beneficia de un contingent tarifar, atunci când este atinsă limita prevăzută a volumului contingentelor tarifare, în conformitate cu art. 53 alin. (5);

c) natura sau nivelul unei amenințări pentru securitatea și siguranța Republicii Moldova și a persoanelor stabilite pe teritoriul vamal, pentru sănătatea persoanelor, a animalelor sau a plantelor, pentru mediu sau pentru consumatori impune acest lucru;

d) cererea este adresată repetat pentru o situație care anterior a făcut obiectul unei decizii nefavorabile și nu conține argumente ori informații noi;

e) dacă se aduce atingere anchetelor inițiate în scopul combaterii fraudei;

f) Serviciul Vamal informează persoana care a depus declarația sumară de intrare că mărfurile nu trebuie să fie încărcate, în cazul traficului maritim containerizat și în cazul traficului aerian;

g) solicitantul urmează a fi scos de la evidență;

h) decizia urmărește asigurarea punerii în aplicare a unei decizii în cazul căreia a fost respectat dreptul la replică;

i) - abrogată;

j) cererea pentru emiterea unei decizii nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 16;

k) există o decizie cu privire la cererea prealabilă;

l) există o decizia cu privire la suspendarea unei decizii favorabile.

la dreptul la replică în procesul

de verificare sau control

(1) În procesul de verificare sau control, Serviciul Vamal poate comunica motivele pe baza cărora intenționează să ia o decizie nefavorabilă pentru solicitant, conform art. 15 alin. (8), dacă aceasta ar avea la bază oricare dintre următoarele elemente:

a) rezultatele unei verificări efectuate în urma prezentării mărfurilor;

b) rezultatele unei verificări a declarației vamale în conformitate cu art. 184;

c) rezultatele controlului ulterior acordării liberului de vamă;

d) rezultatele unei verificări a dovezii statutului vamal de mărfuri autohtone sau, daca este cazul, rezultatele verificării cererii de înregistrare a acestei dovezi ori de vizare a acestei dovezi;

e) eliberarea unei dovezi de origine de către Serviciul Vamal;

f) rezultatele controlului mărfurilor pentru care nu s-a depus nicio declarație sumară, declarație de depozitare temporară, declarație de reexport sau declarație vamală.

(2) Dacă se efectuează o comunicare în conformitate cu alin. (1) al prezentului articol, persoana în cauză poate:

a) să își exercite imediat dreptul la replică prin utilizarea acelorași mijloace prin care a fost depusă cererea;

b) să își exercite imediat dreptul la replică prin utilizarea altor mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor; sau

c) să solicite o comunicare în conformitate cu art. 22, cu excepția cazului prevăzut la alin. (1) lit. f) al prezentului articol.

(3) Dacă se ia o decizie cu consecințe nefavorabile pentru persoană, Serviciul Vamal trebuie să înregistreze daca persoana respectivă și-a exercitat dreptul la replică în conformitate cu alin. (2) lit. a) și b).

abrogat.

vamale

(1) Decizia emisă în conformitate cu art.15, 30 și 109 se comunică prin una dintre următoarele modalități:

a) înmânarea titularului deciziei sau persoanei care îl reprezintă;

b) expedierea prin intermediul furnizorului de serviciu poștal universal;

c) expedierea prin intermediul poștei electronice;

d) publicarea pe pagina web oficială a Serviciului Vamal;

e) expedierea prin intermediul sistemelor informaționale și/sau prin folosirea acelorași mijloace (însemnare în declarația vamală, comunicare verbală sau prin acțiune), care se utilizează la depunerea cererii sau declarației vamale, dacă decizia se ia în cadrul îndeplinirii formalităților vamale și/sau controlului vamal.

(2) Modalitatea de comunicare a deciziei poate fi indicată de solicitant la depunerea cererii pentru emiterea deciziei. În cazul în care, la depunerea cererii pentru emiterea deciziei, solicitantul nu a indicat modalitatea de comunicare a acesteia, decizia se comunică prin modalitatea în care a fost depusă cererea de către solicitant.

(3) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. a), înmânarea trebuie să fie certificată prin semnătura titularului sau a reprezentantului titularului deciziei și a persoanei care a înmânat decizia, menționându-se data înmânării. Refuzul de a primi decizia se certifică cu semnătura persoanei care o înmânează și de cel puțin un martor. În acest caz, persoana care înmânează decizia înscrie numele și adresa de domiciliu a martorului, stabilite în baza documentului de identitate, iar decizia se consideră înmânată.

(4) Decizia expediată prin intermediul furnizorului de serviciu poștal universal cu confirmare de primire se consideră ca fiind comunicată la data la care a fost semnată confirmarea de primire sau la data la care se face refuzul de a primi o decizie, care este certificat de către persoana care înmânează decizia.

(5) Decizia expediată la adresa electronică indicată de solicitant se consideră ca fiind comunicată la data expedierii acesteia. Solicitantul este obligat să confirme prin mesaj electronic, în termen de cel mult 3 zile, primirea deciziei.

(5¹) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. e), decizia se consideră ca fiind comunicată imediat.

(6) În cazul în care decizia nu poate fi comunicată prin metodele indicate la alin. (1) lit.a)–c) sau nu există confirmare cu privire la primirea deciziei, Serviciul Vamal publică pe pagina sa web oficială anunțul cu privire la prezentarea, în termen de cel mult 10 zile din momentul publicării anunțului, a titularului deciziei sau a persoanei care îl reprezintă la Serviciul Vamal pentru înmânarea deciziei. În cazul în care titularul deciziei sau persoana care îl reprezintă nu se prezintă la Serviciul Vamal în termenul indicat, decizia se consideră a fi comunicată la data plasării anunțului.

depunerii unei cereri

(1) Titularul deciziei respectă obligațiile care decurg din decizie.

(2) Titularul deciziei este obligat să informeze fără întârziere Serviciul Vamal cu privire la orice factor care intervine după luarea deciziei și care poate influența menținerea sau conținutul acesteia.

(3) Fără a aduce atingere dispozițiilor din alte domenii care precizează cazurile în care deciziile sunt lovite de nulitate, în cazurile prevăzute la art. 28 și 29, subdiviziunea Serviciului Vamal care a luat o decizie poate anula, revoca sau modifica deciziile dacă nu sunt în conformitate cu legislația vamală.

(4) În vederea gestionării deciziilor luate, Serviciul Vamal întreprinde următoarele acțiuni:

a) reevaluarea unei decizii;

b) suspendarea unei decizii care nu trebuie anulată, revocată sau modificată.

(5) Serviciul Vamal monitorizează condițiile și criteriile care trebuie îndeplinite de titularul unei decizii, precum și respectarea obligațiilor care decurg din decizia respectivă.

(1) Subdiviziunea Serviciului Vamal competentă pentru luarea deciziei își reevaluează decizia în următoarele cazuri:

a) când modificarea legislației afectează decizia;

b) când acest lucru devine necesar în urma monitorizării efectuate;

c) când acest lucru devine necesar ca urmare a informațiilor furnizate de către titularul deciziei în conformitate cu art. 23 alin. (2) sau de către alte autorități.

(2) Subdiviziunea Serviciului Vamal competentă să ia decizia comunică titularului deciziei rezultatul reevaluării.

(3) În cazul reevaluării deciziei, subdiviziunea Serviciului Vamal este în drept să se consulte cu alte autorități publice, cu o altă autoritate vamală sau cu autorități ale unui stat străin.

(1) Serviciul Vamal suspendă decizia în cazul în care:

a) consideră că pot exista motive pentru anularea, revocarea sau modificarea deciziei, dar nu dispune încă de toate informațiile necesare pentru a decide cu privire la anularea, revocarea sau modificarea acesteia;

b) consideră că nu sunt îndeplinite condițiile pentru luarea unei decizii sau că titularul deciziei nu se conformează obligațiilor care îi revin prin respectiva decizie și este oportun să i se acorde titularului deciziei timpul necesar pentru a adopta măsuri prin care să asigure îndeplinirea condițiilor sau respectarea obligațiilor;

c) titularul deciziei solicită respectiva suspendare, deoarece se află temporar în imposibilitatea de a îndeplini condițiile prevăzute în decizie sau de a se conforma obligațiilor care îi revin prin această decizie.

(2) În cazurile menționate la alin. (1) lit. b) și c), titularul deciziei informează Serviciul Vamal cu privire la măsurile pe care le va întreprinde pentru a asigura îndeplinirea condițiilor sau respectarea obligațiilor, precum și cu privire la perioada necesară pentru a lua respectivele măsuri.

decizii favorabile

(1) În cazul prevăzut la art. 25 alin. (1) lit. a), perioada de suspendare stabilită de Serviciul Vamal corespunde perioadei necesare pentru a stabili dacă sunt îndeplinite condițiile pentru anulare, revocare sau modificare. Această perioadă nu poate depăși 30 de zile.

(2) În cazul în care Serviciul Vamal consideră că titularul deciziei nu poate îndeplini criteriile prevăzute la art. 39, decizia se suspendă până când se stabilește dacă încălcările grave, repetate sau infracțiunile au fost comise de către oricare dintre următoarele persoane:

a) titularul deciziei;

b) persoana împuternicită să îl reprezinte pe solicitant sau care exercită controlul asupra gestiunii acestuia;

c) persoana responsabilă de domeniul vamal a titularului deciziei în cauză.

(3) În cazurile prevăzute la art. 25 alin. (1) lit. b) și c), perioada de suspendare stabilită de Serviciul Vamal corespunde perioadei notificate de către titularul deciziei în conformitate cu art. 25 alin. (2). Dacă este cazul, perioada de suspendare poate fi prelungită la cererea titularului deciziei.

(4) Perioada de suspendare poate fi prelungită cu perioada de care are nevoie Serviciul Vamal pentru a verifica dacă aceste măsuri asigură respectarea condițiilor sau a obligațiilor. Această perioadă nu poate depăși 30 de zile.

(5) În cazul în care, în urma suspendării unei decizii, Serviciul Vamal intenționează să anuleze, să revoce sau să modifice decizia respectivă în conformitate cu art. 28 sau 29, perioada de suspendare, astfel cum este stabilită în conformitate cu alin. (1) și (4) din prezentul articol, se prelungește până când decizia privind anularea, revocarea sau modificarea intră în vigoare.

a unei decizii favorabile

(1) Suspendarea unei decizii favorabile încetează la expirarea perioadei de suspendare, cu următoarele excepții:

a) suspendarea încetează la data retragerii acesteia, dacă retragerea are loc, în cazurile menționate la art. 25 alin. (1) lit. a), deoarece nu există motive pentru anularea, revocarea sau modificarea deciziei în conformitate cu art. 23 alin. (3), art. 28 sau art. 29;

b) suspendarea încetează la data retragerii acesteia, dacă retragerea are loc, în cazurile menționate la art. 25 alin. (1) lit. b) și c), deoarece titularul deciziei a luat, într-un mod considerat satisfăcător de Serviciul Vamal, măsurile necesare pentru a asigura îndeplinirea condițiilor prevăzute pentru respectiva decizie sau respectarea obligațiilor impuse în temeiul deciziei respective;

c) suspendarea încetează la data anulării, revocării sau modificării deciziei suspendate.

(2) Serviciul Vamal informează titularul deciziei cu privire la încetarea suspendării.

(1) Serviciul Vamal anulează o decizie favorabilă titularului deciziei în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) decizia a fost luată pe baza unor informații eronate sau incomplete;

b) titularul deciziei știa sau ar fi trebuit să știe că informațiile erau eronate sau incomplete;

c) decizia ar fi fost diferită în cazul în care informațiile ar fi fost corecte și complete.

(2) Anularea deciziei favorabile se comunică titularului deciziei.

(3) Anularea produce efecte de la data intrării în vigoare a deciziei favorabile, cu excepția cazului în care se specifică altfel în decizie, în conformitate cu legislația vamală.

(4) - abrogat.

favorabile

(1) În alte cazuri decât cele menționate la art.28, decizia favorabilă se revocă sau se modifică dacă:

a) cel puțin una dintre condițiile pentru luarea acesteia nu era sau nu mai este îndeplinită;

b) decizia a fost suspendată în conformitate cu art. 25 alin. (1) lit. b) și c), iar titularul deciziei nu ia, în termenul prevăzut, măsurile necesare pentru a îndeplini condițiile stabilite pentru decizie sau pentru a respecta obligațiile impuse prin decizia respectivă; sau

c) titularul deciziei solicită acest lucru.

(2) Dacă nu se prevede altfel, o decizie favorabilă care se referă la mai multe persoane nu poate fi revocată decât în privința acelei persoane care nu se conformează obligațiilor ce îi revin prin această decizie.

(3) Revocarea sau modificarea deciziei se comunică titularului deciziei.

(4) În caz de revocare sau de modificare a deciziei se aplică art. 18.

(5) În cazuri excepționale în care interesele legitime ale titularului deciziei o cer, Serviciul Vamal poate amâna până la un an data la care revocarea sau modificarea intră în vigoare. Data respectivă se indică în decizia de revocare sau de modificare.

alin. (8), (10) și (11), art. 22, art. 23 alin. (3), art. 28 și art. 29 se aplică și deciziilor luate de Serviciul Vamal fără depunerea unei cereri de către persoana interesată.

privind mărfurile plasate sub

un regim vamal sau depozitate

temporar

Cu excepția cazului în care persoana vizată solicită acest lucru, revocarea, modificarea sau suspendarea unei decizii favorabile nu afectează mărfurile care, la momentul în care revocarea, modificarea sau suspendarea intră în vigoare, au fost deja plasate și se află încă sub un regim vamal sau sunt depozitate temporar în temeiul deciziei revocate, modificate sau suspendate.

obligatorii

(1) Serviciul Vamal, în baza unei cereri, ia decizii referitoare la informațiile tarifare obligatorii (în continuare – decizii ITO) sau decizii referitoare la informații obligatorii în materie de origine (în continuare – decizii IOO).

(1¹) Cererea de decizie referitoare la informațiile obligatorii și orice documente care le însoțesc sau le susțin se depun la aparatul central al Serviciului Vamal. Procedura de solicitare, emitere și monitorizare a aplicării deciziilor privind informațiile tarifare obligatorii se stabilește de Serviciul Vamal.

(1²) Prin depunerea unei cereri de decizie referitoare la informații obligatorii se consideră că solicitantul este de acord ca toate datele deciziei, inclusiv orice fotografii, imagini și broșuri, cu excepția informațiilor confidențiale, să fie dezvăluite publicului prin intermediul sistemului electronic prevăzut la art. 34 alin. (1). Orice dezvăluire publică a datelor trebuie să respecte dreptul la protecția datelor cu caracter personal.

(2) Cererea menționată la alin. (1) nu se acceptă în oricare dintre următoarele situații:

a) în cazul în care cererea se depune sau a fost deja depusă de către titularul deciziei sau pe seama acestuia pentru aceleași mărfuri și, în ceea ce privește deciziile IOO, în aceleași circumstanțe care au condus la determinarea originii;

b) în cazul în care cererea nu are legătură cu utilizarea deciziei ITO sau IOO ori cu utilizarea unui regim vamal.

(3) Deciziile ITO și IOO sunt obligatorii numai în ceea ce privește clasificarea tarifară sau determinarea originii mărfurilor:

a) pentru Serviciul Vamal față de titularul deciziei, doar în privința mărfurilor pentru care formalitățile vamale sunt îndeplinite după data de la care decizia intră în vigoare;

b) pentru titularul deciziei față de Serviciul Vamal, doar de la data la care notificarea privind decizia este primită.

(4) Deciziile ITO și IOO sunt valabile pe o perioadă de 3 ani de la data la care acestea intră în vigoare.

(5) Pentru punerea în aplicare a unei decizii ITO sau IOO în cadrul unui regim vamal, titularul deciziei trebuie să dovedească:

a) în cazul unei decizii ITO, că mărfurile declarate corespund în toate privințele cu cele descrise în decizie;

b) în cazul unei decizii IOO, că mărfurile în cauză și circumstanțele care au condus la determinarea originii corespund în toate privințele cu mărfurile și circumstanțele descrise în decizie.

(6) O cerere pentru o decizie ITO se referă doar la mărfuri care au caracteristici similare și între care diferențele sunt nerelevante în scopul clasificării lor tarifare.

(7) O cerere pentru o decizie IOO se referă la un singur tip de mărfuri și un singur set de circumstanțe pentru determinarea originii.

la informațiile obligatorii

(1) Valabilitatea unei decizii ITO încetează înainte de sfârșitul perioadei menționate la art. 32 alin. (4), atunci când nu mai este conformă cu dispozițiile de drept, ca urmare a oricăreia dintre următoarele situații:

a) modificarea nomenclaturilor menționate la art. 53 alin. (3) lit. a) și b);

b) adoptarea măsurilor menționate la art. 54 alin. (5).

Prevederile prezentului alineat se aplică de la data intrării în vigoare a modificării sau măsurilor respective.

(2) Valabilitatea unei decizii IOO încetează înainte de sfârșitul perioadei menționate la art. 32 alin. (4) în oricare dintre următoarele cazuri:

a) ca urmare a adoptării unui act normativ sau a încheierii de către Republica Moldova a unui acord cu ale cărui prevederi informația obligatorie privind originea mărfurilor nu mai este conformă, cu efect de la data intrării în vigoare a actului normativ sau a acordului respectiv;

b) decizia IOO nu mai este compatibilă cu Acordul privind regulile de origine instituit în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului sau cu notele explicative ori cu un aviz privind originea, adoptat pentru interpretarea acestui acord, cu efect de la data publicării acestora în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(3) Valabilitatea deciziilor ITO și IOO nu încetează cu efect retroactiv.

(4) Prin derogare de la art. 23 alin. (3) și art. 28, deciziile ITO și IOO se anulează în cazul în care sunt fondate pe informații inexacte sau incomplete furnizate de către solicitant.

(5) Deciziile ITO și IOO se revocă în conformitate cu art. 23 alin. (3) și cu art. 29, cu excepția alin. (1) lit. c).

(6) Deciziile ITO și IOO nu pot fi modificate.

(7) Serviciul Vamal revocă deciziile ITO în cazul în care acestea nu mai sunt compatibile cu interpretarea oricăreia dintre nomenclaturile menționate la art. 53 alin. (3) lit. a) și b), decurgând din următoarele:

a) notele explicative la Nomenclatura combinată a mărfurilor, menționate la art. II alin. (1) din Legea nr. 172/2014 privind aprobarea Nomenclaturii combinate a mărfurilor, cu efect de la data publicării acestora în Monitorul Oficial al Republicii Moldova;

b) hotărârea irevocabilă a Curții Supreme de Justiție; sau

c) deciziile de clasificare, avizele de clasificare sau modificări ale notelor explicative ale Nomenclaturii Sistemului armonizat de descriere și codificare a mărfurilor, adoptată de organizația înființată de Convenția de instituire a Consiliului de Cooperare Vamală, încheiată la 15 decembrie 1950, cu efect de la data publicării acestora în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

(8) Deciziile IOO se revocă în cazul în care nu mai sunt compatibile cu o hotărâre irevocabilă a Curții Supreme de Justiție.

(9) În cazul în care se aplică alin. (1) lit. b) sau alin. (2), (7) sau (8), o decizie ITO sau IOO poate fi utilizată pentru contracte bazate pe decizia respectivă și încheiate pe un termen concret de realizare înainte de încetarea valabilității sau de revocare. Această utilizare prelungită nu se aplică în cazul adoptării unei decizii IOO pentru mărfuri destinate exportului.

(10) Utilizarea prelungită menționată la alin. (9) din prezentul articol nu depășește 6 luni de la data la care decizia ITO sau IOO încetează să fie valabilă sau este revocată. Cu toate acestea, o măsură menționată la art. 54 alin. (5) poate exclude utilizarea prelungită sau poate prevedea o perioadă mai scurtă. În cazul produselor pentru care se depune un certificat de import sau de export în timpul îndeplinirii formalităților vamale, perioada de șase luni se înlocuiește cu perioada de valabilitate a certificatului.

(11) Pentru a beneficia de utilizarea prelungită a unei decizii ITO sau IOO, titularul deciziei respective depune o cerere către aparatul central al Serviciului Vamal, în termen de cel mult 30 de zile până la data la care aceasta încetează să fie valabilă sau la care este revocată, precizând cantitățile pentru care se solicită o perioadă de utilizare prelungită. Aparatul central al Serviciului Vamal ia o decizie privind utilizarea prelungită și o notifică titularului în termen de cel mult 30 de zile de la data la care a primit toate informațiile necesare pentru a putea lua decizia în cauză.

(12) Dacă se decide acordarea unei perioade de utilizare prelungită, Serviciul Vamal menționează data la care expiră perioada de utilizare prelungită a deciziei în cauză și cantitățile de mărfuri care pot fi vămuite în perioada de utilizare prelungită. Utilizarea unei decizii pentru care a fost acordată o perioadă de utilizare prelungită încetează odată ce sunt atinse cantitățile respective.

(13) Dacă sunt îndeplinite formalități vamale de către titularul unei decizii referitoare la informațiile obligatorii sau în numele acestuia pentru mărfuri care fac obiectul deciziei respective, acest lucru se indică în declarația vamală prin menționarea numărului de referință al deciziei.

reevaluarea și suspendarea

Prevederile art. 24–27 privind reevaluarea și suspendarea deciziilor nu se aplică în cazul deciziilor referitoare la informațiile obligatorii.

la informații tarifare obligatorii

(1) Pentru schimbul și stocarea de informații referitoare la cereri și decizii legate de informații tarifare obligatorii sau la orice eveniment ulterior care ar putea avea efecte asupra cererii sau deciziei inițiale se utilizează un sistem informațional implementat în acest scop.

(2) - abrogat.

obligatorii privind originea

(1) Cererile pentru o decizie privind informațiile obligatorii privind originea (în continuare – IOO) pot fi depuse folosind alte mijloace decât tehnicile electronice de prelucrare a datelor.

(2) Cererile pentru o decizie privind IOO prevăzute la alin. (1) trebuie să fie depuse folosind formularele stabilite de Serviciul Vamal. Decizia luată cu privire la cererea respectivă se notifică solicitantului în modul stabilit de Serviciul Vamal.

obligatorii privind alți factori

În anumite cazuri, Serviciul Vamal ia, în baza unor cereri, decizii referitoare la informațiile obligatorii privind alți factori menționați în titlul II, pe baza cărora se aplică drepturile de import sau de export și alte măsuri legate de comerțul cu mărfuri.

(1) Orice operator economic înregistrat pe teritoriul vamal care îndeplinește criteriile enunțate la art. 38 poate să depună o cerere pentru a obține statutul de operator economic autorizat (Authorised Economic Operator, în continuare – AEO).

(2) Statutul de AEO se acordă de către aparatul central al Serviciului Vamal prin eliberarea unei autorizații, după o consultare cu alte autorități competente, dacă este cazul, și face obiectul unei monitorizări.

(3) Statutul de AEO cuprinde următoarele tipuri de autorizații:

a) autorizație AEO pentru simplificări vamale (în continuare – AEOC) – permite titularului care îndeplinește condițiile prevăzute la art. 39–42 să beneficieze de anumite simplificări în conformitate cu legislația vamală;

b) autorizație AEO pentru securitate și siguranță (în continuare – AEOS) – conferă titularului care îndeplinește condițiile prevăzute la art. 39–41 și 43 dreptul la facilități în materie de securitate și siguranță.

(4) Autorizațiile menționate la alin. (3) pot fi deținute în același timp prin eliberarea unei autorizații combinate.

(1) Serviciul Vamal, pe baza recunoașterii statutului de AEOC și cu condiția ca cerințele privind un anumit tip de simplificare prevăzut în legislația vamală să fie îndeplinite, autorizează operatorul să beneficieze de această simplificare. Serviciul Vamal nu reexaminează criteriile care au fost deja examinate cu ocazia acordării statutului de AEO.

(2) AEO beneficiază de un tratament favorabil față de alți operatori economici în ceea ce privește controalele vamale, în funcție de tipul de autorizație acordată, fiind supus unui număr mai mic de controale fizice și documentare în raport cu alți operatori economici. Serviciul Vamal poate decide altfel dacă există o amenințare excepțională sau dacă obligațiile respective de control sunt prevăzute de legislație.

(3) Dacă mărfurile declarate de un AEO au fost selectate pentru control fizic sau documentar, controalele respective se realizează cu prioritate. La cererea AEO, controalele pot fi efectuate într-un alt loc decât locul în care mărfurile trebuie să fie prezentate la vamă.

(4) Dacă un AEOS a depus o declarație sumară de intrare sau, în cazurile stabilite de legislație, o declarație vamală ori o declarație de depozitare temporară, postul vamal de intrare menționat la art. 140, în cazul în care lotul a fost selecționat pentru un control fizic, notifică respectivul AEOS în acest sens. Notificarea respectivă se efectuează înainte de sosirea mărfurilor pe teritoriul vamal. Această notificare trebuie să fie pusă și la dispoziția transportatorului, dacă acesta este diferit de AEOS menționat, cu condiția ca transportatorul să fie un AEOS și să fie conectat la sistemele electronice în ceea ce privește declarațiile menționate.

(5) În cazul în care un AEO depune o declarație de depozitare temporară sau o declarație vamală în conformitate cu art. 170, postul vamal competent pentru a primi respectiva declarație de depozitare temporară sau declarație vamală notifică AEO dacă lotul a fost selecționat pentru un control vamal. Notificarea respectivă se efectuează înainte de prezentarea mărfurilor la vamă.

(6) Notificările menționate la alin. (4) și (5) nu se efectuează atunci când ele pot compromite controalele care urmează a fi efectuate sau rezultatele acestora și atunci când nu se referă la controalele vamale în care decizia de control se ia pe baza declarației de depozitare temporară sau a declarației vamale după prezentarea mărfurilor.

(7) În cazul în care un AEOS depune în nume propriu o declarație sumară de ieșire, sub forma unei declarații vamale sau a unei declarații de reexport, nu sunt necesare alte date decât cele menționate în declarația respectivă. În cazul în care un AEOS depune în numele altei persoane care este de asemenea AEOS o declarație sumară de ieșire, sub forma unei declarații vamale sau a unei declarații de reexport, nu sunt necesare alte date decât cele menționate în declarația respectivă.

(8) Serviciul Vamal acordă simplificări și facilități care decurg din statutul de AEO persoanelor stabilite în țări sau pe teritorii din afara Republicii Moldova, care îndeplinesc condițiile și respectă obligațiile definite în legislația relevantă a țărilor sau a teritoriilor respective în măsura în care aceste condiții și obligații sunt recunoscute de Republica Moldova ca fiind echivalente celor impuse AEO stabiliți pe teritoriul vamal al Republicii Moldova. Această acordare de simplificări și facilități se bazează pe principiul reciprocității, cu excepția unei decizii contrare a Republicii Moldova, și se sprijină pe un acord internațional la care Republica Moldova este parte sau pe legislația în domeniul politicii comerciale.

(9) Normele de aplicare a simplificărilor și facilităților acordate titularilor autorizației de operator economic autorizat se aprobă de Serviciul Vamal.

de AEO

(1) Criteriile pentru acordarea statutului de AEO sunt prevăzute la art. 39–43.

(2) Serviciul Vamal verifică respectarea de către solicitant a tuturor criteriilor prevăzute la art. 39–43, precum și lipsa datoriilor solicitantului față de bugetul de stat.

(3) Pe lângă criteriile pentru acceptarea unei cereri prevăzute la alin. (1), pentru a solicita statutul de AEO, solicitantul prezintă, împreună cu cererea, un chestionar de autoevaluare, pe care Serviciul Vamal îl pune la dispoziție.

(4) Serviciul Vamal poate lua în considerare rezultatele evaluărilor sau ale auditului realizat în conformitate cu legislația în măsura în care sunt pertinente pentru examinarea criteriilor prevăzute la art. 39–43.

(5) La examinarea respectării criteriilor prevăzute la art. 39–43, Serviciul Vamal ține seama de caracteristicile specifice ale operatorilor economici, în special ale întreprinderilor mici și mijlocii.

(1) Conformitatea este absența unor încălcări grave sau repetate ale legislaţiei vamale și fiscale, constatate conform procedurii legale, precum și absența infracțiunilor economice legate de activitatea solicitantului, pe perioada ultimilor 3 ani anteriori depunerii cererii. Criteriul se consideră respectat în cazul în care:

a) nu există nicio decizie a unei autorităţi administrative sau judiciare care să concluzioneze că una dintre persoanele menționate la lit. b) a comis, în cursul ultimilor 3 ani, încălcări grave sau repetate ale legislaţiei vamale ori ale dispoziţiilor fiscale în legătură cu activitatea sa economică; și

b) niciuna dintre următoarele persoane nu are un cazier care conţine infracţiuni în legătură cu activitatea sa economică, inclusiv, dacă este cazul, cu activitatea economică a solicitantului:

– solicitantul;

– persoana responsabilă de domeniul vamal al solicitantului;

– persoana împuternicită să îl reprezinte pe solicitant sau care exercită controlul asupra gestiunii acestuia.

(2) În sensul prezentului articol:

1) încălcare gravă a legislației vamale sau fiscale se consideră faptele ce constituie:

a) contravenție vamală cu răspundere materială, prevăzută la art. 380, 382–384, 386–388, 391 și 395 din prezentul cod, ce cauzează un prejudiciu mai mare de 200000 de lei;

b) contravenție cu răspundere contravențională, prevăzută la art. 287 alin. (10), (10¹) și (11) din Codul contravențional, la care valoarea obiectului contravenției depășește 100000 de lei;

c) contravenție cu răspundere contravențională, prevăzută la art. 287 alin. (12), (14) și (15) din Codul contravențional, ce cauzează un prejudiciu mai mare de 100000 de lei;

d) încălcare fiscală aferentă taxei pe valoare adăugată care a dus la diminuarea și/sau eschivarea mai mare de 100000 de lei pe perioada unui an calendaristic;

e) încălcare fiscală aferentă accizei;

2) încălcare repetată se consideră comiterea unor încălcări ale legislației vamale sau fiscale, identice sau similare în ceea ce privește natura acestora;

3) infracțiuni legate de activitatea economică a solicitantului se consideră faptele ce constituie infracțiuni economice, informatice, din domeniul telecomunicațiilor, infracțiuni de corupție, contra mediului, a securității publice și a ordinii publice prevăzute în Codul penal.

(3) Ca excepție, Serviciul Vamal poate decide altfel dacă determină, în baza informațiilor şi a datelor disponibile, că aceste încălcări au o importanță redusă în raport cu numărul sau amploarea operațiunilor vamale şi nu creează suspiciuni cu privire la buna-credinţă a solicitantului.

În acest sens se va lua în considerare:

a) examinarea neregulilor pe bază cumulativă;

b) frecvenţa încălcărilor, pentru a stabili dacă există probleme sistematice;

c) dacă solicitantul a informat din proprie iniţiativă Serviciul Vamal despre greşelile sau neregulile descoperite;

d) dacă solicitantul a luat măsuri de remediere pentru a preveni sau minimiza eventuale nereguli sau greşeli.

(4) Dacă persoana împuternicită să îl reprezinte pesolicitant sau cea care exercită controlul asupra gestiunii acestuia, alta decât solicitantul, este stabilită sau își are reședința într-o țară străină, Serviciul Vamal evaluează respectarea criteriului prevăzut de prezentul articol pe baza evidențelor și a informațiilor disponibile.

(5) Dacă solicitantul este stabilit pe teritoriul vamal de mai puțin de 3 ani, Serviciul Vamal evaluează respectarea criteriului prevăzut de prezentul articol pe baza evidențelor și a informațiilor disponibile.

(1) Solvabilitatea financiară se consideră a fi dovedită atunci când solicitantul are o situație financiară bună care îi permite să își îndeplinească angajamentele, ținând seama în mod corespunzător de caracteristicile tipului de activitate comercială în cauză. Criteriul se consideră respectat dacă solicitantul îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

a) nu face obiectul unei proceduri de insolvabilitate;

b) în ultimii 3 ani anteriori depunerii cererii și-a îndeplinit obligațiile în ceea ce privește plata drepturilor de import sau export și a oricăror altor taxe sau plăți în legătură cu importul sau exportul de mărfuri;

c) demonstrează, în baza contabilității și a informațiilor disponibile pentru ultimii 3 ani anteriori depunerii cererii, că are o situație financiară suficientă pentru a-și îndeplini obligațiile și a-și respecta angajamentele, ținând seama de tipul și volumul activității comerciale, inclusiv că nu are active nete negative, cu excepția cazului în care acestea pot fi acoperite.

(2) Dacă solicitantul este stabilit pe teritoriul vamal de mai puțin de 3 ani, Serviciul Vamal evaluează respectarea criteriului menționat la alin. (1) pe baza evidențelor și a informațiilor disponibile.

comerciale și de transport

(1) Solicitantul trebuie să dovedească că dispune de un nivel ridicat de control al operațiunilor sale și al fluxului mărfurilor, prin intermediul unui sistem de gestionare a evidențelor comerciale și, după caz, de transport, care să permită efectuarea adecvată a controalelor vamale. Criteriul se consideră respectat dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) solicitantul utilizează un sistem contabil care este compatibil cu principiile de contabilitate general admise și care permite realizarea controalelor vamale bazate pe audit și menține un istoric al datelor ce oferă posibilitatea de audit din momentul în care datele sunt înscrise în dosar;

b) evidențele ținute de solicitant în scopuri vamale sunt integrate în sistemul contabil al acestuia sau permit verificări încrucișate ale informațiilor cu sistemul contabil;

c) solicitantul permite accesul fizic al Serviciului Vamal la sistemele sale contabile și, dacă este cazul, la evidențele sale comerciale și de transport;

d) solicitantul permite accesul electronic al Serviciului Vamal la sistemele sale contabile și, dacă este cazul, la evidențele sale comerciale și de transport dacă sistemele sau evidențele respective sunt ținute în format electronic;

e) solicitantul dispune de un sistem logistic care identifică mărfurile ca mărfuri autohtone sau străine și indică, acolo unde este cazul, localizarea acestora;

f) solicitantul dispune de o organizare administrativă care corespunde tipului și dimensiunii activității și care este adaptată pentru gestionarea fluxului de mărfuri și utilizează un sistem de control intern care permite prevenirea, detectarea și corectarea greșelilor, precum și prevenirea și detectarea tranzacțiilor ilegale sau neregulamentare;

g) solicitantul dispune, dacă este cazul, de proceduri satisfăcătoare pentru gestionarea licențelor și/sau a autorizațiilor de import și/sau de export acordate în conformitate cu măsurile de politică comercială;

h) solicitantul dispune de proceduri satisfăcătoare de arhivare a documentelor și a informațiilor, precum și de protecție împotriva pierderii datelor;

i) solicitantul se asigură că angajații vizați au primit instrucțiuni să informeze Serviciul Vamal ori de câte ori sunt descoperite dificultăți în îndeplinirea cerințelor și instituie proceduri pentru informarea Serviciului Vamal cu privire la astfel de dificultăți;

j) solicitantul dispune de măsuri adecvate de securitate în scopul protejării sistemului său informațional împotriva intruziunilor neautorizate și în scopul securizării documentelor sale;

k) solicitantul dispune, dacă este cazul, de proceduri satisfăcătoare pentru gestionarea licențelor de import și/sau de export legate de prohibiții și restricții, inclusiv de măsuri care permit diferențierea mărfurilor ce fac obiectul unor prohibiții sau restricții de alte mărfuri, precum și de măsuri care permit asigurarea respectării prohibițiilor și restricțiilor respective.

(2) Dacă solicitantul depune o cerere doar pentru o autorizație AEOS, cerința prevăzută la alin. (1) lit. e) nu se aplică.

și calificările profesionale

(1) În ceea ce privește autorizația AEOC, solicitantul trebuie să respecte standardele practice de competență sau calificările profesionale care sunt în legătură directă cu activitatea desfășurată. Criteriul se consideră respectat dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:

1) solicitantul sau persoana responsabilă de domeniul vamal al solicitantului are o experiență practică dovedită de cel puțin 3 ani în domeniul vamal;

2) solicitantul sau persoana responsabilă de domeniul vamal al solicitantului dispune de un standard de calitate în domeniul vamal, adoptat de organismul național de standardizare;

3) solicitantul sau persoana responsabilă de domeniul vamal al solicitantului a absolvit un curs de formare în domeniul legislației vamale corespunzător implicării sale în activitățile din domeniul vamal, asigurat de oricare dintre următoarele entități:

a) Serviciul Vamal;

b) o instituție de învățământ recunoscută de către Serviciul Vamal sau acreditată pentru a furniza astfel de calificări;

c) o asociație profesională sau un operator economic recunoscut de către Serviciul Vamal.

(2) În cazul în care persoana responsabilă de domeniul vamal al solicitantului acționează în temeiul unui contract și este un AEOC, criteriul prevăzut la alin. (1) este considerat respectat.

(3) În cazul în care solicitantul este broker vamal, criteriul prevăzut la alin. (1) se consideră respectat.

(1) În ceea ce privește autorizația AEOS, solicitantul trebuie să îndeplinească standardele de securitate și siguranță, care se consideră a fi respectate dacă solicitantul demonstrează că menține măsurile adecvate pentru a garanta securitatea și siguranța lanțului de aprovizionare internațional, inclusiv în domeniul integrității fizice și controlului accesului, al proceselor logistice și manipulării anumitor tipuri de mărfuri, al personalului și identificării partenerilor săi comerciali. Criteriul este considerat respectat dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) clădirile care urmează să fie folosite în cadrul operațiunilor legate de autorizația AEOS oferă protecție împotriva intruziunii ilegale și sunt construite din materiale care rezistă la tentativele de acces ilegal;

b) există măsuri adecvate pentru a împiedica accesul neautorizat la birouri, zone de expediere, zone de încărcare și alte locuri relevante;

c) au fost luate măsuri pentru manipularea mărfurilor, care includ protecția împotriva introducerii neautorizate, substituirii sau manipulării greșite a mărfurilor, precum și măsuri împotriva oricărei intervenții neautorizate asupra unităților de încărcare;

d) solicitantul a luat măsuri care permit ca partenerii săi comerciali să fie identificați cu precizie și ca să se asigure că, prin punerea în aplicare a unor aranjamente contractuale adecvate sau a altor măsuri corespunzătoare în conformitate cu modelul de afaceri al solicitantului, partenerii comerciali respectivi garantează securitatea părții care le corespunde din lanțul de aprovizionare internațional;

e) solicitantul efectuează, în măsura în care legislația permite acest lucru, o anchetă de securitate privind eventualii viitori angajați care vor ocupa posturi sensibile sub aspectul securității și realizează, în mod periodic și atunci când circumstanțele justifică acest lucru, un control al antecedentelor penale ale angajaților existenți care ocupă astfel de posturi;

f) solicitantul dispune de proceduri corespunzătoare în materie de securitate pentru prestatorii de servicii externi contractați;

g) solicitantul se asigură că angajații săi cu responsabilități relevante în domeniul de securitate participă în mod regulat la programe care vizează sensibilizarea lor față de aspectele de securitate respective;

h) solicitantul a numit o persoană de contact competentă pentru aspectele în materie de securitate și siguranță.

(2) Dacă solicitantul este titularul unui certificat de securitate și siguranță eliberat în temeiul unei convenții internaționale sau al unui standard internațional, aceste certificate sunt luate în considerare atunci când se verifică respectarea cerințelor stabilite la prezentul articol.

legalității

(1) Orice persoană are dreptul să atace deciziile vamale dacă consideră că sunt lezate drepturile sau interesele sale legitime.

(2) Persoana care a depus o cerere pentru emiterea unei decizii vamale, dar nu a obținut, în termenul prevăzut la art. 15, o decizie privind cererea respectivă are dreptul de a depune cerere prealabilă.

(3) Prin derogare de la prevederile Codului administrativ, decizia vamală se contestă cu cerere prealabilă la aparatul central al Serviciului Vamal. Aparatul central al Serviciului Vamal poate anula, revoca, modifica, suspenda sau menține decizia.

(4) Aparatul central al Serviciului Vamal, din oficiu, poate anula, revoca, suspenda sau modifica decizia vamală, precum și poate acționa legal în cazul unei decizii ilegale sau al unei inacțiuni.

(5) Controlul legalității realizat de către aparatul central al Serviciului Vamal privind deciziile sau inacțiunile Serviciului Vamal și ale funcționarilor vamali, inclusiv asupra actelor de procedură și/sau asupra deciziilor emise în cadrul procesului contravențional, include ansamblul acțiunilor de examinare, coordonare și control, inclusiv ridicarea spre examinare a materialelor dosarului, acțiuni realizate de către directorul Serviciului Vamal sau adjunctul acestuia, orientate spre asigurarea respectării legislației vamale și/sau contravenționale.

(1) Prevederile prezentului articol se aplică cazurilor de atac al deciziei vamale, cu excepția cazurilor de atac al deciziei Serviciului Vamal privind cazul de contravenție vamală.

(2) Decizia vamală poate fi atacată cu cerere prealabilă în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia.

(3) Cererea prealabilă trebuie să fie soluționată în termen de 30 de zile de la data depunerii acesteia. Decizia cu privire la cererea prealabilă se emite în scris și se comunică solicitantului în conformitate cu art. 22 alin. (1)–(5).

(4) Aparatul central al Serviciului Vamal este în drept să prelungească termenul indicat la alin. (3) cu cel mult 60 de zile, comunicând solicitantului despre aceasta în termen de 3 zile și prezentând motivele care au stat la baza prelungirii termenului.

(5) Dacă, din motive întemeiate, cererea prealabilă nu a fost depusă în termenul prevăzut la alin. (2), aparatul central al Serviciului Vamal este în drept, la cererea solicitantului, să îl repună în termen. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea depunerii cererii prealabile în termen.

(6) Cererea prealabilă se depune în scris, pe suport de hârtie sau în format electronic, la aparatul central al Serviciului Vamal. Cererea prealabilă este semnată de solicitant și cuprinde numele și domiciliul sau denumirea și sediul acestuia. Cererea prealabilă depusă în format electronic trebuie să corespundă cerințelor față de documentul electronic, inclusiv prin aplicarea semnăturii electronice în conformitate cu legislația.

(7) Cererile prealabile care nu întrunesc condițiile prevăzute la alin. (6) se consideră anonime și nu se examinează. Cererea prealabilă depusă repetat care nu conține informații sau argumente noi nu se examinează.

(8) Prin derogare de la prevederile Codului administrativ, în caz de dezacord cu decizia aparatului central al Serviciului Vamal referitoare la cererea prealabilă, acțiunea în contencios administrativ se înaintează în instanța de judecată în a cărei rază teritorială este amplasat biroul vamal emitent al actului administrativ sau aparatul central al Serviciului Vamal, în cazul emiterii actului administrativ de către acesta.

consiliului de soluționare a disputelor

(1) Orice persoană supusă controlului de Serviciul Vamal, care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, prin decizia emisă de Serviciul Vamal în cadrul procedurii de control ulterior prin auditul postvămuire, are dreptul să o conteste în totalitate sau în parte prin depunerea unei cereri prealabile la aparatul central al Serviciului Vamal.

(2) Cererea prealabilă se examinează în cadrul consiliului de soluționare a disputelor (în continuare – Consiliu) în cazul în care persoana supusă controlului și-a consemnat în cerere acordul cu privire la divulgarea datelor potrivit alin. (6) și contestă decizia vamală prin care s-a stabilit o datorie vamală în cuantum de peste 500 000 de lei – în cazul persoanelor juridice, și peste 250 000 de lei – în cazul persoanelor fizice.

(3) Consiliul se constituie în cadrul Serviciului Vamal din:

a) șefi ai direcțiilor Serviciului Vamal sau persoanele care îi substituie, desemnați de către directorul Serviciului Vamal;

b) reprezentanți ai asociațiilor din mediul de afaceri cu relevanță pentru domeniul vamal, constituind cel puțin 50% din componența Consiliului, dar nu mai puțin de 4 reprezentanți. În sensul prezentei legi, reprezentant al asociației din mediul de afaceri este asociația aleasă conform procedurii stabilite de Guvern.

(4) Activitatea Consiliului este condusă și asigurată de directorul Serviciului Vamal, care are dreptul să delege această funcție unei alte persoane din cadrul Serviciului Vamal.

(5) Membrii Consiliului, precum și ceilalți participanți la ședințele acestuia, au obligația să păstreze secretele comercial, fiscal, bancar, să respecte regimul altor informații cu accesibilitate limitată și să nu divulge informațiile și faptele care le-au devenit cunoscute în procedura de examinare a petițiilor sau contestațiilor în cadrul Consiliului. Persoanele desemnate în calitate de membri ai Consiliului semnează o declarație de nedivulgare a informațiilor și a faptelor care le-au devenit cunoscute în procedura de examinare a contestațiilor, fiind avertizate cu privire la survenirea răspunderii juridice pentru divulgarea acestora.

(6) La depunerea cererii prealabile, în textul acesteia, se consemnează acordul sau dezacordul cu privire la divulgarea datelor ce constituie secret comercial sau a altor informații cu accesibilitate limitată din documentația supusă controlului și/sau din actele emise în cadrul procedurii de control.

(7) Prevederile art. 44, 45 și 46 se vor aplica cererilor prealabile contestate în cadrul Consiliului în partea în care nu contravin prevederilor prezentului articol.

(1) Exercitarea unei căi de atac nu are efect suspensiv de executare asupra deciziei contestate.

(2) Aparatul central al Serviciului Vamal suspendă, la cerere, total sau parțial executarea unei astfel de decizii în cazul în care sunt motive de îndoială în privința conformității cu legislația vamală a deciziei contestate sau consideră că la adresa persoanei în cauză se poate produce un prejudiciu ireparabil.

(3) - abrogat.

informații

(1) Operatorul economic trebuie să păstreze, în scopul controalelor vamale, documentele și informațiile menționate la art. 11 alin. (1) timp de cel puțin 4 ani, folosind orice mijloace care sunt acceptate de Serviciul Vamal.

(2) În privința mărfurilor puse în liberă circulație în alte cazuri decât cele menționate la alin. (3) sau a mărfurilor declarate pentru export, acest termen curge de la sfârșitul anului în care au fost acceptate declarațiile de punere în liberă circulație sau de export.

(3) În cazul mărfurilor plasate sub un alt regim vamal sau al mărfurilor depozitate temporar, acest termen curge de la sfârșitul anului în care regimul vamal respectiv sau depozitarea temporară s-a încheiat.

(1) Serviciul Vamal nu percepe plăți pentru efectuarea controalelor vamale sau pentru orice altă aplicare a legislației vamale în timpul programului de muncă al subdiviziunii competente a Serviciului Vamal.

(2) Serviciul Vamal încasează plăți pentru prestarea de servicii speciale, cum ar fi:

a) vămuirea mărfurilor și/sau prezența funcționarului vamal în afara programului de lucru al biroului vamal, al postului vamal și/sau în alte locuri decât birourile vamale ori posturile vamale;

b) analiza, încercările de laborator, expertiza sau evaluarea mărfurilor, precum și cheltuielile poștale pentru returnarea acestora solicitantului, în special în cazul deciziilor luate în temeiul art. 32 sau în cazul informațiilor furnizate în temeiul art. 10 alin. (1);

c) examinarea mărfurilor sau prelevarea de probe de mărfuri în scopul verificării ori distrugerea mărfurilor, în cazul în care implică alte costuri decât cele legate de activitatea funcționarilor vamali;

d) măsuri excepționale de control, în cazul în care acestea se dovedesc a fi necesare din cauza naturii mărfurilor sau a unui risc potențial;

e) escortarea mijloacelor de transport de către echipele mobile, la solicitarea persoanei;

f) sigiliile vamale;

g) modificarea declarației vamale după acordarea liberului de vamă, la solicitarea operatorului economic;

h) eliberarea formularului certificatului de origine preferențială a mărfurilor.

(2¹) Documentarea prestării serviciilor speciale se efectuează de Serviciul Vamal în baza documentului de strictă evidență „Aviz de plată pentru serviciile speciale”. Forma și modul de completare a avizului se aprobă de Ministerul Finanțelor.

(3) Mijloacele bănești încasate pentru prestarea de servicii speciale se utilizează în volum deplin de către Serviciul Vamal.

(4) Plata pentru serviciile speciale prestate poate fi achitată în avans sau ulterior prestării serviciilor.

(5) Cuantumul tarifelor pentru prestarea de servicii speciale este prevăzut în Regulamentul de punere în aplicare a Codului vamal.

(1) Serviciul Vamal publică, inclusiv pe pagina sa web oficială, cursul de schimb valutar aplicabil dacă conversia monetară este necesară din unul dintre următoarele motive:

a) factorii utilizați pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor sunt exprimați în valută străină;

b) cursul de schimb al leului moldovenesc (în continuare – MDL) față de valutele străine este necesar în scopul determinării clasificării tarifare a mărfurilor și a cuantumului drepturilor de import și de export, inclusiv a pragurilor valorice în Tariful Vamal al Republicii Moldova.

(2) Cursul de schimb al MDL față de valuta străină, acolo unde se impune în conformitate cu alin. (1) lit. a), va fi cursul stabilit de Banca Națională a Moldovei în penultima zi de miercuri a fiecărei luni. În cazul în care nu a fost stabilit un curs de schimb în ziua respectivă, se aplică cel mai recent curs stabilit. Cursul de schimb se aplică timp de o lună, începând cu prima zi a lunii următoare.

(3) Cursul de schimb al MDL față de valuta străină, acolo unde se impune în conformitate cu alin. (1) lit. b), se stabilește o dată pe lună. Cursul de schimb utilizat va fi cel mai recent curs stabilit de Banca Națională a Moldovei înainte de penultima zi a lunii și se va aplica pe parcursul lunii următoare. Cu toate acestea, în cazul în care cursul aplicabil la începutul lunii diferă cu mai mult de 5% de cursul stabilit de Banca Națională a Moldovei înainte de data de 15 a aceleiași luni, acesta din urmă se aplică de la data de 15 până la sfârșitul lunii în cauză.

(4) În cazul în care conversia monetară este necesară din alte motive decât cele menționate la alin. (1), cursul de schimb al MDL față de valutele străine care se aplică în cadrul legislației vamale este cursul stabilit de Banca Națională a Moldovei în prima zi lucrătoare a lunii octombrie. Această rată se aplică de la 1 ianuarie a anului următor până la sfârșitul anului respectiv.

(1) Dacă nu există dispoziții contrare, în cazul în care legislația vamală prevede o perioadă, o dată sau un termen, astfel de perioade nu pot fi prelungite sau reduse, iar astfel de date sau termene nu se amână și nu se anticipează.

(2) În cazul în care un termen este stabilit în zile, se consideră că acesta este stabilit în zile calendaristice, dacă legea nu prevede altfel.

(1) Zilele de sărbătoare care trebuie luate în considerare la aplicarea prezentului cod sunt cele prevăzute ca zile de sărbătoare nelucrătoare în Codul muncii.

(2) Zilele lucrătoare care trebuie luate în considerare la aplicarea prezentului cod sunt toate zilele, altele decât zilele de sărbătoare nelucrătoare, duminicile și sâmbetele.

(1) Începutul curgerii termenului și expirarea termenului:

a) termenul stabilit în ani începe să curgă de la începutul primei ore a primei zile a termenului și expiră în luna și ziua respectivă a ultimului an al termenului;

b) termenul stabilit în luni începe să curgă de la începutul primei ore a primei zile a termenului și expiră pe data respectivă a ultimei luni a termenului. Dacă ultima lună nu are data respectivă, termenul expiră în ultima zi a lunii;

c) termenul stabilit în săptămâni începe să curgă de la începutul primei ore a primei zile a termenului și expiră în ziua respectivă a ultimei săptămâni;

d) termenul stabilit în zile începe să curgă de la începutul primei ore a primei zile a termenului și expiră în ultima oră a ultimei zile a termenului;

e) termenul stabilit în ore începe să curgă de la începutul primei ore și expiră în ultimul minut al ultimei ore a termenului.

(2) Termenul expiră la ora 24 a ultimei zile a termenului. Dacă acțiunea trebuie săvârșită la o subdiviziune a Serviciului Vamal, termenul expiră la ora când această subdiviziune a Serviciului Vamal încheie programul de lucru în conformitate cu normele stabilite.

(3) În cazul în care este mai scurt de o zi, termenul expiră la expirarea unității de timp respective. Prevederile enunțului al doilea din alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

(4) Dacă ultima zi a termenului este o zi de duminică, de sâmbătă sau o zi care, în conformitate cu legislația, la locul executării obligației, este zi de sărbătoare, termenul expiră în următoarea zi lucrătoare. Această prevedere nu se aplică termenelor calculate retroactiv, cu începere de la o dată sau de la un eveniment determinat.

(5) Prin derogare de la alin. (1):

a) dacă un termen exprimat în ore se calculează din momentul în care intervine un eveniment sau se realizează un act, ora în cursul căreia a avut loc acest eveniment sau se realizează acest act nu este luată în calculul termenului;

b) dacă un termen exprimat în zile, în săptămâni, în luni sau în ani se calculează din momentul în care intervine un eveniment sau se realizează un act, ziua în cursul căreia a avut loc acest eveniment sau se realizează acest act nu este luată în calculul termenului.

(6) Termenele includ zilele de sărbătoare, duminicile și sâmbetele, cu excepția cazului în care acestea sunt excluse în mod expres sau dacă termenele sunt exprimate în zile lucrătoare.

(7) Termenul nou se calculează din momentul expirării termenului precedent.

(8) Documentele depuse la oficiile poștale sau telegrafice până la ora 24 a ultimei zile a termenului se consideră depuse în termen. Echivalează cu depunerea la poștă transmiterea textului documentului prin teletip, fax și prin alte mijloace de comunicație.

TITLUL II

FACTORII PE BAZA CĂRORA SE APLICĂ

DREPTURILE DE IMPORT SAU DE EXPORT

ȘI ALTE MĂSURI CU PRIVIRE LA SCHIMBUL

DE MĂRFURI

și supravegherea

(1) Taxa vamală datorată se bazează pe Tariful Vamal al Republicii Moldova.

(2) Alte măsuri prevăzute de legislație în materie de schimburi comerciale cu mărfuri se aplică în conformitate cu clasificarea tarifară a acelor mărfuri.

(3) Tariful Vamal cuprinde următoarele elemente:

a) Nomenclatura combinată a mărfurilor, aprobată prin Legea nr. 172/2014;

b) orice altă nomenclatură care se bazează parțial sau integral pe Nomenclatura combinată a mărfurilor ori care adaugă alte subdiviziuni la aceasta și care este aprobată prin acte normative ce reglementează domenii specifice în vederea aplicării măsurilor tarifare referitoare la schimburile comerciale cu mărfuri;

c) taxele vamale aplicabile mărfurilor cuprinse în Nomenclatura combinată a mărfurilor;

d) măsurile tarifare preferențiale cuprinse în acordurile pe care Republica Moldova le-a încheiat cu anumite țări sau teritorii ori grupuri de țări sau teritorii din afara teritoriului vamal;

e) măsurile care prevăd o reducere sau o scutire de taxe vamale aferente anumitor mărfuri;

f) tratamentul tarifar favorabil stabilit pentru anumite mărfuri pe motivul naturii sau destinației lor finale în cadrul măsurilor menționate la lit. d) și e);

g) alte măsuri tarifare și netarifare prevăzute de legislația sau acordurile din domeniul comerțului ori al agriculturii la care Republica Moldova este parte.

(4) În cazul în care mărfurile în cauză îndeplinesc condițiile incluse în măsurile definite la alin. (3) lit. d)–f), măsurile respective se aplică, la cererea declarantului, în locul celor prevăzute la lit. c). O astfel de cerere se poate face în mod retroactiv dacă sunt respectate termenele și condițiile fixate în măsura relevantă sau în prezentul cod.

(5) Dacă aplicarea măsurilor menționate la alin. (3) lit. d)–f) este limitată la un anumit volum de importuri sau exporturi, această aplicare sau scutire încetează, în cazul contingentelor tarifare, odată ce este atinsă limita prevăzută a volumului de importuri sau exporturi.

(6) Punerea în liberă circulație sau exportul de mărfuri cărora li se aplică măsurile prevăzute la alin. (1)–(3) poate fi supus supravegherii.

(1) Nomenclatura combinată a mărfurilor se aplică pentru clasificarea tarifară a mărfurilor.

(2) Clasificarea tarifară a mărfurilor reprezintă identificarea unei subpoziții sau a altei subdiviziuni a Nomenclaturii combinate a mărfurilor.

(3) În sensul aplicării măsurilor netarifare, clasificarea tarifară a mărfurilor reprezintă identificarea unei subpoziții sau a altei subdiviziuni a Nomenclaturii combinate a mărfurilor, aprobată prin act normativ, care se bazează total sau parțial pe Nomenclatura combinată a mărfurilor ori care adaugă alte subdiviziuni la aceasta, în care mărfurile trebuie clasificate.

(4) Subpoziția sau o altă subdiviziune determinată conform alin. (2) și (3) este utilizată pentru aplicarea măsurilor anexate respectivei subpoziții.

(5) Serviciul Vamal adoptă măsuri pentru stabilirea clasificării tarifare a mărfurilor în conformitate cu alin. (2) și (3).

(1) Țara de origine a mărfii se determină în scopul aplicării unor măsuri tarifare și netarifare orientate spre reglementarea introducerii mărfurilor pe teritoriul vamal și scoaterii acestora de pe acest teritoriu.

(2) În funcție de scopul pentru care se stabilește, originea mărfurilor este:

a) nepreferențială; sau

b) preferențială.

Originea mărfii se confirmă dacă:

a) pentru mărfurile respective se solicită tratament tarifar preferențial;

b) pentru mărfurile importate din sau exportate în țara respectivă sunt stabilite restricții cantitative sau alte măsuri de reglementare a activității comerciale externe;

c) acest lucru este prevăzut de legislația în domeniul protecției mediului, al ocrotirii sănătății, al protecției drepturilor consumatorilor, al asigurării ordinii publice, al securității statului și în alte domenii de importanță vitală.

65 instituie norme pentru determinarea originii nepreferențiale a mărfurilor în vederea aplicării:

a) Tarifului Vamal, cu excepția măsurilor menționate la art. 53 alin. (3) lit. d);

b) măsurilor stabilite prin acte normative ce reglementează domenii specifice legate de schimburile comerciale cu mărfuri, altele decât cele tarifare;

c) altor măsuri conform legislației referitoare la originea mărfurilor.

(1) Pentru a beneficia de măsurile menționate la art. 53 alin. (3) lit. d), mărfurile trebuie să respecte regulile privind originea preferențială menționate la alin. (2) din prezentul articol.

(2) Pentru mărfurile care beneficiază de măsuri preferențiale în temeiul acordurilor încheiate între Republica Moldova și o anumită țară sau teritoriu ori grupuri de țări sau teritorii din afara teritoriului vamal, regulile privind originea preferențială sunt stabilite în acordurile respective.

(2¹) Serviciul Vamal restabilește/acordă tratamentul tarifar preferențial în baza răspunsurilor recepționate în cadrul cooperării administrative internaționale, după expirarea termenului expres prevăzut de acordurile menționate la alin. (2), în cazul în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) autoritatea vamală competentă a țării străine confirmă autenticitatea dovezilor de origine corespunzătoare și corectitudinea informațiilor conținute în acestea;

b) nu a expirat termenul de 3 ani de la data notificării datoriei vamale.

(3) Serviciul Vamal este desemnat drept autoritate împuternicită cu eliberarea certificatelor de origine preferențială la exportul sau reexportul mărfurilor, precum și cu verificarea ulterioară a certificatelor de origine preferențială și nepreferențială la import, în conformitate cu prevederile acordurilor menționate la alin. (2), potrivit procedurii stabilite de Serviciul Vamal.

(4) Serviciul Vamal înregistrează în sistemul informațional al exportatorilor înregistrați exportatorii care exportă mărfuri originare din Republica Moldova în țările care acordă Republicii Moldova Sistemul Generalizat de Preferințe. Procedura de înregistrare se stabilește de Serviciul Vamal.

(5) Serviciul Vamal are dreptul de a tipări formularele certificatelor de origine preferențială a mărfurilor sau de a autoriza tipărirea acestora la tipografii autorizate.

de origine

(1) Drept țară sau teritoriu de origine a mărfii se consideră țara în care marfa a fost obținută integral sau a fost supusă unei prelucrări suficiente conform criteriilor stabilite de prezentul cod și de acordurile internaționale la care Republica Moldova este parte.

(2) Drept țară sau teritoriu de origine a mărfii pot fi considerate și un grup de țări sau teritorii, o uniune vamală de țări și/sau teritorii, în cazul în care este necesar de a le evidenția pentru a determina originea mărfii.

singură țară sau teritoriu

(1) Mărfurile obținute integral într-o singură țară sau teritoriu sunt considerate ca fiind originare din acea țară sau teritoriu.

(2) Următoarele mărfuri sunt considerate ca fiind obținute integral într-o singură țară sau teritoriu:

a) produsele minerale extrase în respectiva țară sau teritoriu;

b) produsele din regnul vegetal cultivate și recoltate în acea țară sau teritoriu;

c) animalele vii născute și crescute în respectiva țară sau teritoriu;

d) produsele obținute de la animale vii crescute în respectiva țară sau teritoriu;

e) produsele rezultate din activități de vânătoare sau de pescuit efectuate în respectiva țară sau teritoriu;

f) produsele de pescuit maritim și alte produse capturate în mările din afara oricăror ape teritoriale de navele care sunt înmatriculate în respectiva țară sau teritoriu și care arborează pavilionul respectivei țări sau teritoriu;

g) mărfurile obținute sau produse la bordul navelor-fabrică din produsele menționate la lit. f) care sunt originare din respectiva țară sau teritoriu, cu condiția ca astfel de nave-fabrică să fie înregistrate în țara sau teritoriul în cauză și să arboreze pavilionul acesteia/acestuia;

h) produsele obținute de pe fundul mării sau din subsolul mării în afara apelor teritoriale, cu condiția ca respectiva țară sau teritoriu să aibă drepturi exclusive de a exploata solul sau subsolul respectiv;

i) produsele din deșeuri și produsele reziduale obținute din operațiuni de fabricare și din articole uzate, dacă acestea au fost colectate în respectiva țară sau teritoriu și sunt potrivite doar pentru recuperarea materiei prime;

j) produsele fabricate în respectiva țară sau teritoriu exclusiv din produsele enunțate la lit. a)–i).

mai multe țări sau teritorii

(1) Mărfurile în a căror producere intervin mai multe țări sau teritorii și care nu fac obiectul regulilor menționate la alin. (2) sunt considerate ca fiind originare din țara sau teritoriul în care au fost supuse ultimei transformări sau prelucrări substanțiale, justificată economic, efectuată într-o întreprindere echipată în acest scop, și din care a rezultat un produs nou sau care reprezintă un stadiu de fabricație important.

(2) Mărfurile supuse regulilor stabilite de Regulamentul privind punerea în aplicare a Codului vamal se consideră că au suferit ultima lor transformare sau prelucrare substanțială din care a rezultat un produs nou sau care reprezintă un stadiu de fabricație important în țara sau teritoriul identificat în conformitate cu regulile respective.

prelucrare care nu sunt justificate

economic

(1) Orice operațiune de transformare sau prelucrare efectuată într-o altă țară sau teritoriu este considerată nejustificată din punct de vedere economic dacă se stabilește, pe baza faptelor disponibile, că scopul operațiunii respective a fost evitarea aplicării măsurilor menționate la art. 57.

(2) Dacă bunurile se supun regulilor stabilite de Regulamentul privind punerea în aplicare a Codului vamal, operațiunile de transformare sau prelucrare care nu sunt justificate din punct de vedere economic se stabilesc în conformitate cu regulile respective.

(3) Dacă mărfurile nu se supun regulilor stabilite de Regulamentul privind punerea în aplicare a Codului vamal și dacă ultima transformare sau prelucrare este considerată nejustificată din punct de vedere economic, originea mărfurilor este țara sau teritoriul de unde provine cea mai mare parte a materialelor. În cazul în care produsul final urmează să fie clasificat la cap. 1–29 sau 31–40 din Nomenclatura combinată a mărfurilor, cea mai mare parte a materialelor utilizate se determină pe baza greutății materialelor. În cazul în care produsul final urmează să fie clasificat în conformitate cu cap. 30 sau 41–97 din Nomenclatura combinată a mărfurilor, cea mai mare parte a materialelor utilizate se determină pe baza valorii materialelor.

(1) Nu sunt considerate ca reprezentând o transformare sau prelucrare substanțială, justificată economic, care conferă caracter originar:

a) operațiunile destinate să asigure păstrarea în stare bună a produselor pe durata transportului și a depozitării (ventilație, întindere, uscare, eliminare a părților deteriorate și alte operațiuni similare) sau operațiunile de facilitare a expedierii sau a transportului;

b) operațiunile simple de înlăturare a prafului, cernere sau strecurare, triere, clasificare, aranjare pe sortimente, spălare, debitare;

c) schimbările de ambalaje și separările sau unificările de transporturi de mărfuri, simpla punere în sticle, cutii de metal, flacoane, saci, etuiuri, cutii, fixarea pe planșete, precum și toate celelalte operațiuni simple de ambalare;

d) gruparea mărfurilor în seturi sau în ansambluri ori gruparea pentru vânzare;

e) aplicarea de mărci, etichete și alte semne distinctive similare pe produse sau pe ambalajele acestora;

f) simpla asamblare a părților produselor pentru a constitui un produs complet;

g) demontarea sau schimbarea utilizării;

h) cumularea a două sau a mai multor dintre operațiunile indicate la lit. a)–g).

(2) Dacă bunurile sunt supuse regulilor stabilite de Regulamentul privind punerea în aplicare a Codului vamal, ultima transformare sau prelucrare care este considerată a fi o operațiune minimă se determină în conformitate cu regulile respective.

(3) Dacă mărfurile nu se supun regulilor stabilite de Regulamentul privind punerea în aplicare a Codului vamal și dacă ultima transformare sau prelucrare este considerată a fi o operațiune minimă, originea mărfurilor este țara sau teritoriul de unde provine cea mai mare parte a materialelor. În cazul în care produsul final urmează să fie clasificat la cap. 1–29 sau 31–40 din Nomenclatura combinată a mărfurilor, cea mai mare parte a materialelor utilizate se determină pe baza greutății materialelor. În cazul în care produsul final urmează să fie clasificat în conformitate cu cap. 30 sau 41–97 din Nomenclatura combinată a mărfurilor, cea mai mare parte a materialelor utilizate se determină pe baza valorii materialelor.

(1) Accesoriile, piesele de schimb sau uneltele care sunt importate împreună cu oricare dintre mărfurile enumerate în secțiunile XVI, XVII și XVIII ale Nomenclaturii combinate a mărfurilor și care fac parte din echipamentul standard al acestora se consideră ca având aceeași origine ca mărfurile respective.

(2) Piesele de schimb esențiale destinate utilizării cu oricare dintre mărfurile enumerate în secțiunile XVI, XVII și XVIII ale Nomenclaturii combinate a mărfurilor, puse în prealabil în liberă circulație, sunt considerate ca având aceeași origine ca și mărfurile respective în cazul în care încorporarea pieselor de schimb esențiale în faza de producție a acestora nu le-ar fi modificat originea.

(3) În sensul prezentului articol, prin piese de schimb esențiale se înțelege piesele care sunt concomitent:

a) componente în a căror absență nu se poate asigura funcționarea corectă a unui echipament, a unei mașini, a unui aparat sau a unui vehicul care a fost pus în liberă circulație sau exportat anterior;

b) caracteristice mărfurilor respective;

c) destinate pentru întreținerea curentă și înlocuirea unor piese de același tip care s-au deteriorat sau au devenit inutilizabile.

(1) Pentru a stabili dacă mărfurile sunt originare dintr-o țară sau teritoriu nu se ia în considerare originea următoarelor elemente:

a) energia și combustibilii;

b) instalațiile și echipamentele;

c) mașinile și uneltele;

d) materialele care nu intră și care nu sunt destinate să intre în compoziția finală a mărfurilor.

(2) Atunci când materialele de ambalare și containerele sunt considerate ca făcând parte din produs în scopul clasificării, acestea nu sunt luate în considerare pentru determinarea originii, cu excepția cazului în care regula de origine pentru mărfurile în cauză se bazează pe un procentaj din valoarea adăugată.

(1) În cazul în care originea este indicată în declarația vamală în conformitate cu legislația vamală, Serviciul Vamal poate solicita declarantului să dovedească originea mărfurilor.

(2) În cazul în care dovada originii este furnizată în conformitate cu legislația vamală sau cu alte acte normative, Serviciul Vamal, dacă există temei de a bănui că datele prezentate de declarant nu sunt veridice și/sau suficiente, solicită toate elementele justificative suplimentare necesare pentru a se asigura că dovada de origine respectă regulile stabilite de legislația aplicabilă.

(3) În cazul în care este necesar în cadrul schimburilor comerciale, certificatul de origine nepreferențială a mărfurilor, a cărui formă este prevăzută în Regulamentul de punere în aplicare a Codului vamal, poate fi eliberat în Republica Moldova de către Camera de Comerț și Industrie în conformitate cu regulile de origine în țara sau teritoriul de destinație sau prin orice altă metodă care identifică țara în care mărfurile au fost obținute integral sau au fost supuse ultimei transformări substanțiale.

țării de origine a mărfii

(1) Pentru mărfurile provenite din țările cu care Republica Moldova a încheiat acorduri de liber schimb se aplică tratamentul tarifar preferențial în cazul prezentării dovezii de origine a mărfurilor până la expirarea termenului prevăzut de acordurile respective și/sau conform legislației Republicii Moldova.

(2) În cazul în care, la data importului, nu s-a aplicat un tratament tarifar preferențial din cauza neprezentării dovezii de origine sau din cauza imposibilității de a constata respectarea celorlalte dispoziții cuprinse în acordul care prevede acel tratament tarifar preferențial, declarantul poate cere ulterior rambursarea sau remiterea sumelor plătite în plus, în conformitate cu prevederile titlului III capitolul III secțiunea a 3-a.

a mărfii peste frontiera vamală

(1) Serviciul Vamal este în drept să interzică trecerea mărfii peste frontiera vamală în cazul în care dispune de dovezi că această marfă este originară din țara ale cărei mărfuri nu pot fi autorizate pentru trecerea frontierei vamale în conformitate cu legislația sau cu acordurile internaționale la care Republica Moldova este parte.

(2) Neprezentarea dovezii de origine a mărfii, perfectată în modul cuvenit, sau a datelor suplimentare ori a precizărilor în privința originii mărfii nu poate constitui temei pentru refuzul trecerii mărfii peste frontiera vamală.

(1) Dacă, până la acordarea liberului de vamă, există îndoieli justificate cu privire la autenticitatea dovezii de origine a mărfurilor sau cu privire la originea mărfurilor, Serviciul Vamal suspendă acordarea tratamentului tarifar preferențial și efectuează un control suplimentar prin inițierea unei cereri de asistență administrativă internațională.

(2) În așteptarea rezultatelor procedurii de verificare menționate la alin. (1), mărfurile pot fi eliberate cu condiția ca garanția să fie asigurată pentru cuantumul datoriei vamale care poate apărea.

(1) În cazul în care Republica Moldova dispune de un regim preferențial cu o țară sau un teritoriu ori un grup de țări sau un grup de teritorii din afara teritoriului vamal care prevede că o dovadă de origine trebuie să ia forma unei declarații de origine întocmite de către un exportator aprobat, exportatorii stabiliți pe teritoriul vamal pot să solicite statutul de exportator aprobat în scopul întocmirii și al înlocuirii declarațiilor respective.

(2) Statutul de exportator aprobat se acordă de către aparatul central al Serviciului Vamal conform prevederilor acordurilor de comerț liber la care Republica Moldova este parte.

(3) Statutul de exportator aprobat se acordă, conform procedurii stabilite de către Serviciul Vamal, prin eliberarea unui certificat.

(4) Serviciul Vamal furnizează țărilor și teritoriilor respective adresele autorităților vamale responsabile de controlul declarațiilor de origine întocmite de exportatorii aprobați.

statutului de exportator aprobat

Statutul de exportator aprobat se acordă solicitantului care întrunește următoarele condiții:

1) efectuează exporturi de mărfuri de origine preferențială din Republica Moldova în mod frecvent și regulat – cel puțin 3 exporturi la fiecare 3 luni calendaristice consecutive pe parcursul ultimelor 12 luni anterioare prezentării cererii pentru acordarea statutului de exportator aprobat;

2) în cazul exportatorilor de mărfuri obținute integral în Republica Moldova, în sensul acordurilor care reglementează comerțul liber dintre Republica Moldova și țările partenere, efectuează exporturi în mod frecvent și regulat – cel puțin 3 exporturi la fiecare 12 luni calendaristice consecutive pe parcursul ultimelor 36 de luni anterioare prezentării cererii;

3) nu a comis încălcări repetate ale legislației vamale cu privire la originea preferențială a mărfurilor, în sensul art. 5 pct. 27), precum și nu a comis, în ultimele 12 luni anterioare datei prezentării cererii, infracțiuni economice în legătură cu activitatea de export al mărfurilor de origine preferențială, constatate conform unei hotărâri definitive a instanței de judecată.

Prin derogare de la prevederile prezentului punct, Serviciul Vamal acordă statutul de exportator aprobat dacă stabilește, în baza informațiilor și datelor disponibile, că încălcările repetate respective nu creează, în raport cu numărul sau amploarea operațiunilor vamale, suspiciuni cu privire la buna-credință a solicitantului. În acest caz se examinează:

a) neregulile identificate;

b) frecvența încălcărilor, pentru a stabili dacă există probleme sistematice;

c) dacă solicitantul a informat din proprie inițiativă organul vamal despre încălcările admise sau neregulile descoperite;

d) dacă solicitantul a întreprins măsuri pentru a preveni sau a minimiza efectul eventualelor nereguli sau încălcări;

4) demonstrează că mărfurile exportate întrunesc regulile de origine prevăzute de acordurile de comerț liber la care Republica Moldova este parte;

5) numește persoane competente în calitate de responsabili de domeniul originii preferențiale a mărfurilor;

6) oferă Serviciului Vamal acces la toate documentele ce dovedesc originea mărfurilor, inclusiv documentele contabile, la sistemul informatic de evidență a operațiunilor vamale și la procesul de producție pentru a verifica originea preferențială a mărfurilor;

7) nu face obiectul unei proceduri de insolvabilitate.

aprobat

(1) Exportatorul aprobat are dreptul de a documenta pe propria răspundere originea preferențială a mărfurilor exportate prin întocmirea declarațiilor de origine, indiferent de valoarea acestor mărfuri.

(2) Exportatorul aprobat este obligat:

1) să asigure întocmirea declarației de origine doar pentru mărfurile care sunt conforme regulilor de origine preferențială, prevăzute de acordul de liber schimb la care Republica Moldova este parte;

2) să asigure păstrarea copiilor de pe documentele pe care sunt întocmite declarațiile de origine și de pe actele ce confirmă originea preferențială a mărfurilor exportate pe baza declarației de origine, cel puțin 3 ani de la data întocmirii declarației;

3) să informeze Serviciul Vamal despre documentele pe care au fost întocmite declarațiile de origine conform statutului de exportator aprobat;

4) în decurs de cel mult 10 zile de la data intervenirii modificării, să prezinte Serviciului Vamal copiile de pe documentele aferente modificărilor ce se referă la:

a) denumire și sediu;

b) procesul de producere a mărfurilor la întreprindere;

c) relațiile contractuale în baza cărora se efectuează exportul în regim preferențial;

d) persoana responsabilă de la întreprindere de pregătirea actelor aferente confirmării originii mărfurilor.

În scopul aplicării măsurilor tarifare și netarifare stabilite de legislația ce reglementează domenii specifice privind schimbul de mărfuri, valoarea în vamă a mărfurilor se determină în conformitate cu art. 72 și 80.

în vamă bazată pe valoarea de

tranzacție

(1) Baza inițială pentru valoarea în vamă a mărfurilor este valoarea de tranzacție, adică prețul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri, ajustat, dacă este cazul, atunci când acestea sunt vândute pentru export către teritoriul vamal.

(2) Prețul efectiv plătit sau de plătit este suma tuturor plăților efectuate sau de efectuat de către cumpărător vânzătorului sau de către cumpărător unui terț în beneficiul vânzătorului pentru mărfurile importate și cuprinde toate plățile efectuate sau de efectuat drept condiție a vânzării mărfurilor importate.

(3) Valoarea de tranzacție se aplică numai atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

1) nu există alte restricții privind dispunerea de mărfuri sau utilizarea acestora de către cumpărător decât cele care:

a) sunt impuse sau prescrise prin lege sau de către autoritățile publice;

b) limitează zonele geografice în care mărfurile pot fi revândute;

c) nu afectează în mod substanțial valoarea în vamă a mărfurilor;

2) vânzarea sau prețul nu depinde de unele condiții sau prestații pentru care valoarea nu se poate determina în raport cu mărfurile de evaluat;

3) nicio parte a profitului din nicio revânzare, dispunere sau utilizare ulterioară a mărfurilor de către cumpărător nu revine direct sau indirect vânzătorului, decât în cazul în care se poate efectua o ajustare adecvată;

4) nu există nicio legătură între cumpărător și vânzător sau relația existentă între ei nu influențează prețul.

(4) În sensul prezentului capitol, două persoane se consideră legate dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:

1) una dintre ele face parte din conducerea sau consiliul de administrație al celeilalte persoane;

2) persoanele sunt recunoscute juridic ca parteneri de afaceri;

3) una dintre ele este angajatorul celeilalte;

4) o terță parte este proprietar, controlează sau deține direct sau indirect 5% sau mai mult din acțiunile sau cotele-părți emise cu drept de vot de ambele persoane;

5) una dintre ele o controlează pe cealaltă în mod direct sau indirect;

6) ambele sunt controlate în mod direct sau indirect de către o terță persoană;

7) împreună controlează direct sau indirect o terță persoană;

8) sunt membri ai aceleiași familii. Se consideră membri ai aceleiași familii următoarele persoane:

a) soț și soție;

b) părinți și copii;

c) frați și surori;

d) părinţi adoptivi şi copii adoptaţi;

e) bunici și nepoți;

f) unchi sau mătușă și nepoți de la soră sau frate;

g) socri și ginere sau noră;

h) cumnați și cumnate.

(5) Persoanele care sunt asociate în afaceri în sensul că una dintre ele este agentul, distribuitorul sau concesionarul exclusiv al celeilalte, indiferent de denumirea utilizată, sunt considerate legate numai dacă se încadrează într-unul din criteriile de la alin. (4).

(6) În sensul alin. (4) pct. 5)–7), se consideră că o persoană controlează o altă persoană atunci când prima deține, de drept sau de fapt, putere de decizie asupra celei din urmă.

declarate

(1) În cazul în care Serviciul Vamal are îndoieli întemeiate că valoarea de tranzacție declarată reprezintă cuantumul total plătit sau de plătit astfel cum se menționează la art. 72 alin. (2), acesta solicită declarantului să furnizeze informații suplimentare.

(2) În cazul în care îndoielile Serviciului Vamal nu sunt eliminate, acesta decide că valoarea mărfurilor nu se poate determina în conformitate cu art. 72 alin. (1).

(1) Pentru a se determina valoarea în vamă în temeiul art. 72, la prețul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate se adaugă:

1) elementele următoare, în măsura în care sunt suportate de cumpărător, dar nu sunt incluse în prețul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri:

a) comisioanele și cheltuielile de brokeraj, cu excepția comisioanelor de cumpărare;

b) costul containerelor care, în scopuri vamale, sunt considerate inseparabile de mărfurile în cauză; și

c) costul ambalajului, care include atât manopera, cât și materialele;

2) valoarea, repartizată în mod corespunzător, a următoarelor mărfuri și servicii, atunci când acestea sunt furnizate direct sau indirect de către cumpărător, gratuit sau la un cost redus, pentru a fi utilizate la fabricarea și vânzarea la export a mărfurilor importate, în măsura în care această valoare nu a fost inclusă în prețul efectiv plătit sau de plătit:

a) materiale, componente, piese de schimb și articole similare încorporate în mărfurile importate;

b) unelte, forme, matrițe și articole similare utilizate la producerea mărfurilor importate;

c) materiale consumate la producerea mărfurilor importate;

d) activități de inginerie și de dezvoltare, artă, design, planuri și schițe executate în afara Republicii Moldova și necesare la producerea mărfurilor importate, cu excepția costurilor de cercetare și a costurilor schițelor preliminare;

3) redevențele (royalty) și taxele de licență referitoare la mărfurile evaluate pe care cumpărătorul trebuie să le achite fie direct, fie indirect, ca o condiție a vânzării mărfurilor evaluate, în măsura în care aceste redevențe și taxe de licență nu sunt incluse în prețul efectiv plătit sau de plătit;

4) valoarea oricărei părți din profitul oricărei revânzări, dispuneri sau utilizări ulterioare a mărfurilor importate, care îi revine vânzătorului direct sau indirect;

5) următoarele costuri, până la locul în care mărfurile sunt introduse pe teritoriul vamal:

a) cheltuielile de transport și costul asigurării mărfurilor importate;

b) costurile de încărcare, descărcare și manipulare legate de transportul mărfurilor importate.

(2) Orice elemente care se adaugă, în conformitate cu alin. (1), la prețul efectiv plătit sau de plătit se bazează exclusiv pe date obiective și cuantificabile.

(3) Pentru a stabili valoarea în vamă, la prețul efectiv plătit sau de plătit nu se adaugă niciun alt element în afara celor prevăzute la prezentul articol.

în vamă

Pentru determinarea valorii în vamă în temeiul art. 72 nu se includ următoarele elemente, cu condiția ca acestea să fie distincte de prețul efectiv plătit sau de plătit:

1) costul pentru transportul mărfurilor importate după intrarea lor pe teritoriul vamal;

2) cheltuielile pentru construcție, montare, asamblare, întreținere sau asistență tehnică, întreprinse după intrarea pe teritoriul vamal a mărfurilor importate, cum ar fi instalații, utilaje sau echipamente industriale;

3) cheltuielile în temeiul unui acord de finanțare încheiat de cumpărător referitor la achiziționarea mărfurilor importate, indiferent dacă finanțarea este acordată de vânzător sau de o altă persoană, cu condiția ca acordul de finanțare să fi fost încheiat în scris și cumpărătorul să poată face dovada îndeplinirii următoarelor condiții:

a) astfel de mărfuri sunt vândute efectiv la prețul declarat ca preț efectiv plătit sau de plătit;

b) rata dobânzii pretinsă nu depășește nivelul predominant pentru astfel de tranzacții în țara și la momentul în care s-a acordat finanțarea;

4) cheltuielile pentru dreptul de reproducere a mărfurilor importate;

5) comisioanele de cumpărare;

6) drepturile de import și alte plăți de achitat în Republica Moldova pentru importul sau vânzarea mărfurilor;

7) fără a aduce atingere art. 74 alin. (1) pct. 3), plățile efectuate de cumpărător pentru dreptul de a distribui sau de a revinde mărfurile importate, dacă plățile respective nu reprezintă o condiție pentru vânzarea mărfurilor în scopul exportării în Republica Moldova.

poștale

Tarifele poștale achitate până la locul de destinație pentru mărfurile expediate prin poștă se includ în valoarea în vamă a acestor mărfuri, cu excepția tarifelor poștale suplimentare percepute pe teritoriul vamal.

abrogat.

Serviciul Vamal, la cerere, autorizează determinarea următoarelor sume pe baza unor criterii specifice, în cazul în care acestea nu sunt cuantificate la data acceptării declarației vamale:

a) sumele care trebuie incluse în valoarea în vamă în conformitate cu art. 72 alin. (2);

b) sumele menționate la art. 74 și 75.

(1) Autorizația menționată la art. 78 se acordă în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) aplicarea procedurii menționate la art.164 ar reprezenta, în aceste circumstanțe, costuri administrative disproporționate;

b) valoarea în vamă determinată nu va fi diferită în mod semnificativ de cea determinată în lipsa unei autorizații.

(2) Autorizația se acordă dacă solicitantul îndeplinește următoarele condiții:

a) respectă criteriul stabilit la art. 39 alin. (1);

b) utilizează un sistem contabil care este compatibil cu principiile de contabilitate general admise și care facilitează controalele vamale prin audit. Sistemul contabil trebuie să mențină un istoric al datelor, ce oferă posibilitate de audit din momentul în care datele sunt introduse în dosar;

c) dispune de o organizare administrativă care corespunde tipului și dimensiunii întreprinderii și care este adaptată la gestionarea fluxului de mărfuri, precum și de un sistem de control intern care permite detectarea tranzacțiilor ilegale sau neregulamentare.

(3) Procedura privind autorizarea pentru simplificarea determinării sumelor care fac parte din valoarea în vamă a mărfurilor și formularul autorizației aplicate în acest sens sunt stabilite de Serviciul Vamal.

a valorii în vamă

(1) În cazul în care valoarea în vamă a mărfurilor nu poate fi determinată prin aplicarea art. 72, se aplică succesiv pct.1) –4) din alin.(3) al prezentului articol, până la primul dintre punctele respective care permite determinarea acesteia.

(2) Ordinea în care se aplică dispozițiile de la alin. (3) pct.3) și 4) se inversează la cererea declarantului.

(3) Valoarea în vamă determinată prin aplicarea alin. (1) este:

1) valoarea de tranzacție a mărfurilor identice vândute pentru export către teritoriul vamal și exportate în același sau aproximativ același moment cu mărfurile care se evaluează;

2) valoarea de tranzacție a mărfurilor similare vândute pentru export către teritoriul vamal și exportate în același sau aproximativ același moment cu mărfurile care se evaluează;

3) valoarea bazată pe prețul unitar la care mărfurile importate sau mărfurile identice ori similare cu cele importate sunt vândute pe teritoriul vamal, în cea mai mare cantitate totală, către persoane care nu sunt legate cu vânzătorii; sau

4) valoarea calculată a mărfii, care constă în suma:

a) costului sau valorii materialelor și fabricării sau altor transformări în procesul de fabricare a mărfurilor importate;

b) unui cuantum al profitului și cheltuielilor generale egale cu cele care se reflectă în mod obișnuit în vânzările de mărfuri de aceeași clasă sau același tip cu mărfurile evaluate care sunt fabricate de producători în țara exportatoare pentru a fi exportate în Republica Moldova;

c) costului sau valorii elementelor menționate la art. 74 alin. (1) pct. 5).

(4) În cazul în care valoarea în vamă nu poate fi determinată prin aplicarea alin. (1), aceasta se determină pe baza datelor disponibile pe teritoriul vamal, prin mijloace rezonabile compatibile cu principiile și dispozițiile generale ale:

a) Acordului referitor la punerea în aplicare a art. VII din Acordul General pentru Tarife și Comerț din 1994;

b) art. VII din Acordul General pentru Tarife și Comerț din 1994.

identice sau similare

(1) La determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate în conformitate cu art. 80 alin. (3) pct. 1) sau 2) se utilizează valoarea de tranzacție a unor mărfuri identice sau similare vândute la același nivel comercial și aproximativ în aceleași cantități ca și mărfurile care se evaluează.

(2) În cazul în care nu se identifică o astfel de vânzare, valoarea în vamă se determină având în vedere valoarea de tranzacție a mărfurilor identice sau similare vândute la un nivel comercial diferit sau în cantități diferite. Această valoare de tranzacție ar trebui ajustată pentru a ține cont de diferențele la nivel comercial și/sau la cel al cantității.

(3) Se efectuează o ajustare pentru a ține cont de diferențele semnificative la nivelul costurilor și al plăților dintre mărfurile care se evaluează și mărfurile identice sau similare vizate, care se datorează diferențelor de distanțe și moduri de transport.

(4) În cazul în care se constată că există mai multe valori de tranzacție pentru mărfuri identice sau similare, pentru a determina valoarea în vamă a mărfurilor care se evaluează se utilizează cea mai mică dintre aceste valori de tranzacție.

(5) Noțiunile „mărfuri identice” și „mărfuri similare” nu includ mărfuri care încorporează sau reflectă activități de inginerie și de dezvoltare, artă, design, planuri și schițe pentru care nu s-a făcut nicio ajustare în temeiul art. 74 alin. (1) pct. 2) lit. d), deoarece aceste activități au fost executate în Republica Moldova.

(6) Valoarea de tranzacție a mărfurilor produse de o altă persoană se ia în considerare numai în cazul în care nu se pot găsi valori de tranzacție pentru mărfuri identice sau similare produse de persoana care a produs mărfurile ce se evaluează.

(1) Prețul unitar utilizat pentru a determina valoarea în vamă în temeiul art. 80 alin. (3) pct. 3) este prețul la care mărfurile importate sau mărfurile identice ori similare importate sunt vândute pe teritoriul vamal, în starea în care sunt importate, în același moment sau aproximativ în același moment cu importul mărfurilor care se evaluează.

(2) În absența unui preț unitar, astfel cum se menționează la alin. (1), prețul unitar utilizat este prețul la care mărfurile importate sau mărfurile identice ori similare importate sunt vândute pe teritoriul vamal, în starea în care sunt importate, la data cea mai apropiată după importul mărfurilor care se evaluează, însă nu mai târziu de 90 de zile de la data importului.

(3) În absența unui preț unitar, astfel cum se menționează la alin. (1) și (2), la cererea declarantului se utilizează prețul unitar la care mărfurile importate sunt vândute pe teritoriul vamal după ce au fost prelucrate sau transformate ulterior, ținând cont în mod corespunzător de valoarea adăugată prin prelucrare sau transformare.

(4) În scopul determinării valorii în vamă în conformitate cu art. 80 alin. (3) pct. 3) nu se iau în considerare următoarele vânzări:

a) vânzările de mărfuri la un alt nivel comercial decât primul nivel comercial după import;

b) vânzările către persoane legate;

c) vânzările către persoane care furnizează, direct sau indirect, gratuit sau la un cost redus, mărfurile sau serviciile enumerate la art. 74 alin. (1) pct. 2) pentru a fi utilizate la fabricarea și vânzarea la export a mărfurilor importate;

d) vânzările în cantități care nu sunt suficiente pentru a permite determinarea prețului unitar.

(5) La determinarea valorii în vamă, din prețul unitar determinat în conformitate cu alin. (1)–(4) se deduc următoarele elemente:

a) fie comisioanele plătite în mod obișnuit sau convenite a fi plătite, fie elementele adăugate în mod obișnuit pentru profit și cheltuielile generale (inclusiv costurile directe sau indirecte de comercializare a mărfurilor în cauză) în legătură cu vânzarea pe teritoriul vamal a mărfurilor importate din aceeași clasă sau de același tip care se încadrează într-un grup sau într-o gamă de mărfuri produse de un anumit sector industrial;

b) cheltuielile uzuale de transport și de asigurare, precum și cheltuielile conexe care se suportă pe teritoriul vamal;

c) drepturile de import și alte plăți pe teritoriul vamal pentru importul sau vânzarea mărfurilor.

(6) Valoarea în vamă a anumitor mărfuri perisabile poate fi determinată direct în conformitate cu art. 80 alin. (3) pct. 3).

(1) La aplicarea art. 80 alin. (3) pct. 4), Serviciul Vamal nu poate cere sau impune unei persoane care nu este stabilită pe teritoriul vamal să prezinte spre examinare sau să permită accesul la documente contabile ori la alte documente pentru determinarea valorii în vamă.

(2) Costul sau valoarea materialelor și a fabricării, specificate la art. 80 alin. (3) pct. 4) lit. a), include costul elementelor prevăzute la art. 74 alin. (1) pct. 1) lit. b) și c). Acesta include, de asemenea, costul repartizat proporțional al oricărui produs sau serviciu specificat la art. 74 alin. (1) pct. 2), care a fost furnizat direct sau indirect de cumpărător pentru a fi utilizat la fabricarea mărfurilor care se evaluează. Valoarea elementelor enumerate la art. 74 alin. (1) pct. 2) lit. d), care se execută în Republica Moldova, se include numai în măsura în care elementele respective intră în sarcina producătorului.

(3) Costul de producție include toate cheltuielile suportate în operațiunile de creare a mărfurilor, în cele în care se fac completări mărfurilor sau în cele care ameliorează în mod substanțial mărfurile. Acesta include și costurile prevăzute la art. 74 alin. (1) pct. 2) lit. b) și c).

(4) Cheltuielile generale menționate la art. 80 alin. (3) pct. 4) lit. b) acoperă costurile directe și indirecte de producție și de vânzare a mărfurilor la export care nu sunt incluse la art. 80 alin. (3) pct. 4) lit. a).

pe baza datelor disponibile

(1) La determinarea valorii în vamă în conformitate cu art. 80 alin. (4) se poate da dovadă de o flexibilitate rezonabilă în aplicarea metodelor prevăzute la art. 72 și la art. 80 alin. (3). Valoarea determinată astfel se bazează, în cea mai mare măsură posibilă, pe valorile în vamă determinate anterior.

(2) Dacă nu se poate determina valoarea în vamă în conformitate cu alin. (1), se utilizează alte metode adecvate. În acest caz, drept bază pentru determinarea valorii în vamă nu pot fi luate:

a) prețul de vânzare pe teritoriul vamal al mărfurilor produse pe teritoriul vamal;

b) un sistem prin care, pentru determinarea valorii în vamă, se utilizează cea mai mare dintre două valori alternative;

c) prețul mărfurilor pe piața internă a țării exportatoare;

d) costul de producție, altul decât valorile calculate care s-au determinat pentru mărfuri identice sau similare în conformitate cu art. 80 alin. (3) pct. 4);

e) prețurile pentru exportul într-o țară străină;

f) valorile în vamă minime;

g) valori arbitrare sau fictive.

la valoarea în vamă

Document justificativ referitor la valoarea în vamă este documentul comercial (factura sau invoice-ul) care se referă la valoarea de tranzacție declarată.

determinării valorii în vamă

În cazul în care pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate este necesară conversia dintr-o valută străină, se aplică cursul valutar prevăzut la art. 49.

TITLUL III

DATORIE VAMALĂ ȘI GARANȚII

mărfurilor pe teritoriul vamal

(1) La introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal, datoria vamală apare în cazurile când:

a) mărfurile pasibile de drepturi de import sunt puse în liberă circulație, inclusiv în temeiul regimului de destinație finală;

b) mărfurile pasibile de drepturi de import sunt plasate sub regimul de admitere temporară cu scutire parțială de drepturi de import.

(2) Datoria vamală apare în momentul acceptării declarației vamale.

(3) Declarantul este debitorul. În cazul unei reprezentări indirecte, persoana pe seama căreia s-a făcut declarația vamală este de asemenea debitor.

(4) În cazul în care declarația vamală pentru unul dintre regimurile menționate la alin. (1) este întocmită pe baza unor informații din care rezultă că drepturile de import sau o parte din acestea nu sunt percepute, persoana care a furnizat informațiile necesare întocmirii declarației și care știa sau trebuia în mod rezonabil să știe că aceste informații sunt eronate este, de asemenea, debitor.

la mărfurile neoriginare

(1) În cazul în care o interdicție de restituire sau de scutire de taxa vamală se aplică mărfurilor neoriginare folosite la fabricarea produselor pentru care dovada de origine este eliberată sau întocmită în cadrul unui regim preferențial instituit între Republica Moldova și anumite țări sau teritorii ori grupuri de țări sau de teritorii din afara teritoriului vamal, la momentul acceptării declarației de export/reexport privind produsele în cauză apare o datorie vamală la import pentru mărfurile neoriginare respective.

(2) În cazul în care apare o datorie vamală în temeiul alin. (1), cuantumul taxei vamale se determină conform cotelor stabilite la data acceptării declarației vamale de export/reexport a mărfurilor neoriginare folosite pentru fabricarea produselor în cauză.

(3) În sensul prezentului articol, prevederile art.87 alin.(2), (3) și (4) se aplică corespunzător. Cu toate acestea, în cazul menționat la art. 335 privind mărfurile străine, persoana care depune declarația de export/reexport este debitorul. În caz de reprezentare indirectă, persoana pe seama căreia se depune declarația este debitorul.

(4) Procedura de percepere a taxei vamale în sensul prezentului articol se stabilește de Serviciul Vamal.

nerespectare

(1) În cazul mărfurilor supuse unor drepturi de import, o datorie vamală la import apare dacă nu se respectă:

a) oricare dintre obligațiile stabilite în legislația vamală cu privire la introducerea mărfurilor străine pe teritoriul vamal, la scoaterea lor de sub supravegherea vamală sau la circulația, perfecționarea, depozitarea, depozitarea temporară, admiterea temporară sau dispunerea de astfel de mărfuri pe teritoriul respectiv; sau

b) o condiție care reglementează plasarea mărfurilor străine sub un regim vamal sau acordarea, datorită destinației finale a mărfurilor, a unei scutiri sau a unei reduceri de drepturi de import; sau

c) oricare dintre obligațiile stabilite în legislația vamală cu privire la destinația finală a mărfurilor.

(2) Datoria vamală apare:

a) fie în momentul în care nu este îndeplinită sau încetează a fi îndeplinită obligația a cărei neîndeplinire duce la apariția datoriei vamale;

b) fie în momentul în care se acceptă o declarație vamală pentru plasarea mărfurilor sub un regim vamal, în cazul în care se constată ulterior că una dintre condițiile stabilite pentru plasarea acestor mărfuri sub acest regim sau pentru acordarea unei scutiri ori a unei reduceri de drepturi de import în baza destinației finale a mărfurilor nu a fost de fapt îndeplinită.

(3) În cazurile menționate la alin. (1) lit. a) și c), debitor este:

a) orice persoană care trebuia să îndeplinească obligațiile respective;

b) orice persoană care cunoștea sau care trebuia în mod rezonabil să cunoască faptul că o obligație prevăzută de legislația vamală nu a fost îndeplinită și care a acționat pe seama persoanei care trebuia să îndeplinească obligația sau care a participat la acțiunea ce a dus la neîndeplinirea obligației;

c) orice persoană care a dobândit sau a avut în posesie mărfurile în cauză și care cunoștea sau trebuia în mod rezonabil să cunoască, în momentul în care a dobândit sau a primit mărfurile, faptul că una dintre obligațiile prevăzute în legislația vamală sau fiscal nu a fost îndeplinită.

(4) În cazurile menționate la alin. (1) lit. b), debitor este persoana care are obligația de a respecta condițiile care reglementează plasarea mărfurilor sub un regim vamal, întocmirea declaraţiei vamale pentru mărfurile plasate sub regimul vamal respectiv sau acordarea unei scutiri ori a unei reduceri de drepturi de import în baza destinației finale a mărfurilor.

(5) În cazul în care se întocmește o declarație vamală pentru unul dintre regimurile vamale menționate la alin. (1) lit. b) și orice informație solicitată în temeiul legislației vamale cu referire la condițiile privind plasarea sub regimul vamal respectiv este furnizată Serviciului Vamal, ceea ce determină ca drepturile de import, în totalitate sau în parte, să nu fie percepute, persoana care a furnizat datele necesare pentru întocmirea declarației vamale și care cunoștea sau trebuia în mod rezonabil să cunoască faptul că o astfel de informație era eronată este, de asemenea, debitor.

de import deja plătite