Moldova's Education Code: the general framework of the school system

Prezentul cod stabileşte cadrul juridic al raporturilor privind proiectarea, organizarea, funcţionarea şi dezvoltarea sistemului de educaţie din Republica Moldova.

(1) Raporturile juridice din sfera educaţiei se reglementează prin Constituţia Republicii Moldova, prezentul cod, alte acte legislative şi normative în vigoare.

(2) Raporturile juridice din sfera educaţiei se reglementează şi prin următoarele tratate internaţionale: Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Carta Naţiunilor Unite, Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Carta Socială Europeană, Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, Convenţia UNESCO privind lupta împotriva discriminării în domeniul învățământului, Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, Convenţia ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare faţă de femei, Declaraţia de la Bologna, precum şi prin alte tratate internaţionale la care Republica Moldova este parte.

În sensul prezentului cod, următoarele noţiuni principale semnifică:

act de studii echivalent - act de studii eliberat pentru trasee educaționale similare din ţară sau de peste hotare;

alternative educaționale - instituţii de învățământ sau programe de studii şi de formare profesională diferite de cele tradiționale, dar care corespund standardelor educaționale de stat;

bullying – formă de agresivitate care se manifestă în mod intenționat, repetat și prin dezechilibru de putere în relațiile dintre copii, elevi sau studenți și care se referă la acele comportamente prin care un copil, un elev, un student ori un grup rănește, dăunează, provoacă suferință, neputință sau aduce prejudicii demnității umane. Acest tip de agresivitate se desfășoară, în principal, în instituțiile de învățământ și în spațiile destinate educației și formării profesionale;

cadru didactic de sprijin – cadru didactic în domeniul pedagogiei, psihopedagogiei şi psihopedagogiei speciale, care acordă asistenţă psihopedagogică copiilor cu cerinţe educaţionale speciale;

cadru didactic titular - persoană care ocupă o funcţie didactică (în învățământul superior - didactică şi ştiinţifico-didactică), a cărei activitate de bază se desfăşoară într-o singură instituţie de învățământ şi care este înscrisă nominal în schema de încadrare a instituţiei;

cadru național al calificărilor – instrument pentru clasificarea calificărilor în conformitate cu un set de criterii care corespund unor niveluri specifice de învățare atinse, al cărui scop este integrarea și coordonarea subsistemelor naționale ale calificărilor și îmbunătățirea transparenței, accesului, progresului și calității calificărilor în raport cu piața muncii și cu societatea civilă;

calificare – rezultat formal al unui proces de formare, evaluare și validare, obținut în momentul în care o autoritate competentă stabilește că o persoană a dobândit rezultate ale învățării corespunzătoare unor standarde date;

calitatea în învățământ - ansamblu de caracteristici ale unui program de studiu şi ale ofertanţilor acestuia, prin care sunt satisfăcute așteptările beneficiarilor în raport cu standardele de calitate;

centru de excelenţă - instituţie de învățământ profesional tehnic, cu potenţial sporit, având atribuţii atât în domeniul organizării programelor de formare profesională de diferite niveluri sau programe integrate, cât şi în domeniul dezvoltării capacităţilor sistemului de învățământ profesional tehnic;

centru educaţional comunitar - instituţie cu destinaţie educaţională, multifuncţională;

cerinţe educaţionale speciale - necesităţi educaţionale ale copilului/elevului/studentului, care implică o şcolarizare adaptată particularităţilor individuale sau caracteristice unei dizabilităţi ori tulburări de învăţare, precum şi o intervenţie specifică prin acţiuni de reabilitare sau recuperare corespunzătoare;

certificare - proces de validare formală, în urma unei proceduri standard de evaluare, a rezultatelor învățării în contextul educaţiei formale, nonformale şi informale;

ciclu de studiu – secvenţă de învățământ şi de formare, în învățământul secundar general şi superior, cu durata stabilită, care se încheie cu evaluarea finală corespunzătoare, urmată de acordarea calificării profesionale şi/sau a unui titlu, după caz, precum şi cu eliberarea actului de studii corespunzător;

clasă cu predare simultană – clasă din învățământul primar, constituită din cel puțin două clase diferite, în care activitățile directe cu elevii unei clase se realizează simultan cu activitatea individuală a elevilor altei/altor clase, procesul educațional fiind realizat conform cadrului normativ aprobat de Ministerul Educației și Cercetării;

complex educaţional - instituţie de învățământ care întruneşte condiţiile necesare pentru înmatricularea copiilor şi elevilor de diferite vârste la nivelurile educației timpurii, primar, gimnazial și liceal;

consorţiu - asociaţie de instituţii de învățământ şi organizaţii, care desfăşoară activităţi educaţionale, de cercetare, dezvoltare, inovare, creaţie artistică în baza unui acord de parteneriat încheiat conform legislaţiei în vigoare;

credit de studii – confirmare a faptului că o parte a unei calificări, constând într-un set coerent de rezultate ale învățării, a fost evaluată și validată de o autoritate competentă în conformitate cu un standard stabilit. Creditul de studii exprimă volumul de studii, bazate pe rezultatele învățării definite, și volumul de muncă asociat acestora;

curriculum modificat - curriculum la o disciplină şcolară, în care se modifică rezultatele învățării în funcţie de potenţialul copilului sau elevului cu cerinţe educaţionale speciale;

disciplină la alegere – componentă variabilă a planului-cadru de învățământ, specifică învățământului liceal, stabilită în funcție de profilul sau parcursul educațional al elevului, având drept scop orientarea și pregătirea acestuia pentru continuarea studiilor. Disciplinele la alegere se selectează la începutul ciclului liceal și se studiază pe parcursul întregii perioade a învățământului liceal;

disciplină obligatorie – componentă invariabilă a planului-cadru de învățământ, care asigură formarea competențelor de bază necesare pentru dezvoltarea armonioasă a elevilor la fiecare ciclu de studii și a cărei studiere este obligatorie pentru toți elevii din învățământul primar, gimnazial și liceal, indiferent de tipul de proprietate al instituției de învățământ;

disciplină opțională – componentă flexibilă a planului-cadru de învățământ pentru ciclul primar, gimnazial și liceal, care permite adaptarea procesului educațional la interesele elevilor și la resursele educaționale ale instituției de învățământ. Disciplinele opționale se selectează anual de către elevi în modul stabilit de Ministerul Educației și Cercetării;

district şcolar - teritoriu arondat unei instituţii de învățământ preşcolar, primar sau gimnazial;

educația adulților – componentă a învățării pe tot parcursul vieții, care desemnează întregul ansamblu al proceselor educaționale organizate, indiferent de conținut, nivel și metodă, în context formal, nonformal sau informal, și se desfășoară după încheierea primei faze de educație, fără deosebire de nivelul la care a fost întreruptă formarea inițială, în vederea adaptării flexibile a individului la noile realități socioeconomice în permanentă schimbare și în scopul dezvoltării competențelor necesare pentru activitatea profesională și socială;

educaţie formală - ansamblul acţiunilor didactice şi pedagogice proiectate instituţional prin structuri organizate sistemic, pe niveluri şi cicluri de studii, în cadrul unui proces de instruire realizat cu rigurozitate, în timp şi spaţiu;

educaţie incluzivă - proces educaţional care răspunde diversităţii copiilor şi cerinţelor individuale de dezvoltare şi oferă oportunităţi şi şanse egale de a beneficia de drepturile fundamentale ale omului la dezvoltare şi educaţie de calitate în medii comune de învăţare;

educație informală – formă experiențială de învățare, desfășurată în afara sistemului de învățământ formal, care reprezintă rezultatul unor activități zilnice legate de muncă, mediul familial, timpul liber și care nu este organizată sau structurată din punctul de vedere al obiectivelor, duratei ori sprijinului pentru învățare. De regulă, educația informală nu este certificată, dar poate fi evaluată pentru recunoașterea și validarea competențelor în vederea accelerării progresului educațional și/sau profesional;

educație multilingvă – instruire în două sau mai multe limbi, concomitent, în scopul dezvoltării competențelor de comunicare eficientă în limbile română și maternă, desfășurată în instituții cu limba de predare alta decât limba română;

educație nonformală – formă instituționalizată, bazată pe o proiectare curriculară, realizată prin intermediul unor activități opționale. Educația nonformală reprezintă o formă complementară, o alternativă și/sau o completare a educației formale în cadrul procesului de învățare pe tot parcursul vieții a persoanelor. Educația nonformală este o activitate voluntară de învățare și nu conduce în mod automat la certificarea competențelor dobândite;

educaţie timpurie - proces educaţional realizat cu copiii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 6 (7) ani în instituţii educaţionale sau în familie, în scopul dezvoltării lor fizice, cognitive, emoţionale şi sociale;

evaluare a calităţii educaţiei - examinare multicriterială a măsurii în care instituţia educaţională şi programele acesteia îndeplinesc standardele educaţionale naţionale de referinţă;

evaluare criterială – evaluare a rezultatelor învățării, realizată pe bază de criterii care specifică nivelul performanțelor individuale ale elevului prin raportare la competențele urmărite, cu utilizarea descriptorilor, a calificativelor sau a notelor, conform cadrului normativ aprobat de Ministerul Educației și Cercetării;

formare continuă – componentă a învățării pe tot parcursul vieții, ulterioară și complementară pregătirii inițiale, realizată pe baza unor programe de durată variabilă, care are ca scop completarea, aprofundarea sau actualizarea cunoștințelor, aptitudinilor și/sau competențelor dobândite în timpul formării anterioare;

formare profesională - proces de instruire în urma căruia se obţine o calificare atestată printr-un certificat sau o diplomă și suplimentul la diplomă conform modelului Europass, eliberate în condiţiile legii;

instituţii de învățământ alternative - instituţii de învățământ altele decât cele care constituie structura funcţională obligatorie a sistemului de învățământ. Acestea oferă, de regulă, programe sau servicii educaţionale alternative;

învățământ artistic complementar – învățământ destinat copiilor cu aptitudini și interes pentru studiul în domeniul artelor, având funcția de a extinde și a completa învățământul formal, care oferă oportunități de dezvoltare a abilităților și a potențialului creativ și posibilitatea de profesionalizare în vederea încadrării ulterioare în instituțiile specializate de profil;

învățământ artistic specializat – învățământ destinat persoanelor cu aptitudini deosebite în domeniul artelor, organizat în cadrul instituțiilor specializate de învățământ în baza programelor de studii aprofundate, conform domeniilor de profil, în scopul formării și dezvoltării competențelor artistice de înaltă performanță și al asigurării continuității unui parcurs profesional;

învățământ artistic – componentă a sistemului național de educație, care cuprinde toate nivelurile de învățământ și asigură formarea, dezvoltarea și perfecționarea rezultatelor învățării specifice domeniului artistic printr-o diversitate de programe implementate în toate tipurile de instituții, combinând activitățile practice, teoretice și de creație;

învățământ dual - învățământ în cadrul căruia instruirea teoretică se realizează în instituţia de învățământ, iar cea practică - la întreprindere;

măsuri de intervenţie şi servicii de sprijin pentru incluziunea educaţională - ansamblu de măsuri şi servicii realizate pentru a răspunde necesităţilor copiilor, elevilor şi studenţilor cu cerinţe educaţionale speciale în vederea facilitării accesului acestora la serviciile educaţionale din comunitate;

mentor - cadru didactic sau managerial experimentat, cu rol de îndrumător pentru alte cadre didactice sau manageriale, debutante sau cu experienţă în profesie, care acordă sprijin pentru dezvoltarea personală şi profesională;

mentorat - proces de îndrumare, ghidare, sprijinire a învățării, educării şi/sau dezvoltării profesionale, desfăşurat între mentor şi o altă persoană, fiind bazat pe premisa implicării interactive a ambelor părţi, a asumării obligaţiilor ce le revin conform statutului deţinut;

meserii/specialităţi conexe - meserii/specialităţi care necesită. aceeaşi bază de cunoştinţe generale şi de specialitate, precum şi acelaşi set de aptitudini şi abilităţi, fiind înrudite sau având trunchi comun;

microcalificare sau calificare parțială – set de rezultate ale învățării, obținute în cadrul unui modul/program scurt, certificate oficial conform standardelor unice de calificare și asigurare a calității, pentru un anumit nivel al Cadrului național al calificărilor. Microcalificarea/calificarea parțială care autonom nu satisface condițiile depline pentru acces în câmpul muncii și/sau continuarea studiilor poate fi îmbinată cu o calificare completă pentru activitate profesională sau poate fi combinată cu mai multe părți de calificări, pentru obținerea unei calificări complete, conform unui standard de calificare, cu eliberarea unui certificat de competență profesională (microcertificat);

mobilitate academică - proces de participare a elevilor/studenţilor şi a cadrelor didactice la programe de studii şi de cercetare realizate în instituţii din ţară şi din străinătate;

modul psihopedagogic - modul destinat absolvenţilor care doresc să se încadreze în învățământ în calitate de cadru didactic, care include formarea teoretică în domeniul pedagogiei, psihologiei, didacticii disciplinei şi un stagiu obligatoriu de practică;

normă didactică - volum de muncă stabilit pentru realizarea activităţilor didactice corespunzătoare funcţiei;

pachet standard de servicii educaţionale - sistem de oferte şi programe educaţionale, orientate spre atingerea unor finalităţi concrete şi dobândirea rezultatelor învățării conforme cu standardele educaţionale;

plan educaţional individualizat - instrument de organizare şi realizare coordonată a procesului educaţional pentru beneficiarii cu cerinţe educaţionale speciale;

program prelungit - program în afara orarului de bază, realizat în conformitate cu regulamentul aprobat de Ministerul Educației și Cercetării şi organizat în instituţiile de învățământ, la solicitarea părinţilor, pentru elevii din clasele I-IV;

programe integrate – programe bazate pe curriculumul integrat a două profiluri sau două niveluri de calificare conform Cadrului național al calificărilor: învățământ general și vocațional, învățământ general și profesional tehnic sau învățământ superior de licență (ciclul I) și învățământ superior de masterat (ciclul II), (ciclul I și ciclul II);

psihopedagog special - specialist în activitatea corecțional-recuperatorie (formarea comunicării verbale, dezvoltarea deprinderilor de percepţie auditivă, dezvoltarea sferei cognitive etc.);

psihopedagog - specialist având competențe necesare implicării în procesul educaţional şi în cel de adaptare şi integrare şcolară a elevilor şi de diagnosticare a particularităţilor individuale ale acestora;

sistem de educaţie - ansamblul instituţiilor şi organizaţiilor (educaţionale, economice, politice, ştiinţifice, culturale, obşteşti), precum şi al comunităţilor (familie, popor, naţiune, grupuri profesionale, mass-media) care, în mod direct sau indirect, explicit sau implicit, realizează funcţii educaţionale, asigurând procesul de formare şi dezvoltare a personalităţii în cadrul educaţiei formale, nonformale şi informale;

specialitate - complex de competenţe profesionale obţinute prin instruire într-un anumit domeniu;

standarde de acreditare - ansamblu de cerinţe care definesc nivelul minim obligatoriu de realizare a activităţilor unei organizaţii furnizoare de educaţie care solicită autorizarea de funcţionare provizorie, ale unei instituţii de învățământ superior/profesional tehnic acreditate care solicită autorizarea de funcţionare provizorie/acreditarea unui nou program de formare profesională sau ale unei instituţii de învățământ superior/profesional tehnic acreditate care solicită evaluarea externă a calităţii educaţiei oferite;

standarde educaţionale de stat - condiţiile obligatorii de realizare a programelor educaţionale la toate nivelurile şi ciclurile de învățământ în instituţiile publice şi private, precum şi cerinţele minime obligatorii faţă de conţinutul programelor educaţionale, volumul maxim de muncă pretins copilului, elevului sau studentului şi cadrului didactic, faţă de infrastructura şi dotarea instituţiei de învățământ, faţă de nivelul de pregătire al absolvenţilor şi organizarea procesului educativ. Standardele educaţionale de stat constituie baza pentru evaluarea obiectivă a calităţii şi a nivelului de instruire şi calificare a absolvenţilor, indiferent de forma de realizare a studiilor;

standarde naționale de evaluare în învățământul general – sistem normativ de referință care, prin descriptori de performanță, asigură validitatea și fidelitatea evaluării; standardele sunt obligatorii pentru măsurarea și certificarea gradului de atingere a competențelor stabilite în curriculum;

standarde naţionale de referinţă - ansamblu de cerinţe care definesc un nivel optim de realizare a activităţilor furnizorului de educaţie/instituţiei furnizoare de educaţie în baza bunelor practici existente la nivel naţional, european sau internaţional. Standardele naţionale de referinţă sunt specifice fiecărui program de studii şi fiecărei instituţii.

(1) Educaţia reprezintă o prioritate naţională şi factorul primordial al dezvoltării durabile a unei societăţi bazate pe cunoaştere.

(2) Prin politica sa în domeniul educaţiei, statul asigură:

a) dreptul fundamental la educaţie, indispensabil pentru exercitarea celorlalte drepturi ale omului;

b) implementarea mecanismului de bază de formare şi dezvoltare a capitalului uman;

c) realizarea idealului şi a obiectivelor educaţionale, formarea conştiinţei şi identităţii naţionale, promovarea valorilor general-umane şi a aspiraţiilor de integrare europeană ale societăţii.

Educaţia are ca misiune:

a) satisfacerea cerinţelor educaţionale ale individului şi ale societăţii;

b) dezvoltarea potențialului uman pentru a asigura calitatea vieţii, creşterea durabilă a economiei şi bunăstarea poporului;

c) dezvoltarea culturii naţionale;

d) promovarea dialogului intercultural, a spiritului de toleranţă, a nediscriminării şi incluziunii sociale;

e) promovarea învăţării pe tot parcursul vieţii;

f) facilitarea reconcilierii vieţii profesionale cu viaţa de familie pentru bărbaţi şi femei;

g) dezvoltarea spiritului civic și promovarea cetățeniei active.

Idealul educaţional al şcolii din Republica Moldova constă în formarea personalităţii cu spirit de iniţiativă, capabile de autodezvoltare, care posedă nu numai un sistem de cunoştinţe şi competenţe necesare pentru angajare pe piaţa muncii, dar şi independenţă de opinie şi acţiune, fiind deschisă pentru dialog intercultural în contextul valorilor naţionale şi universale asumate.

Educaţia se întemeiază pe următoarele principii fundamentale:

a) principiul echităţii - în baza căruia accesul la învățare se realizează fără discriminare;

b) principiul calităţii - în baza căruia activităţile de învățământ se raportează la standardele naţionale de referinţă şi la bunele practici naţionale şi internaţionale;

c) principiul relevanţei - în baza căruia educaţia răspunde nevoilor de dezvoltare personală şi social-economice;

d) principiul centrării educaţiei pe beneficiarii acesteia;

e) principiul libertăţii de gândire şi al independenţei faţă de ideologii, dogme religioase şi doctrine politice;

f) principiul respectării dreptului la opinie al elevului/studentului ca beneficiar direct al sistemului de învățământ;

g) principiul incluziunii;

h) principiul asigurării egalităţii și nediscriminării;

i) principiul recunoaşterii şi garantării drepturilor persoanelor aparținând minorităţilor naţionale, inclusiv a dreptului la păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase;

j) principiul unităţii şi integralității spaţiului educaţional;

k) eficienţei manageriale şi financiare;

l) principiul descentralizării şi autonomiei instituţionale;

m) principiul răspunderii publice - în baza căruia instituţiile de învățământ răspund public de performanţele lor;

n) principiul transparenței;

o) principiul participării şi responsabilităţii comunităţii, a părinţilor şi a altor actori sociali interesaţi;

p) principiul susţinerii şi promovării personalului din educaţie;

q) principiul învățământului laic;

r) principiul nonviolenței;

s) principiul nonprofit – conform căruia activitatea de educație și/sau de învățământ, inclusiv privat, nu reprezintă o activitate de întreprinzător și nu are scopul de a obține profit;

t) principiul integrității academice.

(1) În sistemul educaţional este încurajat dialogul social şi parteneriatul instituţiilor de învățământ cu instituţiile din sfera de cercetare, cu sindicatele, cu mediul de afaceri, cu societatea civilă şi cu mass-media, realizate în condiţiile legislaţiei în vigoare.

(2) Ministerul Educației și Cercetării proiectează şi aplică strategiile naţionale de dezvoltare a sistemului educațional cu consultarea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, precum şi a partenerilor sociali.

(1) Cetăţenii Republicii Moldova au drepturi egale de acces la educaţie şi formare profesională iniţială şi continuă prin sistemul naţional de învățământ, în condiţiile prezentului cod.

(2) Pachetul standard de servicii educaționale pentru învățământul obligatoriu prestat în cadrul instituțiilor publice de învățământ general se aprobă de Guvern.

(3) Finanţarea de bază a învățământului general se face după principiul „banul urmează elevul”, conform căruia resursele alocate pentru un elev sau un copil se transferă la instituţia de învățământ în care acesta învață.

(4) Învățământul profesional tehnic şi învățământul superior se finanţează de la bugetul de stat în limita planului de admitere aprobat anual de Guvern.

(5) - abrogat.

(6) Statul susţine persoanele cu cerinţe educaţionale speciale, de asemenea sprijină elevii şi studenții cu performanțe remarcabile.

(7) Statul garantează formarea şi dezvoltarea competenţei de comunicare eficientă în limba română, în limbile minorităţilor naţionale, după caz, şi în cel puţin două limbi de circulaţie internaţională.

(7¹) Statul asigură integrarea în sistemul educațional și dezvoltarea competențelor de comunicare în limba română ale copiilor cetățeni ai Republicii Moldova reveniți de peste hotare, precum și ale copiilor străini aflați pe teritoriul țării, în scopul asigurării flexibilității și echității proceselor educaționale. Integrarea se realizează prin programe de integrare lingvistică și educațională, organizate în modul stabilit de Ministerul Educației și Cercetării.

(8) Statul asigură condiţii de formare şi dezvoltare a competențelor de comunicare în limbile engleză, franceză şi rusă în toate instituţiile publice de învățământ general.

(9) Statul promovează şi susține învățarea pe tot parcursul vieţii.

(10) Admiterea în instituţiile de învățământ, transferul elevilor şi al studenţilor de la o instituţie de învățământ la alta se realizează în condiţiile stabilite de Ministerul Educației și Cercetării.

(11) Cetăţenii altor state, precum şi apatrizii au acces la educaţie prin sistemul naţional de învățământ, în condiţiile prezentului cod.

(1) În sistemul educaţional, procesul de învățământ se desfăşoară în limba română şi, în limita posibilităților sistemului educaţional, în una din limbile de circulaţie internaţională sau, în condiţiile alin. (2), în limbile minorităţilor naţionale.

(2) În ariile locuite tradiţional sau în număr substanţial de persoane aparținând minorităţilor naţionale, dacă există o cerere suficientă, statul asigură, în limita posibilităţilor sistemului educaţional, ca persoanele aparținând acestor minorităţi să beneficieze de condiţii corespunzătoare de a învăţa limba lor minoritară ori de a primi o educaţie în această limbă la nivelul învățământului obligatoriu.

(3) Studierea limbii române este obligatorie în toate instituţiile de învățământ de orice nivel şi este reglementată de standardele educaţionale de stat.

(4) Statul asigură condiţiile necesare pentru studierea limbii române în toate instituţiile de învățământ, inclusiv prin creşterea ponderii disciplinelor studiate în limba română în instituţiile de învățământ general cu altă limbă de predare.

(5) Statul susţine metodologic, didactic şi curricular învățământul în limba română pentru diasporă, cu respectarea legislaţiei țârilor de reşedinţă.

(6) Statul asigură certificarea competențelor de comunicare în limba română ale persoanelor adulte și ale elevilor din învățământul liceal, conform cadrului normativ aprobat de Guvern.

(1) Educaţia are ca finalitate principală formarea unui caracter integru şi dezvoltarea unui sistem de competenţe care include cunoştinţe, abilităţi, atitudini şi valori ce permit participarea activă a individului la viaţa socială şi economică.

(2) Educația urmărește formarea următoarelor competențe-cheie, promovate la nivel european, care determină profilul de formare a absolventului:

a) competențe de comunicare în limba română și de citire, scriere și înțelegere a mesajului;

b) competențe de comunicare în limba maternă și în multilingvism;

c) competențe în matematică, științe, tehnologie și inginerie;

d) competențe digitale, inclusiv de siguranță pe internet și securitate cibernetică;

e) competențe personale, sociale și de a învăța să înveți;

f) competențe civice, juridice și de protejare a mediului;

g) competențe antreprenoriale;

h) competențe de sensibilizare și expresie culturală.

(1) Cadrul național al calificărilor este un sistem integrat al calificărilor naționale în corespundere cu Cadrul european al calificărilor și cu necesitatea de calificări pe piața muncii, structurat ierarhic pe opt niveluri de calificare definite printr-un set de descriptori, care cuprinde toate tipurile de calificări, de diferite dimensiuni și scopuri, calificări complete sau parțiale, dobândite prin contexte formale, nonformale, informale și prin recunoașterea rezultatelor învățării anterioare din perspectiva învățării pe tot parcursul vieții.

(2) Cadrul național al calificărilor se elaborează și se implementează de Ministerul Educației și Cercetării, în colaborare cu autoritățile administrației publice centrale, instituțiile de învățământ, agenții economici, alți parteneri sociali, și se aprobă de Guvern.

(3) Descriptorii de definire a nivelului Cadrului național al calificărilor, rezultatele învățării relevante calificărilor nivelului respectiv al Cadrului național al calificărilor reprezintă elementele-cheie utilizate la relaționarea, recunoașterea, evaluarea și certificarea calificărilor de toate tipurile. Procedurile privind evaluarea, recunoașterea, validarea și certificarea calificărilor acordate în sistemul educațional național sau în străinătate se elaborează și se aprobă de Ministerul Educației și Cercetării.

(4) Dezvoltarea Cadrului național al calificărilor, inclusiv a cadrelor de calificări sectoriale, cuprinde elaborarea de noi calificări, actualizarea celor existente; verificarea relevanței standardelor de calificare pentru piața forței de muncă, validarea acestora; transpunerea standardelor de calificare în programe de educație și formare în condițiile stabilite de Ministerul Educației și Cercetării și autoritățile administrației publice centrale responsabile pentru profesiile reglementate/sectoriale.

(5) Înregistrarea, actualizarea, arhivarea, identificarea și consultarea calificărilor se realizează în cadrul Sistemului informațional automatizat „Registrul național al calificărilor”, care reprezintă sursa oficială de informare privind calificările naționale de toate nivelurile și formele de învățământ acreditate sau autorizate pentru funcționare provizorie și furnizorii legal autorizați. Înscrierea calificărilor în Registrul național al calificărilor se efectuează conform procedurilor elaborate și aprobate de Ministerul Educației și Cercetării.

(6) Proiectarea, implementarea și întreținerea Registrului național al calificărilor, elaborarea raportului de referire a Cadrului național al calificărilor la Cadrul european al calificărilor sau la alte cadre de calificări regionale și internaționale se realizează de Ministerul Educației și Cercetării, conform cadrului normativ aprobat de Guvern.

TITLUL II

SISTEMUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT

(1) Sistemul de învățământ este organizat pe niveluri şi cicluri în conformitate cu Clasificarea Internaţională Standard a Educaţiei (ISCED-2011 ):

a) nivelul 0 - educaţia timpurie:

- educaţia antepreşcolară;

- învățământul preşcolar;

b) nivelul 1 - învățământul primar;

c) nivelul 2- învățământul secundar, ciclul I: învățământul gimnazial;

d) nivelul 3:

- învățământul secundar, ciclul II: învățământul liceal;

- învățământul profesional tehnic secundar;

e) nivelul 4 - învățământul profesional tehnic postsecundar;

f) nivelul 5 - învățământul profesional tehnic postsecundar nonterţiar;

g) nivelul 6 - învățământul superior, ciclul I: învățământ superior de licenţă;

h) nivelul 7 - învățământul superior, ciclul II: învățământ superior de master;

i) nivelul 8 - învățământul superior, ciclul III: învățământ superior de doctorat.

(2) Referențierea programelor de studii din sistemul educațional al Republicii Moldova la Clasificarea Internațională Standard a Educației (ISCED-2011) se aprobă de Guvern.

(1) Învățământul obligatoriu începe cu grupa pregătitoare din învățământul preşcolar şi se finalizează cu învățământul gimnazial.

(2) Obligativitatea frecventării învățământului obligatoriu încetează la vârsta de 16 ani.

(3) Responsabilitatea școlarizării obligatorii a copiilor cu vârsta de până la 16 ani revine părinţilor sau altor reprezentanţi legali şi autorităţilor administraţiei publice locale de nivelurile întâi şi al doilea.

(4) Ministerul Educației și Cercetării elaborează, aprobă şi monitorizează respectarea regulamentelor de înmatriculare/școlarizare obligatorie a copiilor de vârstă şcolară.

(1) Procesul de învățământ se desfăşoară în baza standardelor educaţionale de stat, aprobate de Ministerul Educației și Cercetării, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare a instituţiei de învățământ.

(2) Durata anului de studiu, a stagiilor de practică, a sesiunilor de examene şi a vacanțelor se stabileşte pentru fiecare nivel de învățământ prin planul-cadru aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.

(1) În conformitate cu structura învățământului, instituţiile de învățământ se clasifică după cum urmează:

a) instituţie de educaţie antepreşcolară - creşă, centru comunitar de educaţie timpurie;

b) instituţie de învățământ preşcolar - grădiniță de copii, centru comunitar de educaţie timpurie;

c) instituţie de învățământ primar - școală primară;

d) instituţie de învățământ secundar, ciclul I - gimnaziu;

e) instituţie de învățământ secundar, ciclul II - liceu;

f) instituție de învățământ general cu programe de diferite niveluri sau programe integrate – complex educațional (grădiniță-creșă, școală primară-grădiniță, gimnaziu-grădiniță);

g) instituţie de învățământ profesional tehnic secundar - școală profesională;

h) instituţie de învățământ profesional tehnic postsecundar şi postsecundar nonterţiar-colegiu;

i) instituție de învățământ profesional tehnic cu programe de diferite niveluri sau programe integrate – centru de excelență;

j) instituție de învățământ secundar vocațional de arte, sport etc. – gimnaziu, liceu cu profilurile de arte, sport, teologic, militar etc. O instituție de învățământ secundar (gimnaziu sau liceu) se încadrează în categoria de la prezenta literă dacă disciplinele de la profilurile de arte, sport, teologic, militar etc. se predau în toate clasele nivelului de studii;

j¹) instituție de învățământ extrașcolar artistic complementar – școală de arte (muzică, teatru, arte plastice, dans etc.). În instituțiile de învățământ extrașcolar artistic complementar se predau doar disciplinele de profil artă (muzică, teatru, arte plastice, dans etc.);

k) instituţie de învățământ superior - universitate, academie de studii, institut, şcoală superioară, şcoală de înalte studii etc.;

l) instituție de învățământ de formare continuă – universitate, institut, centru, școală etc.;

m) instituţie de învățământ extraşcolar - şcoală (de sport etc.), centru de creaţie, club sportiv, centru sportiv de pregătire a loturilor naționale, tabără de odihnă;

n) instituţie de învățământ special - instituţie specială, şcoală auxiliară.

(2) În cazul în care instituţia de învățământ oferă programe de studii de mai multe niveluri şi are conducere şi administraţie unică, ea se va numi după nivelul de studii cel mai înalt.

(3) În funcţie de tipul de proprietate, instituţiile de învățământ se clasifică după cum urmează:

a) instituţie de învățământ publică;

b) instituţie de învățământ privată.

(1) Scopul evaluării este de a orienta şi optimiza învățarea.

(2) Procesul de evaluare şi de notare se desfăşoară în conformitate cu cadrul normativ și standardele naționale de evaluare pe niveluri de învățământ aprobate de Ministerul Educației și Cercetării.

(3) În învățământul preșcolar, monitorizarea rezultatelor învățării se realizează în baza Standardelor de învățare şi dezvoltare a copilului de la naștere până la 7 ani, precum şi a metodologiei de monitorizare și evaluare a dezvoltării copilului, aprobate de Ministerul Educației și Cercetării.

(4) Rezultatele învățării se apreciază, la toate nivelurile de învățământ, cu note de la „10” la „1”, cu calificativele „excelent”, „foarte bine”, „bine”, „suficient”, „admis”, „respins” și/sau prin descriptori, conform cadrului normativ aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.

(5) În învățământul primar, evaluarea rezultatelor învăţării este criterială şi se realizează conform cadrului normativ aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.

(5¹) În învățământul artistic evaluarea rezultatelor învățării la disciplinele de profil se face cu note.

(6) Evaluarea şi notarea elevilor cu cerinţe educaţionale speciale se realizează în baza planurilor educaţionale individualizate.

(7) În învățământul profesional tehnic postsecundar, învățământul profesional tehnic postsecundar nonterțiar și în învățământul superior, pe lângă sistemul naţional de notare, se aplică şi scara de notare cu calificative recomandate în Sistemul european de credite pentru educație și formare profesională (ECVET) (A, B, C, D, E, FX, F) pentru completarea suplimentului la diplomă şi facilitarea mobilităţii academice. Echivalarea cu scara naţională de notare se face după cum urmează:

A: 9,01-10,0;

B: 8,01-9,0;

C: 7,01-8,0;

D: 6,01-7,0;

E: 5,0-6,0;

FX: 3,01-4,99;

F: 1,0-3,0.

(8) Notarea elevilor şi studenţilor fără respectarea metodologiilor de evaluare şi a standardelor naţionale constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit legii.

(1) Instituţiile de învățământ gimnazial, liceal, secundar vocațional, extrașcolar artistic complementar, profesional tehnic, superior şi de formare continuă eliberează persoanelor care au promovat examenele de absolvire acte de studii, potrivit formatelor elaborate şi aprobate de Ministerul Educației și Cercetării, personalizate în mod centralizat.

(2) Modelele actelor de studii se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Actele de studii eliberate în formatul aprobat de alte entităţi juridice nu sunt recunoscute. Ministerul Educației și Cercetării aprobă instrucțiunile cu privire la personalizarea automatizată, eliberarea, evidența și păstrarea actelor de studii.

(3) În învățământul obligatoriu actele de studii se eliberează gratuit. Eliberarea duplicatelor acestor acte se efectuează contra plată, al cărei cuantum se stabileşte de Guvern.

(4) Actele de studii conferă titularului dreptul de continuare a studiilor la nivelul următor de învățământ sau de angajare pe piaţa muncii conform calificării obţinute.

(5) În învățământul secundar general, secundar vocațional, artistic complementar, actele de studii se completează în limba română. În învățământul profesional tehnic şi în cel superior actele de studii se completează în limbile română şi engleză.

(6) La finalizarea fiecărui nivel sau ciclu de învățământ se eliberează următoarele acte de studii:

a) în învățământul gimnazial - Certificat de studii gimnaziale;

b) în învățământul liceal - Diplomă de bacalaureat;

c) în învățământul profesional tehnic secundar – Certificat de calificare;

d) în învățământul profesional tehnic postsecundar şi postsecundar nonterţiar - Diplomă de studii profesionale;

e) în învățământul superior:

- ciclul I - Diplomă de studii superioare de licenţă;

- ciclul II - Diplomă de studii superioare de master;

- ciclul III - Diplomă de doctor (în domeniul respectiv).

(7) La finalizarea studiilor în învățământul secundar vocaţional de sport etc. se eliberează actele de studii enumerate la alin. (6), conform nivelului de învățământ promovat, şi certificate de calificare profesională.

(7¹) La finalizarea studiilor se eliberează următoarele acte de studii:

a) în instituțiile de învățământ extrașcolar artistic complementar – certificat de competență artistică;

b) în instituțiile de învățământ secundar, ciclul II, cu clase de profil arte, și în instituțiile de învățământ secundar vocațional de arte – actele de studii enumerate la alin. (6) lit. a) și b), conform nivelului de învățământ promovat, și certificate de competență artistică;

c) în instituțiile de învățământ profesional tehnic postsecundar și postsecundar nonterțiar de arte – diplomă de studii artistice;

d) în instituțiile de învățământ superior de arte sau cu grupe de profil arte se eliberează actele de studii enumerate la alin. (6) lit. e).

(7²) Elevilor din instituțiile de învățământ enumerate la alin. (7¹) care nu au promovat examenele de absolvire a treptelor învățământului artistic li se eliberează o adeverință.

(8) La absolvirea de cursuri în cadrul formării profesionale a adulților se eliberează certificate de perfecționare, de specializare, de recalificare sau de competență profesională. La absolvirea programelor de calificare parțială (microcalificare) se eliberează certificate de competență profesională (microcertificate).

(9) Recunoaşterea studiilor şi a perioadelor de studii, recunoaşterea şi echivalarea actelor de studii şi a calificărilor sunt de competenţa structurii abilitate pentru recunoaşterea şi echivalarea actelor de studii şi a calificărilor.

(1) Managementul sistemului de învățământ se realizează la trei niveluri: naţional, local şi instituţional.

(2) Competenţele manageriale în sectorul educaţional se stabilesc după cum urmează:

a) ale organelor centrale - prin prezentul cod;

b) ale organelor locale - prin decizii ale autorităţilor administraţiei publice locale, adoptate în condiţiile prezentului cod;

c) ale structurilor instituţionale - prin Carta universitară şi regulamentele instituţionale, aprobate în condiţiile legii.

(3) Elaborarea, promovarea, monitorizarea implementării şi evaluarea impactului politicii naţionale în domeniul educaţiei constituie competenţa Ministerului Educației și Cercetării.

(4) Ministerul Educației și Cercetării poate avea organe desconcentrate în teritoriu cu funcţii de gestionare administrativă a învățământului.

(5) Agențiile teritoriale pentru educație se creează de către Guvern, la propunerea Ministerului Educației și Cercetării, iar în UTA Găgăuzia, Agenția Teritorială pentru Educație se creează de către Adunarea Populară.

[Art. 18 al. (5) în redacția LP200 din 03.09.26, MO448-451/14.09.26 art. 477; în vigoare 14.09.26]

(6) Titulatura, efectivul-limită, structura-tip și regulamentul-cadru cu privire la organizarea și funcționarea agențiilor teritoriale pentru educație se aprobă de către Guvern, la propunerea Ministerului Educației și Cercetării. Structura, lista instituțiilor de învățământ în raport cu care exercită calitatea de fondator și regulamentul de organizare și funcționare ale fiecărei agenții teritoriale pentru educație se aprobă de către Ministerul Educației și Cercetării. Structura, efectivul-limită și Regulamentul de organizare și funcționare al Agenției Teritoriale pentru Educație din UTA Găgăuzia se aprobă de către Comitetul Executiv al UTA Găgăuzia.

[Art. 18 al. (6) în redacția LP200 din 03.09.26, MO448-451/14.09.26 art. 477; în vigoare 14.09.26]

(7) Managementul calităţii este asigurat:

a) în învățământul general:

- la nivel naţional - de Ministerul Educației și Cercetării;

- la nivel local - de organul local de specialitate în domeniul învățământului;

- la nivel instituţional - de managerii instituţiilor de învățământ general;

b) în învățământul profesional tehnic şi în învățământul superior:

- la nivel naţional - de Ministerul Educației și Cercetării, ministerele de resort şi Agenţia Naţională de Asigurare a Calităţii în Educație și Cercetare;

- la nivel instituţional - de structurile respective de asigurare a calităţii în învățământ.

(8) Agenţia Naţională de Asigurare a Calităţii în Educație și Cercetare activează în baza regulamentului aprobat de Guvern, în condiţiile prezentului cod.

(9) - abrogat.

(10) Actele administrative şi deciziile de interes general aprobate de entităţile sistemului de învățământ se publică pe paginile web oficiale ale autorităţilor şi instituţiilor respective.

capabili de performanțe înalte

(1) Statul sprijină elevii şi studenții capabili de performanțe înalte în instituţiile de învățământ, inclusiv în centrele de excelenţă.

(2) Coordonarea acţiunilor prevăzute la alin.(1) este asigurată de Ministerul Educației și Cercetării.

(3) Resursele umane, curriculare, informaţionale, materiale şi financiare pentru susţinerea elevilor şi studenţilor capabili de performanţe înalte se asigură de instituţiile de învățământ şi de alte entităţi conform metodologiei aprobate de Ministerul Educației și Cercetării.

(4) Pentru sprijinirea elevilor şi studenţilor capabili de performanţe înalte, Ministerul Educației și Cercetării organizează olimpiade şi concursuri, tabere de profil, simpozioane şi alte activităţi specifice şi acordă burse şi alte forme de sprijin material.

(5) Elevii şi studenţii capabili de performanţe înalte beneficiază, indiferent de vârstă, de programe educative care respectă particularităţile lor de învăţare şi de orientare a performanţei. Aceste programe sunt de aprofundare a învăţării, de grupare pe abilităţi, de îmbogățire a curriculumului cu noi domenii, de mentorat şi transfer de competenţă, de accelerare a promovării conform ritmului individual de învăţare.

TITLUL III

ÎNVĂȚĂMÂNTUL GENERAL

(1) Învățământul general cuprinde:

a) educaţia timpurie:

- grupele antepreşcolare, pentru copiii cu vârsta de la 0 ani până la împlinirea vârstei de 2 ani;

- grupele preşcolare, pentru copiii cu vârsta de la 2 la 6 (7) ani, inclusiv grupele pregătitoare;

b) învățământul primar: clasele I-IV;

c) învățământul gimnazial: clasele V-IX;

d) învățământul liceal: clasele X-XII (XIII) .

(2) Învățământul general include, de asemenea, învățământul special, învățământul extraşcolar, alternativele educaţionale.

(3) Instituţiile de învățământ general poartă răspundere pentru respectarea drepturilor şi pentru securitatea vieţii şi sănătăţii copiilor şi elevilor în timpul aflării acestora în cadrul instituţiei.

(4) Instituţiile de învățământ general au următoarele atribuţii:

a) asigură tuturor copiilor şi elevilor educaţie de calitate, îngrijire şi sprijin;

b) identifică copiii şi elevii cu dificultăţi de învăţare şi le acordă ajutorul şi asistenţa individuală necesară în procesul de învăţare;

c) asigură oportunităţi de dezvoltare personală copiilor şi elevilor cu aptitudini deosebite în anumite domenii;

d) acordă asistenţa necesară copiilor şi elevilor aflaţi în dificultate, în colaborare cu instituţiile de asistenţă socială;

e) asigură armonizarea componentei şcolare a curriculumului cu cerinţele, interesele şi preferinţele educaţionale ale copiilor şi elevilor.

(5) În învățământul general, instituţiile de învățământ pot organiza, în caz de necesitate, prestarea de servicii logopedice, de asistenţă psihopedagogică etc., în modul stabilit de Guvern.

(5¹) Instituțiile de învățământ general pot presta servicii de alimentație a copiilor și elevilor în modul stabilit de Guvern.

(6) Modul de organizare și de funcționare a instituțiilor de învățământ general se stabilește într-un regulament-cadru aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.

(7) Instituţiile de învățământ general sunt obligate să prezinte anual organului local de specialitate în domeniul învățământului un raport de activitate care se publică pe pagina web oficială a acestuia. Procedura de publicare a raportului este stabilită de Ministerul Educației și Cercetării.

instituţiilor de învățământ general

(1) Instituţiile publice de educaţie timpurie (educaţie antepreşcolară şi învățământ preşcolar) şi de învățământ extraşcolar (de nivel local) sunt înfiinţate, reorganizate şi lichidate de către autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întâi. Instituţiile publice de învățământ primar, gimnazial, liceal şi extraşcolar (de nivel raional) sunt înfiinţate, reorganizate şi lichidate de către autorităţile administraţiei publice locale de nivelul al doilea şi ale UTA Găgăuzia. Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a asigura buna funcţionare a acestor instituţii în conformitate cu regulamentele şi standardele aprobate de Ministerul Educației și Cercetării.

(2) Autorităţile administraţiei publice locale fondatoare sunt obligate să stabilească districte şcolare pentru fiecare instituţie publică de învățământ preşcolar, de învățământ primar şi/sau gimnazial.

(3) Instituţiile publice de învățământ special sunt înfiinţate, reorganizate şi lichidate la iniţiativa fondatorilor, cu aprobarea Guvernului.

(4) Instituţiile de învățământ private de toate nivelurile pot fi înfiinţate, reorganizate şi lichidate în modul prevăzut de legislaţia civilă şi de prezentul cod.

(5) Instituţiile de învățământ private acreditate sunt parte componentă a sistemului naţional de învățământ şi îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu prevederile prezentului cod.

(6) Instituţiile de învățământ publice pot avea statut de persoană juridică în condiţiile legislaţiei în vigoare.

(7) La iniţiativa autorităţilor administraţiei publice locale, a autorităţilor administraţiei publice centrale, a instituţiilor publice şi cu acordul Ministerului Educației și Cercetării, în funcţie de necesităţile locale, pot fi organizate structuri de învățământ fără statut de persoană juridică, ca subunităţi ale unei unităţi de învățământ cu personalitate juridică, acestea fiind subordonate aceluiaşi executor de buget, în condiţiile legii.

(8) Instituțiile de învățământ general private de toate nivelurile, precum și entitățile juridice prestatoare de servicii educaționale sau de programe de studii din învățământul general se supun procesului de evaluare externă, în vederea autorizării provizorii de funcționare, până a începe să activeze.

(1) Anul de studii în învățământul general începe la 1 septembrie. Durata și structura anului de studii în învățământul general se stabilesc pentru fiecare nivel de învățământ prin planul-cadru aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.

(2) Perioada, numărul şi durata vacanţelor, precum şi durata orelor de clasă (lecţiilor) în învățământul general se stabilesc de Ministerul Educației și Cercetării.

(1) Educaţia timpurie are drept scop principal dezvoltarea multilaterală a copilului şi pregătirea pentru integrarea în activitatea şcolară.

(2) Educaţia timpurie include două cicluri:

a) educaţia antepreşcolară, pentru copiii cu vârsta de la 0 la 2 ani;

b) învățământul preşcolar, pentru copiii cu vârsta de la 2 la 6 (7) ani.

(3) Educaţia timpurie se desfăşoară în creşe, grădiniţe, centre comunitare de educaţie timpurie sau în alte instituţii care prestează servicii în conformitate cu standardele educaţionale de stat.

(3¹) Servicii de îngrijire a copiilor cu vârsta de până la 3 ani pot fi oferite de către angajatori în beneficiul salariaților, la nivel de unitate, cu suportarea tuturor cheltuielilor aferente din mijloacele unității respective, conform cadrului normativ aprobat de Guvern.

(4) Educaţia timpurie poate fi organizată şi în instituţii rezidenţiale - pentru copiii orfani sau cei rămaşi fără îngrijire părintească, în instituţii sanatoriale - pentru copiii cu boli cronice, precum şi în instituţii de învățământ special, în instituţii penitenciare şi în instituţii medicale.

Educaţia antepreşcolară se realizează în familie, aceasta beneficiind de finanţare de la bugetul public naţional conform legislaţiei în vigoare. La solicitarea părinţilor, autorităţile administraţiei publice locale pot organiza educaţia antepreşcolară, cu finanţare de la bugetele locale.

(1) În instituţia de învățământ preşcolar sunt înscrişi, la solicitare, în mod obligatoriu, fără probe de concurs, toţi copiii din districtul şcolar corespunzător.

(2) Statul suportă cheltuielile pentru serviciile de învățământ preşcolar şi de îngrijire în instituţiile publice pentru toţi copiii, inclusiv pentru copiii cu cerinţe educaţionale speciale.

Învățământul primar contribuie la formarea copilului ca personalitate liberă şi creativă şi asigură dezvoltarea competențelor necesare continuării studiilor în învățământul gimnazial.

(1) Învățământul primar include clasele I-IV şi se organizează ca învățământ cu frecvenţă, de regulă, în prima jumătate a zilei. Pentru persoanele cu dificultăţi de învăţare cauzate de dizabilităţi, învățământul primar se poate organiza ca învățământ la distanţă, învățământ la domiciliu.

(2) În clasa I sunt înscrişi, în mod obligatoriu, fără probe de concurs, toţi copiii din districtul școlar corespunzător.

(3) În clasele cu profil de arte şi sport, înscrierea în clasa I poate avea loc în baza unor probe de aptitudini specifice profilului.

(4) Şcolarizarea devine obligatorie după împlinirea vârstei de 7 ani.

(5) Şcolarizarea copiilor care nu au împlinit vârsta de 7 ani către începutul anului şcolar se decide în baza cererii părinţilor sau a altor reprezentanţi legali ai acestora, în funcţie de gradul de maturitate psihosomatică, confirmat de specialişti, în modul stabilit de Ministerul Educației și Cercetării.

(6) În învățământul primar se pot organiza grupe sau clase cu program prelungit, finanţate din surse bugetare şi din alte surse legale, în modul stabilit de Ministerul Educației și Cercetării.

(7) Învățământul primar se organizează şi în instituţii rezidenţiale - pentru copiii orfani sau cei rămaşi fără îngrijire părintească, în instituţii sanatoriale - pentru copiii cu boli cronice, precum şi în instituţii de învățământ special, în instituţii penitenciare şi în instituţii medicale.

(8) Învățământul primar se finalizează cu testarea naţională, organizată în baza metodologiei aprobate de Ministerul Educației și Cercetării.

Învățământul gimnazial contribuie la formarea unei personalităţi libere şi creative prin asigurarea dezvoltării competenţelor elevilor, precum şi prin consilierea şi orientarea acestora în determinarea traseului individual optim către învățământul liceal, profesional tehnic secundar sau profesional tehnic postsecundar.

(1) Învățământul gimnazial include clasele V-IX şi se organizează ca învățământ cu frecvenţă. Pentru persoanele cu dificultăţi de învăţare cauzate de dizabilităţi, învățământul gimnazial se poate organiza ca învățământ la distanţă, învățământ la domiciliu.

(2) Înscrierea în gimnaziu se face în mod obligatoriu, fără probe de concurs, pentru elevii din districtul şcolar corespunzător.

(3) Înscrierea în gimnaziu la clasele cu profil de arte şi sport are loc în baza unor probe de aptitudini specifice profilului.

(4) Învățământul gimnazial se organizează şi în instituţii rezidenţiale – pentru copiii orfani sau cei rămaşi fără îngrijire părintească, în instituţii sanatoriale – pentru copiii cu boli cronice, precum şi în instituţii de învățământ special, în instituţii penitenciare şi în instituţii medicale.

(5) Învățământul gimnazial se finalizează cu examene naţionale de absolvire, la promovarea cărora se eliberează certificatul de studii gimnaziale.

(6) Modul de organizare a examenelor naţionale de absolvire a învățământului gimnazial este stabilit de Ministerul Educației și Cercetării.

Învățământul liceal asigură dezvoltarea la elevi a competenţelor definite prin Curriculumul naţional şi consilierea lor în alegerea traseului educaţional sau profesional individual către învățământul superior sau învățământul profesional tehnic postsecundar nonterţiar, în funcţie de potenţial, vocaţie şi performanţe.

(1) Învățământul liceal se organizează în licee ca învățământ cu frecvenţă (clasele X-XII) sau cu frecvenţă redusă (clasele X- XIII). Pentru persoanele cu dificultăţi de învăţare cauzate de dizabilităţi, învățământul liceal se poate organiza ca învățământ la distanţă, învățământ la domiciliu. Pentru elevii din instituții penitenciare, învățământul liceal se poate organiza ca învățământ la distanță.

(2) Învățământul liceal se organizează cu următoarele filiere:

a) teoretică, cu profilurile umanist şi real, cu profil general;

b) vocaţională, cu profilurile de arte, de sport, teologic, militar.

(3) Guvernul poate decide, la propunerea Ministerului Educației și Cercetării, şi organizarea altor profiluri.

(4) Învățământul liceal cu frecvenţă redusă (clasele X-XIII) se organizează pentru absolvenţii învățământului gimnazial şi profesional tehnic secundar, angajaţi pe piaţa muncii sau care au împlinit 20 de ani, în condiţiile stabilite de Ministerul Educației și Cercetării.

(5) Admiterea elevilor în învățământul liceal se face prin concurs, în baza metodologiei aprobate de Ministerul Educației și Cercetării, care se face publică la începutul anului şcolar care precede sesiunea de admitere.

(6) Concursul de admitere în liceele cu profil de arte şi sport include suplimentar şi probe de aptitudini specifice profilului.

(7) Absolvenţii școlilor profesionale au dreptul să se înscrie la studii liceale în condiţiile stabilite de Ministerul Educației și Cercetării.

(8) Învățământul liceal se încheie cu examenul naţional de bacalaureat, care se organizează în modul stabilit de Ministerul Educației și Cercetării.

(9) În caz de nepromovare, examenul de bacalaureat poate fi susținut repetat, în condiţiile stabilite de Ministerul Educației și Cercetării.

(9¹) - abrogat.

(10) Persoanele care au absolvit forme de învățământ echivalente învățământului liceal pot solicita susţinerea examenului de bacalaureat în regim de externat. Modul de susţinere a examenului de bacalaureat în regim de externat se stabileşte de Ministerul Educației și Cercetării.

(11) La promovarea examenului naţional de bacalaureat se eliberează diploma de bacalaureat, care conferă dreptul de admitere în învățământul superior şi în învățământul profesional tehnic postsecundar nonterţiar.

(12) Elevilor care nu au promovat examenul naţional de bacalaureat li se eliberează un certificat de studii liceale, care conferă dreptul de a urma programe de pregătire profesională în instituţii de învățământ profesional tehnic secundar şi profesional tehnic postsecundar.

Capitolul V¹

ÎNVĂȚĂMÂNTUL ARTISTIC

Învățământul artistic asigură dezvoltarea multilaterală a personalității sub aspect artistic, social și de agrement, contribuind la îmbogățirea spațiului cultural și spiritual al societății prin promovarea și valorificarea patrimoniului național și universal.

(1) Standardele educaționale pentru toate tipurile de învățământ artistic sunt elaborate de Ministerul Educației și Cercetării, cu participarea cadrelor didactice universitare și preuniversitare și a centrelor metodice specializate în domeniul învățământului artistic.

(2) Ministerul Educației și Cercetării va asigura elaborarea și implementarea politicilor educaționale în învățământul artistic, luând în considerare specificul acestuia, implementând strategii educaționale adaptate la fiecare categorie de învățământ artistic.

(3) Învățământul artistic este benevol.

(4) Admiterea în învățământul artistic se face prin evaluarea aptitudinilor specifice profilului, pe bază de concurs.

(5) Învățământul artistic formal este constituit din două tipuri, cu obiective și cerințe educaționale distincte:

a) învățământul artistic specializat;

b) învățământul artistic complementar.

(6) Personalul din învățământul artistic formal este constituit din:

a) personalul prevăzut la art. 53 alin.(2) și (6)–(8), în cazul instituțiilor de învățământ extrașcolar artistic complementar, al instituțiilor de învățământ secundar vocațional de arte și al instituțiilor de învățământ secundar, ciclul II, cu clase de profil arte;

b) personalul prevăzut la art. 70 și 71, în cazul instituțiilor de învățământ profesional tehnic postsecundar și postsecundar nonterțiar care oferă programe de studii din domeniul artelor;

c) personalul prevăzut la art. 117, în cazul instituțiilor de învățământ superior care oferă programe de studii din domeniul artelor.

(7) Structura și modul de organizare a învățământului artistic sunt prevăzute în regulamentul aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.

(1) Învățământul artistic specializat este axat pe cultivarea excelenței în domeniu prin dezvoltarea competențelor și a abilităților artistice la toate nivelurile de învățământ.

(2) Învățământul artistic specializat se organizează în instituții de învățământ secundar vocațional de arte, în instituții de învățământ secundar, ciclul II, în colegii și centre de excelență de arte, precum și în instituții de învățământ superior, sub formă de lecții teoretice și practice specifice profilului, desfășurate în grup și/sau individual.

(3) Educația oferită în cadrul învățământului artistic are caracter formal și continuu, integrând armonios componentele specifice artei și educației generale, asigurând o formare echilibrată, complexă și pe tot parcursul vieții.

(4) În cazul nepromovării disciplinelor de profil în instituția de învățământ secundar vocațional de arte, elevul este exmatriculat, având posibilitatea continuării studiilor la o instituție de învățământ general.

(5) În cazul nepromovării disciplinelor de profil în cadrul instituției de învățământ secundar, ciclul II, elevul poate fi transferat, în cadrul aceleiași instituții de învățământ, într-o clasă cu profil general, în limita locurilor disponibile.

(1) Învățământul artistic complementar este benevol și se organizează în instituții de învățământ extrașcolar artistic complementar (școli de muzică, teatru, arte plastice, dans etc.) sub formă de lecții teoretice și practice specifice profilului, desfășurate în grup și/sau individual.

(2) Instituțiile publice de învățământ extrașcolar artistic complementar sunt înființate, reorganizate și lichidate de către fondator.

(3) Modul de organizare și funcționare a instituțiilor de învățământ extrașcolar artistic complementar se stabilește printr-un regulament-cadru aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.

(4) În funcție de specificul activității, fiecare instituție de învățământ extrașcolar artistic complementar, în baza prevederilor unui regulament-cadru aprobat de Ministerul Educației și Cercetării, își elaborează propriul regulament de funcționare, coordonat cu fondatorul.

cu cerinţe educaţionale special

Învățământul pentru copiii şi elevii cu cerinţe educaţionale speciale este parte integrantă a sistemului de învățământ şi are drept scop educarea, reabilitarea şi/sau recuperarea şi incluziunea educaţională, socială şi profesională a persoanelor cu dificultăţi de învăţare, de comunicare şi interacțiune, cu deficienţe senzoriale şi fizice, emoţionale şi comportamentale, sociale.

copiii şi elevii cu cerinţe educaţionale

special

(1) Învățământul pentru copiii şi elevii cu cerinţe educaţionale speciale este gratuit, se organizează în instituţiile de învățământ general, inclusiv în instituţiile de învățământ special, sau prin învățământ la domiciliu.

(2) Statul asigură integrarea în sistemul de învățământ a copiilor şi elevilor cu cerinţe educaţionale speciale prin:

a) înscrierea copilului sau elevului cu cerinţe educaţionale speciale în grupa sau clasa corespunzătoare din instituţia de învățământ special;

b) înscrierea copilului sau elevului cu cerinţe educaţionale speciale în grupa sau clasa din instituţiile de învățământ general.

(3) Statul asigură incluziunea copiilor şi elevilor cu cerinţe educaţionale speciale prin abordarea individualizată, determinarea formei de incluziune, examinarea şi/sau reexaminarea complexă a copilului sau elevului cu cerinţe educaţionale speciale, realizate în baza unei metodologii aprobate de Ministerul Educației și Cercetării de către structuri abilitate, constituite la nivel central şi local, care funcţionează în modul stabilit de Guvern.

(4) Determinarea formei de incluziune, evaluarea şi/sau reevaluarea periodică a gradului de dezvoltare a copiilor şi elevilor cu cerinţe educaţionale speciale se efectuează în prezenţa părinţilor sau a altor reprezentanţi legali, la solicitarea acestora.

(4¹) În instituțiile de învățământ general pot fi organizate servicii de specializare înaltă de tip Unitate de educație incluzivă sau alte servicii pentru școlarizarea copiilor cu dizabilități severe, conform reglementărilor elaborate de către Ministerul Educației și Cercetării și aprobate de Guvern.

(4²) În instituțiile de învățământ general se organizează, la necesitate, grupe cu suport specializat pentru copiii cu dizabilități severe în vederea asigurării suportului specializat și a flexibilității parcursului educațional, conform reglementărilor elaborate și aprobate de Ministerul Educației și Cercetării.

(4³) Organizarea grupelor cu suport specializat nu exclude participarea copiilor la activitățile educaționale comune ale instituției. Această măsură se aplică în modul cel mai puțin restrictiv și se revizuiește periodic în vederea facilitării incluziunii progresive în clasele obișnuite.

(5) Instituţiile de învățământ general în care sunt înscrişi copiii sau elevii cu cerinţe educaţionale speciale şi instituţiile de învățământ special colaborează cu instituţiile de protecţie socială, alte organizaţii publice sau private, persoane fizice sau juridice din ţară şi din străinătate şi beneficiază, în condiţiile legii, de sprijin în organizarea învăţării.

(6) Instituţiile de învățământ special, instituţiile de învățământ general şi autorităţile publice responsabile asigură condiţii de ordin ambiental şi oferă servicii educaţionale în funcţie de necesităţile individuale ale copiilor şi elevilor cu cerinţe educaţionale speciale, inclusiv prin facilitarea învăţării alfabetului Braille, limbajului mimico-gestual, formelor alternative de scriere, de comunicare, de orientare şi a aptitudinilor de mobilitate.

(7) În instituţiile de învățământ general activează cadre didactice de sprijin abilitate pentru incluziunea copiilor şi elevilor cu cerinţe educaţionale speciale. Asigurarea sprijinului pentru nevoile fizice, de îngrijire și de autoadministrare se realizează de către asistentul personal.

(8) Centrul Republican de Asistență Psihopedagogică publică anual un raport privind starea și evoluția educației incluzive, care include date statistice, evaluări ale serviciilor de suport și recomandări pentru îmbunătățirea accesului copiilor și elevilor cu cerințe educaționale speciale la procesul educațional.

(1) Învățământul special se realizează în instituţii de învățământ special cu sau fără servicii rezidenţiale şi în instituţii de învățământ alternative care acordă asistenţă recuperatorie copiilor şi elevilor cu deficienţe senzoriale şi alte deficienţe, inclusiv celor integraţi în învățământul general, precum şi consultaţii metodice cadrelor didactice ce activează în grupele sau clasele în care învaţă acești copii/elevi, în modul stabilit de Ministerul Educației și Cercetării.

(2) În funcţie de categoriile de cerinţe educaţionale speciale, învățământul special se organizează în următoarele tipuri de instituţii:

a) instituţii speciale - pentru copiii şi elevii cu deficienţe senzoriale (auditive sau vizuale);

b) şcoli auxiliare - pentru copiii şi elevii cu dificultăţi severe de învăţare (dificultăţi multiple, asociate).

(3) Învățământul special pentru copiii şi elevii cu cerinţe educaţionale speciale se desfăşoară în conformitate cu Curriculumul naţional, cu planurile-cadru de învățământ, aprobate de Ministerul Educației și Cercetării, şi cu planurile educaţionale individualizate.

(3¹) În instituțiile de învățământ special se organizează, la necesitate, clase sau grupe de suport pentru elevii cu dizabilități severe care au absolvit învățământul obligatoriu în cadrul acestor instituții. Clasele sau grupele de suport se organizează în vederea dezvoltării autonomiei personale. Elevii pot frecventa clasele sau grupele de suport pe o perioadă de cel mult 3 ani consecutivi, conform reglementărilor elaborate și aprobate de Ministerul Educației și Cercetării.

(4) În clasele V-XII din instituţiile speciale pentru elevii cu deficienţe senzoriale, disciplinele şcolare sunt predate de cadre didactice cu pregătire generală, care au urmat cursuri de specializare în domeniul psihopedagogiei speciale.

(5) În învățământul special organizat pentru copiii şi elevii cu cerinţe educaţionale speciale sunt angajate cadre didactice cu pregătire calificată în domeniul psihopedagogiei speciale şi asistenţei sociale.

(1) Instruirea la domiciliu se organizează pe o perioadă de timp determinată pentru copiii şi elevii care, din cauza problemelor de sănătate sau a unei dizabilităţi, sunt lipsiți temporar de posibilitatea de a se deplasa.

(2) Instruirea la domiciliu se desfăşoară în modul stabilit de Ministerul Educației și Cercetării, prin coordonare cu Ministerul Sănătății.

(1) Învățământul extraşcolar se realizează în afara programului şi activităţii şcolare prin activităţi complementare procesului educaţional desfăşurat în instituţiile de învățământ şi are menirea să dezvolte potenţialul cognitiv, afectiv şi acţional al copiilor şi tinerilor, să răspundă intereselor şi opţiunilor acestora pentru timpul liber.

(2) Învățământul extraşcolar asigură posibilităţi suplimentare de informare, documentare, comunicare, dezvoltare, incluziune socială şi autorealizare.

(1) Învățământul extraşcolar este benevol şi se organizează, în funcţie de interesele şi opţiunile copiilor şi tinerilor, în instituţiile de învățământ general, inclusiv în instituțiile de învățământ extrașcolar publice și private (centre, școli de arte, palate și case de creație, școli de sport, tabere de odihnă, centre sportive de pregătire a loturilor naționale etc.), sub formă de activităţi educative specifice, desfăşurate în grup şi/sau individual, sub îndrumarea cadrelor didactice cu pregătire specială, în colaborare cu familia, unităţi socioculturale, mass-media, organizaţii de copii şi tineret.

(2) Modul de funcţionare a instituţiilor de învățământ extraşcolar este prevăzut în regulamentul-tip aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.

(3) În funcţie de specificul activităţii, fiecare instituţie de învățământ extraşcolar îşi elaborează propriul regulament de funcţionare, coordonat cu organul local de specialitate în domeniul învățământului. În regulamentul de funcţionare al instituţiilor de învățământ extraşcolar se va specifica în mod explicit nomenclatorul serviciilor educaţionale oferite gratuit beneficiarilor.

(4) Accesul la activităţile oferite de instituţiile de învățământ extraşcolar publice, conform Nomenclatorului de servicii educaţionale gratuite aprobat de Guvern, este liber pentru toţi solicitanţii cu vârsta cuprinsă între 5 şi 21 de ani, cu respectarea principiului nediscriminării.

(5) Instituţiile de învățământ extraşcolar publice pot presta servicii educaţionale contra plată doar suplimentar la cele prevăzute în planul de învățământ şi curriculum, conform legislaţiei în vigoare.

Capitolul VII¹

ALTERNATIVELE EDUCAȚIONALE

(1) Statul garantează dreptul la educaţie diferenţiată în baza pluralismului educaţional prin admiterea alternativelor educaţionale în sistemul naţional de învățământ.

(2) Alternativele educaţionale, publice şi private, se înfiinţează cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării, conform legislaţiei în vigoare.

(3) Modul de organizare, funcţionare, evaluare şi acreditare a alternativelor educaţionale se stabileşte de Ministerul Educației și Cercetării.

(4) Alternativele educaţionale beneficiază de autonomie organizaţională şi funcţionează în conformitate cu standardele educaţionale de stat şi cu specificul alternativei. Pentru alternativele educaționale nu sunt stabilite districte școlare.

(1) Standardele educaţionale de stat constituie un ansamblu de documente normative şi reprezintă un sistem de criterii şi norme referitoare la nivelul de calitate care se doreşte a fi atins de diverse componente şi aspecte ale sistemului educaţional.

(2) Standardele educaţionale de stat în învățământul general vizează:

a) elaborarea Curriculumului naţional ca document de reglementare;

b) structurarea la elevi a competenţelor definite prin Curriculumul naţional;

c) dezvoltarea competenţelor profesionale ale cadrelor manageriale şi didactice;

d) elaborarea manualelor şi a altor suporturi şi resurse educaţionale;

e) asigurarea condiţiilor şi a resurselor materiale necesare pentru un proces educaţional eficient.

(3) Standardele educaţionale de stat şi tipurile acestora sunt definite, elaborate şi aprobate de Ministerul Educației și Cercetării.

(4) Standardele educaţionale de stat sunt obligatorii pentru toate instituţiile de învățământ publice şi private.

(5) Standardele educaţionale de stat constituie baza pentru recunoaşterea şi echivalarea actelor de studii şi pentru evaluarea obiectivă a nivelului de pregătire generală a persoanei, indiferent de tipul, locul şi forma de realizare a învățământului.

(1) Curriculumul în învățământul general conturează viziunea asupra parcursului educaţional, proiectând aşteptările societăţii cu privire la rezultatele scontate ale învăţării pentru fiecare disciplină şcolară, pe niveluri de învățământ.

(2) În învățământul general, Curriculumul naţional include: cadrul de referinţă, planul-cadru pentru învățământul preșcolar, primar, gimnazial şi liceal, curriculumul pentru educaţia timpurie, curricula disciplinelor obligatorii şi opționale, manualele şcolare, ghidurile metodologice şi alte resurse de învăţare.

(3) Structura curriculumului este definită în cadrul de referinţă al Curriculumului naţional.

(4) Curriculumul pentru învățământul general se aprobă de Ministerul Educației și Cercetării.

(5) Curriculumul poate fi adaptat sau modificat pentru a satisface nevoile copiilor şi elevilor cu cerinţe educaţionale speciale. Modul de parcurgere a curriculumului este reflectat în planul educaţional individualizat pentru copilul/elevul cu cerinţe educaţionale speciale.

(6) Planul-cadru include disciplinele/activitățile obligatorii, disciplinele la alegere și disciplinele opționale, precum şi numărul maxim şi minim de ore aferente fiecăreia dintre acestea. Ponderea disciplinelor opţionale creşte în clasele finale ale învățământului gimnazial şi liceal.

(7) Ponderea disciplinelor obligatorii, a celor opționale și a celor la alegere incluse în planul-cadru pentru învățământul primar, gimnazial şi liceal se stabilește de Ministerul Educației și Cercetării.

(8) Planul-cadru este obligatoriu pentru toate instituțiile de învățământ general și se aprobă de către Ministerul Educației și Cercetării. Modificările la planul-cadru se aprobă cu cel puțin 6 luni înainte de începerea noului an de studii.

(9) În cazul alternativelor educaţionale, planurile-cadru şi programele curriculare sunt elaborate de reprezentanţii instituţiilor care le implementează şi sunt aprobate de Ministerul Educației și Cercetării.

(10) Autorităţile administraţiei publice locale de nivelul al doilea şi cele ale UTA Găgăuzia pot stabili componenta locală a curriculumului pentru instituţiile din subordine, care va avea o pondere de cel mult 5% din cota disciplinelor opţionale - în învățământul primar şi gimnazial şi de cel mult 10% din cota disciplinelor opţionale - în învățământul liceal.

(1) În instituţiile de învățământ general se utilizează manuale şcolare, elaborate în baza Curriculumului naţional, selectate şi editate prin concurs, în baza unui regulament aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.

(2) În instituţiile de învățământ general se pot utiliza şi manuale alternative, elaborate în baza Curriculumului naţional, selectate pe bază de concurs şi recomandate de Ministerul Educației și Cercetării.

(3) Elevii din învățământul primar și gimnazial sunt asigurați cu manuale şcolare în mod gratuit.

(4) Elevii claselor X-XII sunt asigurați cu manuale şcolare conform schemei de închiriere aprobate de Ministerul Educației și Cercetării.

[Art. 41 al.(4) în partea în care vizează asigurarea elevilor claselor V-IX cu manuale școlare conform schemei de închiriere aprobate de Ministerul Educației, declarat neconstituțional prin HCC7 din 16.02.17, MO201-213/23.06.17 art. 71; în vigoare 16.02.17]

(5) Elevii din familiile social vulnerabile beneficiază de facilități la închirierea manualelor şcolare, în condiţiile stabilite de Guvern.

(1) Evaluarea în învățământul general reprezintă un ansamblu de acţiuni sistemice, prin care se analizează şi se apreciază:

a) sistemul de învățământ general în ansamblu;

b) curriculumul național;

c) instituţiile de învățământ general;

d) rezultatele învățării;

e) personalul didactic şi de conducere;

f) procesul educaţional şi managerial.

(2) Evaluarea în învățământul general se realizează:

a) la nivel naţional - de către Ministerul Educației și Cercetării şi alte structuri abilitate;

b) la nivel local - de către organul local de specialitate în domeniul învățământului al administraţiei publice locale de nivelul al doilea şi al UTA Găgăuzia (în continuare –organul local de specialitate în domeniul învățământului);

c) la nivel instituţional - de către conducerea instituţiilor de învățământ.

Evaluarea curriculumului național, în general, şi a produselor curriculare, în special, constituie parte componentă a evaluării sistemice în învățământul general şi se realizează de către Ministerul Educației și Cercetării şi alte structuri abilitate.

(1) Evaluarea rezultatelor învățării are drept obiectiv sprijinirea progresului copiilor/elevilor în funcție de performanțele individuale, în raport cu standardele naționale de evaluare.

(2) Evaluarea continuă se realizează prin evaluări formative şi sumative de către cadrele didactice şi, după caz, de către conducerea instituţiei de învățământ, de către organele locale de specialitate în domeniul învățământului şi de către Ministerul Educației și Cercetării.

(3) Instituţia de învățământ este autonomă în alegerea formelor şi strategiilor de evaluare continuă a rezultatelor învățării, fără a depăşi prevederile cadrului normativ aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.

(4) Evaluarea finală de certificare a performanței educaționale în învățământul general se realizează de către Agenția Națională pentru Curriculum și Evaluare.

(5) În instituţiile de învățământ cu altă limbă de predare decât limba română, la absolvirea învățământului gimnazial şi liceal se susține un examen obligatoriu la limba română.

(6) Examenele de absolvire a învățământului gimnazial și liceal se desfășoară în baza unui regulament elaborat de Agenția Națională pentru Curriculum și Evaluare și aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.

(7) Se interzice publicarea subiectelor examenelor de absolvire a gimnaziului şi de bacalaureat, precum şi a soluțiilor la acestea, până la începerea examenului respectiv sau pe durata desfăşurării acestuia, inclusiv până la publicarea lor pe site-ul web oficial al Agenției Naționale pentru Curriculum și Evaluare. Încălcarea prevederilor prezentului alineat se pedepseşte conform legislaţiei în vigoare.

și Evaluare

(1) Agenția Națională pentru Curriculum și Evaluare este o autoritate administrativă în subordinea Ministerului Educației și Cercetării, instituită de către Guvern și finanțată din bugetul de stat.

(2) Agenția Națională pentru Curriculum și Evaluare activează în baza unui regulament de organizare și funcționare aprobat de către Guvern, este condusă de un director, asistat de directori adjuncți. Directorul și directorii adjuncți sunt funcționari publici de conducere de nivel superior, fiind numiți în funcție și eliberați sau destituiți din funcție, în condițiile legii, de către Guvern.

(3) Agenția Națională pentru Curriculum și Evaluare evaluează modul de realizare a curriculumului național și organizează olimpiade, concursuri, examene și evaluări naționale și internaționale în învățământul general.

(4) Agenția Națională pentru Curriculum și Evaluare evaluează instituțiile de învățământ general private de toate nivelurile, precum și entitățile juridice prestatoare de servicii educaționale sau de programe de studii din învățământul general, în vederea acreditării/autorizării provizorii de funcționare.

(5) Agenția Națională pentru Curriculum și Evaluare organizează, la necesitate, împreună cu Ministerul Educației și Cercetării, pentru unele programe de formare, examene de calificare în baza testelor unice în centre externe de examene.

(1) Evaluarea internă a cadrelor didactice din învățământul general se efectuează anual în baza unei metodologii de evaluare aprobate de Ministerul Educației și Cercetării.

(2) Evaluarea externă a cadrelor didactice din învățământul general se efectuează o dată la 5 ani de către organele abilitate, în baza unei metodologii de evaluare aprobate de Ministerul Educației și Cercetării.

(3) Metodologia de evaluare prevede, în mod obligatoriu, consultarea opiniilor elevilor, părinţilor şi ale altor cadre didactice din instituția de învățământ respectivă.

(1) Evaluarea activităţii cadrelor de conducere ale instituţiilor de învățământ general se efectuează de către Ministerul Educației și Cercetării, în baza unei metodologii de evaluare aprobate de Ministerul Educației și Cercetării.

(2) Evaluarea cadrelor de conducere din învățământul general este obligatorie cel puţin o dată la 5 ani.

(3) Directorul instituţiei de învățământ general prezintă raportul anual de activitate la adunarea comună a consiliului profesoral/pedagogic și a şi consiliului de administrație ale instituţiei.

(1) Evaluarea activităţii instituţiilor de învățământ general și a entităților juridice prestatoare de servicii educaționale sau de programe de studii din învățământul general se efectuează de către Ministerul Educației și Cercetării, în baza standardelor de calitate aprobate de Ministerul Educației și Cercetării, la cererea conducătorului instituţiei, precum şi la iniţiativa Ministerului Educației și Cercetării sau a organului local de specialitate în domeniul învățământului.

(2) Raportul de evaluare a instituţiei de învățământ general se publică pe pagina web oficială a Ministerului Educației și Cercetării, a organului local de specialitate în domeniul învățământului şi pe cea a instituţiei de învățământ.

teritoriale pentru educație

(1) Structurile de conducere ale agenției teritoriale pentru educație includ consiliul de administrație, consiliul consultativ și conducătorul acesteia.

(2) Agențiile teritoriale pentru educație sunt conduse de directori, care dețin funcții de demnitate publică, asistați de directori adjuncți, cu statut de funcționar public de conducere de nivel superior. În cazul Agenției Teritoriale pentru Educație din UTA Găgăuzia, directorul și directorul adjunct dețin funcții publice de conducere.

(3) Directorul și directorii adjuncți ai agenției teritoriale pentru educație sunt selectați prin concurs, organizat în baza regulamentului aprobat de Ministerul Educației și Cercetării, și sunt numiți în funcție, pentru un termen de 5 ani, prin ordin al ministrului educației și cercetării, iar în cazul Agenției Teritoriale pentru Educație din UTA Găgăuzia – prin hotărâre a Adunării Populare. Una și aceeași persoană nu poate deține funcția de conducător al agenției teritoriale pentru educație mai mult de două mandate.

(4) Directorul și directorii adjuncți ai agenției teritoriale pentru educație sunt supuși evaluării periodice a performanței, conform metodologiei aprobate de Ministerul Educației și Cercetării.

(5) Mandatul directorului încetează în cazul expirării termenului pentru care a fost numit, al demisiei, al încetării raporturilor de muncă în circumstanțe ce nu depind de voința părților sau dacă a obținut la evaluarea periodică a performanței calificativul „nesatisfăcător”.

[Art. 48 în redacția LP200 din 03.09.26, MO448-451/14.09.26 art. 477; în vigoare 14.09.26]

de învățământ general

(1) La nivelul instituţiei de învățământ general funcţionează:

a) consiliul de administrație al instituţiei de învățământ, cu rol de decizie în domeniul administrativ, care este format din: director, un director adjunct, un reprezentant delegat de administrația publică din unitatea administrativ-teritorială de nivelul întâi în care se află instituția, trei reprezentanţi ai părinţilor, delegați de adunarea generală a părinţilor, doi reprezentanţi ai cadrelor didactice, delegați de consiliul profesoral, şi un reprezentant al elevilor, delegat de consiliul elevilor din instituţie;

b) consiliul profesoral al instituţiei de învățământ, cu rol de decizie în domeniul educaţional, care este format din personalul didactic din instituţia respectivă şi este condus de directorul instituţiei de învățământ.

(1¹) La nivelul instituției de educație timpurie funcționează:

a) consiliul de administrație al instituției de educație timpurie, cu rol de decizie în domeniul administrativ, care este format din: director, metodist, un reprezentant delegat de administrația publică din unitatea administrativ-teritorială de nivelul întâi în care se află instituția, doi părinți, delegați de adunarea generală a părinților, doi reprezentanți ai cadrelor didactice, delegați de consiliul pedagogic. Consiliul de administrație al instituției de educație timpurie deține competențele enumerate la alin. (5) lit. a)–e);

b) consiliul pedagogic al instituției de educație timpurie, cu rol de decizie în domeniul educațional, care este format din personalul didactic din instituția respectivă și este condus de directorul instituției de învățământ.

(1²) Consiliul de administrație al instituției private de învățământ general include suplimentar un reprezentant al fondatorului.

(2) Consiliul de administraţie este condus de o altă persoană decât directorul instituţiei de învățământ, desemnată de membrii consiliului prin vot secret.

(3) La şedinţele consiliului de administraţie pot participa reprezentanţi ai societăţii civile şi ai mediului de afaceri.

(4) Consiliul de administraţie funcţionează în baza unui regulament-cadru aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.

(5) Consiliul de administraţie al instituţiei de învățământ general are următoarele competenţe:

a) participă, prin reprezentanţii săi, în comisia de concurs pentru desemnarea directorului instituţiei de învățământ;

b) participă, prin reprezentanţii săi, la evaluarea directorului instituţiei de învățământ;

c) avizează bugetul instituţiei;

d) aprobă planul de dezvoltare al instituţiei;

e) gestionează resursele financiare provenite din alte surse decât cele bugetare;

f) aprobă componenta școlară a planului-cadru la nivelul instituţiei;

g) avizează normele de completare a claselor, numărul de clase şi schema de încadrare a personalului instituţiei.

(1) Personalul de conducere al instituţiei de învățământ general se compune din director şi directori adjuncți.

(2) Directorul instituţiei de învățământ general are următoarele atribuţii:

a) reprezintă instituţia;

b) emite ordine, semnează în numele instituţiei actele juridice emise de instituţie;

c) angajează, evaluează, promovează şi eliberează din funcţie personalul instituţiei;

d) este responsabil de executarea bugetului instituţiei;

e) elaborează schema de încadrare a personalului instituţiei;

f) elaborează şi propune spre aprobare consiliului de administraţie componenta şcolară a curriculumului;

g) elaborează normele de completare a claselor şi numărul de clase;

h) asigură includerea în documentele de politici și de planificare internă ale instituției a angajamentului de prevenire și combatere a violenței, inclusiv a bullyingului, precum și a măsurilor necesare în vederea respectării acestui angajament.

(3) În activitatea de conducere, directorul instituţiei este asistat de unul sau mai mulţi directori adjuncţi.

(4) Numărul de posturi de director adjunct în instituţiile de învățământ publice se stabileşte de organul local de specialitate în domeniul învățământului, conform normativelor aprobate de Ministerul Educației și Cercetării.

(5) Funcţiile de director şi de director adjunct se ocupă prin concurs, în baza criteriilor de competenţă profesională şi managerială. Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursului pentru ocuparea funcţiei de director şi de director adjunct se aprobă de Ministerul Educației și Cercetării. Cel puţin un director adjunct responsabil de procesul educaţional trebuie să aibă studii pedagogice.

(6) Directorul şi directorii adjuncţi ai instituţiei publice de învățământ general sunt numiţi în funcţie pentru un termen de 5 ani. La expirarea acestui termen, contractul individual de muncă al directorului și al directorilor adjuncți încetează de drept, funcţia devenind vacantă.

(7) Directorul instituţiei de învățământ general încheie un contract individual de muncă cu organul local de specialitate în domeniul învățământului, iar directorul adjunct – cu directorul instituţiei de învățământ general.

(8) Directorul instituţiei de învățământ general poate fi eliberat din funcţie înainte de expirarea contractului individual de muncă, în condiţiile şi temeiurile prevăzute de legislaţia muncii, precum şi în următoarele cazuri:

a) comiterea încălcărilor financiare;

b) nerespectarea deontologiei profesionale;

c) necorespunderea cu standardele în vigoare a managementului promovat;

d) încălcarea drepturilor copiilor, elevilor, angajaţilor şi părinţilor;

e) obţinerea repetată a calificativului “nesatisfăcător” la evaluarea instituţiei efectuată de către Ministerul Educației și Cercetării.

de încadrare a personalului

(1) Procesul educaţional se realizează în clase sau grupe, conform normativelor stabilite de organul local de specialitate în domeniul învățământului, în baza standardelor educaţionale de stat şi normativelor sanitaro-epidemiologice de stat.

(2) Normativele privind numărul de clase pe ani de studii din instituţia de învățământ publică sunt stabilite de organul local de specialitate în domeniul învățământului.

(3) Numărul de clase pe ani de studii şi numărul de elevi în fiecare clasă în instituţiile de învățământ publice sunt propuse, în fiecare an, de conducerea instituţiei, în baza capacităţii de proiect a instituţiei şi a prognozei efectivului de elevi, sunt avizate de consiliul de administraţie şi aprobate de organul local de specialitate în domeniul învățământului.

(4) Schema de încadrare a personalului include lista posturilor de conducere, didactice, didactice auxiliare şi nedidactice din instituţia de învățământ şi volumul estimativ de muncă (numărul de ore sau de norme) stabilit pentru fiecare post pentru anul de studii respectiv.

(5) Schema de încadrare a personalului în instituţiile de învățământ publice este elaborată în fiecare an de către conducerea instituţiei de învățământ, în funcţie de numărul de clase, este avizată de consiliul de administraţie al instituţiei şi prezentată pentru aprobare organului local de specialitate în domeniul învățământului până la sfârșitul lunii martie.

(6) Numărul de clase şi schema de încadrare a personalului pentru instituţiile de învățământ publice aprobate sunt comunicate instituţiilor de învățământ până la sfârșitul lunii aprilie. Instituţiile de învățământ sunt obligate să facă public numărul de clase până la sfârșitul lunii mai.

(7) Numărul de clase şi schema de încadrare servesc drept bază pentru planificarea instituţională, angajarea de personal, precum şi pentru elaborarea proiectului bugetului.

de învățământ în caz de gestionare

defectuoasă

(1) În cazul constatării de către Ministerul Educației și Cercetării a unei gestionări defectuoase a instituției publice de învățământ general, consemnată într-un raport de evaluare, Ministerul Educației și Cercetării are dreptul să preia de la autoritatea publică respectivă managementul instituției în cauză și finanțarea aferentă acesteia.

(2) Criteriile şi procedurile de preluare a managementului, în caz de gestionare defectuoasă a instituţiei de învățământ general, sunt stabilite de Ministerul Educației și Cercetării.

(3) După preluarea de către Ministerul Educației și Cercetării a managementului instituţiei publice de învățământ general, contractul individual de muncă încheiat cu directorul instituţiei de învățământ în cauză se reziliază.

(1) Personalul din învățământul general este constituit din personal de conducere, personal didactic, personal didactic auxiliar şi personal nedidactic.

(2) Personalul de conducere din învățământul general este format din director şi director adjunct.

(3) În învățământul general, funcţiile didactice sunt:

a) în educaţia timpurie - educator, cadru didactic de sprijin, conducător muzical, logoped, psiholog, psihopedagog, metodist, mentor, profesor (limba română, limba maternă, educația fizică);

b) în învățământul primar - învățător, profesor, cadru didactic de sprijin, asistent didactic, logoped, psiholog, psihopedagog, conducător de cerc, mentor;

c) în învățământul gimnazial şi liceal- profesor, psiholog, psihopedagog, pedagog social, cadru didactic de sprijin, conducător de cerc, mentor;

d) în învățământul special - educator, învățător , profesor, psiholog, logoped, maistru-instructor, instructor, maistru, psihopedagog, conducător de cerc, metodist.

(4) În structurile de asistenţă psihopedagogică, funcţiile didactice sunt: psihopedagog, psihopedagog special, pedagog, logoped, psiholog.

(5) În instituţiile de învățământ extraşcolar, funcţiile didactice sunt: conducător de cerc, maistru-instructor, dirijor, maestru de cor, maestru de balet, regizor, acompaniator, conducător artistic, psiholog, metodist.

(6) În instituţiile de învățământ de arte şi sport, funcţiile didactice sunt: profesor, conducător artistic, maestru de balet, maestru de concert, maestru de cor, dirijor, acompaniator, regizor, antrenor principal, antrenor superior, antrenor-instructor, maistru-instructor, antrenor.

(7) Personalul didactic auxiliar este format din:

a) bibliotecar şcolar;

b) informatician;

c) laborant;

d) instructor extraşcolar;

e) instructor-animator;

f) asistent al educatorului.

(8) Personalul nedidactic este format din:

a) secretar;

b) asistent medical;

c) kinetoterapeut;

d) tehnician;

e) meşter-acordor de instrumente muzicale;

f) administrator de patrimoniu;

g) administrator financiar (contabil);

h) alt personal administrativ gospodăresc, auxiliar şi de deservire cu titluri de funcţii conform Clasificatorului ocupațiilor din Republica Moldova.

(1) În învățământul general, posturile didactice vacante se ocupă prin concurs, organizat la nivelul instituţiei de învățământ, conform unei metodologii aprobate de Ministerul Educației și Cercetării. La concursul pentru ocuparea unui post didactic poate participa orice candidat care îndeplineşte condiţiile de eligibilitate prevăzute de legislaţia în vigoare. Tinerii specialişti ocupă posturile vacante prin repartizare.

(2) Angajarea personalului didactic în instituţiile de învățământ se face prin încheierea unui contract individual de muncă cu directorul instituţiei, conform legislaţiei în vigoare.

(3) Absolvenții programelor de învățământ superior de alt profil decât cel pedagogic vor urma obligatoriu modulul psihopedagogic în cel mult doi ani de la ocuparea funcției didactice.

(1) Activitatea cadrelor didactice din învățământul general se realizează într-un interval zilnic de 7 ore, respectiv 35 de ore săptămânal, şi include:

a) activităţi de predare-învățare-evaluare, de instruire practică, conform planurilor-cadru de învățământ;

b) activităţi de educaţie complementare procesului de învățământ;

c) activităţi de consiliere a copiilor, elevilor şi părinţilor în probleme de psihologie-pedagogie;

d) activităţi de mentorat;

e) activităţi de dirigenţie;

f) activităţi de pregătire pentru realizarea procesului educaţional;

g) activităţi de elaborare a planurilor educaţionale individualizate şi de predare-învăţare-evaluare, de instruire practică, conform planurilor de învățământ pentru copiii şi elevii cu cerinţe educaţionale speciale.

(2) Norma didactică de predare-învăţare-evaluare şi instruire practică în învățământul primar, gimnazial şi liceal constituie 18 ore săptămânal.

(3) Norma didactică de predare-învățare-evaluare şi instruire practică se reduce, în cazul cadrelor didactice care au calitatea de mentor, în modul stabilit de Guvern.

(1) Cadrelor didactice şi de conducere din învățământul general li se pot acorda următoarele grade didactice şi manageriale: doi, unu şi superior.

(2) Procedura de acordare a gradelor didactice şi manageriale se stabileşte de Ministerul Educației și Cercetării.

auxiliar şi nedidactic

Angajarea personalului didactic auxiliar şi nedidactic în instituţiile de învățământ se face prin încheierea unui contract individual de muncă cu directorul instituţiei, conform legislaţiei în vigoare.

(1) În învățământul general este promovată activitatea de mentorat prin care o persoană cu experienţă (mentorul) oferă sprijin, ajutor şi schimb de experienţă şi cunoştinţe unei alte persoane pentru a-i favoriza dezvoltarea profesională şi achiziția de competenţe sau cunoştinţe.

(2) Cadrul didactic sau managerial poate deveni mentor dacă are o pregătire specială obţinută în cadrul formării iniţiale sau continue şi experienţă în domeniul profesat.

(3) Activitatea de mentorat se desfăşoară sub următoarele forme:

a) mentorat de practică;

b) mentorat de inserţie profesională;

c) mentorat de dezvoltare profesională.

(4) Mentoratul de practică se realizează prin îndrumarea de către un cadru didactic experimentat a studentului stagiar.

(5) Mentoratul de inserţie profesională se realizează la locul de muncă şi asigură integrarea şi dezvoltarea profesională a cadrului didactic debutant.

(6) Mentoratul de dezvoltare profesională se realizează la locul de muncă şi asigură dezvoltarea profesională şi avansarea în carieră a cadrelor didactice.

(7) Regulamentul cu privire la activitatea de mentorat se aprobă de Guvern.

TITLUL IV

ÎNVĂȚĂMÂNTUL PROFESIONAL TEHNIC

tehnic

(1) Sistemul de învățământ profesional tehnic include ansamblul instituţiilor de învățământ care oferă programe de:

a) formare profesională a muncitorilor calificați, a maiştrilor, tehnicienilor şi altor categorii de specialişti în conformitate cu Cadrul Naţional al Calificărilor, cu Nomenclatorul domeniilor de formare profesională şi al meseriilor/profesiilor, cu Nomenclatorul domeniilor de formare profesională, al specialităţilor şi calificărilor, aprobate de Guvern, precum şi cu nivelurile 3, 4 şi 5;

b) recalificare a muncitorilor şi specialiştilor în diverse domenii de formare profesională;

c) consolidare a competenţelor profesionale ale muncitorilor calificaţi, în conformitate cu cerinţele economiei şi ale pieţei muncii.

(2) Instituţiile publice de învățământ profesional tehnic sunt înfiinţate, reorganizate şi lichidate de către Guvern la iniţiativa fondatorului.

(3) Organizarea generală a învățământului profesional tehnic este reglementată de prezentul cod şi de regulamentul-cadru aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.

(4) Formarea profesională în instituţiile de învățământ profesional tehnic se organizează în baza standardelor şi Curriculumului în învățământul profesional tehnic.

(5) În învățământul profesional tehnic, pentru anumite meserii/profesii poate fi aplicat şi învățământul dual, în condiţiile stabilite de Ministerul Educației și Cercetării prin coordonare cu alte organe centrale de resort şi cu agenţii economici interesaţi.

(6) Învățământul dual se desfăşoară, paralel, în instituţii de învățământ profesional tehnic şi în întreprinderi sau alte unităţi economice.

(7) Învățământul profesional tehnic se poate desfăşura şi în instituţii penitenciare, prin organizarea de școli profesionale sau programe de formare profesională atribuite instituţiilor de învățământ profesional tehnic secundar care funcţionează în vecinătatea acestora, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării şi Ministerului Justiţiei.

(8) Durata şi structura anului de studii în învățământul profesional tehnic se reglementează prin planul-cadru de învățământ aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.

(1) Admiterea în instituţiile de învățământ profesional tehnic se realizează în baza studiilor gimnaziale sau liceale.

(2) Persoanele care au dobândit certificate de studii liceale sau echivalente acestora pot fi admise în instituţiile de învățământ profesional tehnic numai la programe de formare profesională tehnică secundară şi postsecundară.

(3) Învățământul profesional tehnic se finanțează:

a) de la bugetul de stat;

b) din taxele de studii achitate de către persoanele fizice şi juridice interesate;

c) din alte surse legal constituite.

(4) Instituţiile de învățământ profesional tehnic pot percepe de la candidaţi taxe de înscriere pentru organizarea şi realizarea admiterii.

(5) Planul de admitere în învățământul profesional tehnic cu finanţare de la bugetul de stat se stabileşte de Guvern.

(6) Formarea profesională a persoanelor cu cerinţe educaţionale speciale se efectuează, conform Nomenclatorului domeniilor de formare profesională şi al meseriilor/profesiilor şi Nomenclatorului domeniilor de formare profesională, al specialităţilor şi calificărilor, în clasele de meserii din instituţiile de învățământ special şi în cadrul învățământului profesional tehnic.

(1) Programele de formare profesională din învățământul profesional tehnic sunt de trei tipuri:

a) programe de formare profesională tehnică secundară (nivelul 3);

b) programe de formare profesională tehnică postsecundară (nivelul 4);

c) programe de formare profesională tehnică postsecundară nonterţiară (nivelul 5).

(2) Programele de formare profesională se realizează în instituţii de învățământ profesional tehnic publice şi private (şcoli profesionale, colegii şi centre de excelenţă), autorizate provizoriu sau acreditate, în parteneriat cu întreprinderi şi organizaţii adecvate profilului de instruire. Învățământul profesional medical se realizează în instituții de învățământ publice.

(3) Învățământul profesional tehnic se organizează şi în instituţii rezidenţiale - pentru copiii orfani sau cei rămaşi fără îngrijire părintească, în instituţii de învățământ special, în instituţii penitenciare şi în instituţii medicale, autorizate provizoriu sau acreditate.

(4) Învățământul profesional tehnic secundar se organizează ca învățământ cu frecvenţă.

(5) Învățământul profesional tehnic postsecundar şi postsecundar nonterţiar se organizează ca învățământ cu frecvenţă sau cu frecvenţă redusă.

tehnică secundară

(1) Programele de formare profesională tehnică secundară asigură formarea profesională iniţială şi continuă a muncitorilor calificați, în limitele categoriilor de calificare existente.

(2) Învățământul profesional tehnic secundar are durata de:

a) 3 ani - pentru instruirea în meserii conexe, în baza studiilor gimnaziale;

b) 2 -3 ani - pentru instruirea într-o meserie, în baza studiilor gimnaziale;

c) - abrogată;

d) 1-2 ani- în funcţie de complexitatea meseriei, în baza studiilor liceale sau a studiilor medii de cultură generală.

(3) În cadrul programelor de formare profesională tehnică secundară cu durata de 2 ani, pentru instruirea într-o meserie, în grupele de elevi pot fi incluse persoane care nu au absolvit 9 clase, dar care au atins vârsta de 16 ani, cu acordul Ministerului Educației și Cercetării.

(4) Procesul de instruire în cadrul programelor de formare profesională tehnică secundară se realizează în conformitate cu standardele naţionale de referinţă şi cu standardele de acreditare elaborate de Agenţia Naţională de Asigurare a Calităţii în Educație și Cercetare şi aprobate de Guvern.

(5) Admiterea la programele de formare profesională tehnică secundară se organizează în condiţiile stabilite de Ministerul Educației și Cercetării.

(6) Rezultatele învățării dobândite de către absolvenţii programelor de formare profesională tehnică secundară sunt formulate în Cadrul Naţional al Calificărilor.

(7) Programele de formare profesională tehnică secundară se finalizează cu susţinerea examenului de calificare, la promovarea căruia se eliberează un certificat de calificare şi suplimentul descriptiv al certificatului, conform Europass.

(8) Certificatul de calificare permite încadrarea în câmpul muncii conform calificării obţinute, precum şi continuarea studiilor în licee cu filieră teoretică şi/sau în programe de formare profesională tehnică postsecundară, în funcţie de nivelul de pregătire obţinut anterior în programele educaţionale parcurse, în condiţiile stabilite de Ministerul Educației și Cercetării.

tehnică postsecundară şi postsecundară

nonterţiară

(1) Programele de formare profesională tehnică postsecundară şi postsecundară nonterţiară asigură pregătirea maiştrilor, tehnicienilor, tehnologilor, personalului medical şi farmaceutic, altor specialişti în diverse domenii în conformitate cu nivelurile 4 şi 5.

(2) Programele de formare profesională tehnică postsecundară corespund nivelului 4 şi au durata de:

a) 4 ani - pentru programe integrate, în baza studiilor gimnaziale;

b) 5 ani - pentru programe integrate, la profilurile medicină şi farmacie, în baza studiilor gimnaziale;

c) 3 ani - pentru programe integrate, la specialitățile coregrafie și asistent al educatorului, în baza studiilor gimnaziale;

d) 3 ani - la forma de învățământ cu frecvenţă redusă, în baza certificatului de studii liceale şi a studiilor medii de cultură generală;

e) 2 - 3 ani - la specialităţi conexe meseriei iniţiale, în baza certificatului de calificare;

f) 2 ani - la forma de învățământ cu frecvenţă, în baza certificatului de studii liceale şi a studiilor medii de cultură generală;

g) 3 ani – la forma de învățământ cu frecvență, în baza certificatului de studii liceale și a studiilor medii de cultură generală la profilurile medicină și farmacie.

(3) Programele de formare profesională tehnică postsecundară nonterțiară corespund nivelului 5 și au durata de:

a) 4 ani – pentru programe integrate, la domeniul de educație „Pedagogie și științe ale educației”, în baza studiilor gimnaziale;

b) 5 ani – pentru programe integrate, la domeniul de educație „Sănătate”, în baza studiilor gimnaziale;

c) 2–3 ani – în baza diplomei de bacalaureat, a diplomei de studii profesionale sau a unui act echivalent de studii, recunoscut de structura abilitată pentru recunoașterea și echivalarea actelor de studii și calificărilor.

(4) Admiterea la programele de formare profesională tehnică postsecundară şi postsecundară nonterţiară se face în baza Nomenclatorului domeniilor de formare profesională, al specialităţilor şi calificărilor şi în condiţiile stabilite de Ministerul Educației și Cercetării, pe locuri cu finanţare de la bugetul de stat sau cu taxă de studii achitată de către persoane fizice sau juridice.

(5) Procesul de instruire la programele de formare profesională tehnică postsecundară şi postsecundară nonterţiară se realizează în conformitate cu standardele naţionale de referinţă şi cu standardele de acreditare.

(6) Programele de formare profesională tehnică postsecundară se finalizează cu susținerea benevolă a examenului național de bacalaureat și cu susținerea obligatorie a examenului de calificare și/sau a lucrării de diplomă, cu eliberarea diplomei de studii profesionale, care conferă dreptul de încadrare în câmpul muncii conform calificării obținute și dreptul de participare la concursul de admitere în ciclul I de studii superioare la o specialitate din domeniul studiat.

(7) Competenţele pe care trebuie să le deţină absolvenţii programelor de formare profesională tehnică postsecundară şi postsecundară nonterţiară sunt formulate în Cadrul Naţional al Calificărilor.

(8) Instituţiile care oferă programe de formare profesională tehnică secundară, postsecundară şi postsecundară nonterţiară pot constitui consorţii cu instituţii de învățământ profesional tehnic şi/sau de învățământ superior în condiţiile legii.

în învățământul profesional tehnic

(1) Standardele educaţionale de stat în învățământul profesional tehnic sunt elaborate de Ministerul Educației și Cercetării, cu participarea reprezentanţilor patronatelor, coordonate cu autorităţile administraţiei publice centrale de resort şi aprobate de Guvern.

(2) Curriculumul pe module/discipline în învățământul profesional tehnic se elaborează de experţi în domeniu, pe niveluri de învățământ (secundar, postsecundar şi postsecundar nonterţiar) şi pe domenii de formare profesională, în baza standardelor de calificare și a descriptorilor Cadrului național al calificărilor, în conformitate cu Cadrul Naţional al Calificărilor, se coordonează cu comitetele sectoriale şi se aprobă de Ministerul Educației și Cercetării prin coordonare cu organele centrale de resort.

(3) Curriculumul în învățământul profesional tehnic include:

a) planul-cadru de învățământ şi planurile de învățământ pe meserii şi specialităţi;

b) curricula pe module/discipline;

c) ghiduri metodologice de aplicare a curricula.

(4) Elevii din învățământul profesional tehnic sunt asigurați cu manuale şcolare conform schemei de închiriere aprobate de Ministerul Educației și Cercetării.

(1) Evaluarea calităţii în învățământul profesional tehnic se realizează în baza standardelor naţionale de referinţă, a standardelor de acreditare şi a metodologiei elaborate de Agenţia Naţională de Asigurare a Calităţii în Educație și Cercetare şi aprobate de Guvern.

(2) Evaluarea calităţii în învățământul profesional tehnic vizează:

a) capacitatea instituţională;

b) eficiența educaţională, inclusiv rezultatele învățării;

c) calitatea programelor de formare profesională;

d) managementul instituţional al calităţii;

e) concordanța dintre evaluarea internă şi situaţia reală.

(3) Evaluarea calităţii în învățământul profesional tehnic include:

a) evaluarea programelor de formare profesională;

b) evaluarea instituţiilor care oferă programe de formare profesională.

(4) Evaluarea externă a calităţii în învățământul profesional tehnic se realizează de către Agenţia Naţională de Asigurare a Calităţii în Educație și Cercetare, precum şi de către alte structuri abilitate.

(5) Evaluarea internă a calităţii în învățământul profesional tehnic se realizează de către structuri instituţionale de asigurare a calităţii, în baza standardelor naţionale de referinţă şi a celor de acreditare, precum şi în baza regulamentului instituţional.

(6) Evaluarea curriculumului, a procesului educaţional şi a rezultatelor învățării în învățământul profesional tehnic se reglementează prin metodologia elaborată de Agenţia Naţională de Asigurare a Calităţii în Educație și Cercetare şi aprobată de Guvern.

profesional tehnic

(1) Calificările în învățământul profesional tehnic se atribuie în conformitate cu Cadrul Naţional al Calificărilor, în baza standardelor ocupaționale și a standardelor de calificare pentru fiecare nivel al învățământului profesional, în corespundere cu Cadrul European al Calificărilor şi cu necesitatea de calificări pe piaţa muncii.

(2) Standardele de calificare se elaborează de Ministerul Educației și Cercetării, în colaborare cu ministerele de resort, comitetele sectoriale, instituţiile de învățământ profesional tehnic, agenţii economici şi alţi parteneri sociali, şi se aprobă de Ministerul Educației și Cercetării.

(3) Nivelurile de calificare sunt definite în bază de rezultate ale învățării pe care trebuie să le deţină absolventul pentru a putea exercita meseria/profesia, specialitatea obţinută, în conformitate cu Cadrul Naţional al Calificărilor.

(4) În instituţiile de învățământ profesional tehnic, la finalizarea programului de studii și formare profesională, se acordă calificări de nivelurile 3, 4 și 5 ale Cadrului național al calificărilor, cu Nomenclatorul domeniilor de formare profesională şi al meseriilor/profesiilor şi cu Nomenclatorul domeniilor de formare profesională, al specialităţilor şi calificărilor.

(5) Examenul de calificare și/sau susținerea tezei ori a proiectului de diplomă, examenul de certificare a competențelor dobândite în contextul educației nonformale și informale se desfășoară în baza procedurilor aprobate de Ministerul Educației și Cercetării, elaborate de către acesta în colaborare cu autoritățile administrației publice centrale cu competențe în domeniul de formare profesională.

(6) Calificările acordate de instituţiile de învățământ profesional tehnic se introduc în Registrul Naţional al Calificărilor, elaborat de Ministerul Educației și Cercetării în colaborare cu organele centrale de resort.

(7) Volumul rezultatelor învățării și dimensiunea calificării pot fi exprimate în credite de studii conform Sistemului european de credite pentru educație și formare profesională (ECVET).

cu piaţa muncii

(1) Stagiile de practică ale elevilor/studenţilor, de a căror organizare sunt responsabile instituţiile de învățământ profesional tehnic, se desfăşoară în atelierele, laboratoarele şi gospodăriile instituţiei de învățământ respective, în întreprinderi, instituţii şi alte organizaţii interesate să funcționeze ca bază de practică, inclusiv cele de creaţie.

(2) Agenţii economici pot oferi locuri pentru stagiile de practică elevilor/studenţilor din instituţiile de învățământ profesional tehnic în conformitate cu acordurile sau contractele încheiate cu instituţiile de învățământ respective.

(3) Parteneriatul dintre instituţiile de învățământ profesional tehnic şi mediul de afaceri se realizează prin:

a) repartizarea absolvenţilor în câmpul muncii;

b) oferirea de locuri pentru stagiile de practică;

c) organizarea învățământului dual;

d) organizarea târgurilor locurilor de muncă;

e) angajarea reprezentanţilor de înaltă calificare din mediul profesional în activitatea de elaborare a Nomenclatorului domeniilor de formare profesională şi al meseriilor/profesiilor, a Nomenclatorului domeniilor de formare profesională, al specialităţilor şi calificărilor şi a Clasificatorului ocupațiilor şi a standardelor ocupaționale;

f) alte activităţi şi acţiuni legale.

(4) Domeniile de formare profesională, pentru care se constituie comitete sectoriale, precum şi componenţa nominală a acestora, sunt propuse de Ministerului Muncii și Protecției Sociale, prin coordonare cu organele centrale de resort, şi sunt aprobate de Guvern. Condiţiile de constituire şi funcţionare a comitetelor sectoriale se stabilesc de Guvern.

(5) Autorităţile publice, instituţiile publice şi întreprinderile de stat sunt obligate să ofere anual locuri pentru stagii de practică în proporţie de cel puţin 10% din efectivul de personal.

(6) Instituţiile de învățământ profesional tehnic pot desfăşura activităţi de antreprenoriat în condiţiile stabilite de Guvern, inclusiv în atelierele de producții proprii care desfăşoară şi activităţi comerciale.

(1) Norma didactică include:

a) activitatea de predare-învățare-evaluare şi de instruire practică, conform planurilor de învățământ şi curriculumului modular şi pe discipline;

b) activitatea metodico-ştiinţifică şi de creaţie;

c) activitatea complementară educaţională şi de îndrumare;

d) alte activităţi prevăzute de regulamentele instituţionale.

(2) Norma didactică de predare-învăţare-evaluare şi instruire practică se diferenţiază în funcţie de nivelul de învățământ, de profil şi specialitate, de planul de învățământ, în modul stabilit de Ministerul Educației și Cercetării.

profesional tehnic

(1) Instituţiile de învățământ profesional tehnic sunt subordonate Ministerului Educației și Cercetării, după caz, organelor centrale de resort.

(2) Instituțiile de învățământ profesional tehnic activează în baza unui regulament propriu, elaborat în conformitate cu Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a instituțiilor de învățământ profesional tehnic, aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.

(3) Directorii instituţiilor publice de învățământ profesional tehnic sunt selectați prin concurs, organizat de Ministerul Educației și Cercetării sau de ministerele de resort, şi sunt numiţi în funcţie pe un termen de 5 ani, una şi aceeaşi persoană având dreptul la cel mult două mandate consecutive, conform regulamentului aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.

(4) Directorul instituţiei de învățământ profesional tehnic poate fi eliberat din funcţie înainte de expirarea contractului individual de muncă în condiţiile şi temeiurile prevăzute de legislaţia muncii, precum şi în următoarele cazuri:

a) comiterea de încălcări financiare;

b) nerespectarea deontologiei profesionale;

c) necorespunderea cu standardele în vigoare a managementului promovat;

d) încălcarea drepturilor elevilor, angajaţilor şi părinţilor;

e) evaluarea negativă a mai mult de 30% din programele de studii, fapt constatat de Agenţia Naţională de Asigurare a Calităţii în Educație și Cercetare.

(5) Organele administrative şi consultative ale instituţiilor de învățământ profesional tehnic sunt alcătuite din consiliul de administraţie, consiliul profesoral şi consiliul metodico-ştiinţific, consiliul artistic (în cazul instituţiilor de învățământ cu profil de arte).

(6) Atribuţiile organelor administrative şi consultative sunt stabilite în actele normative elaborate de Ministerul Educației și Cercetării şi în regulamentele instituţiilor de învățământ profesional tehnic.

(7) Consiliul profesoral este organul colectiv de conducere al instituţiei de învățământ profesional tehnic şi este condus de directorul instituţiei.

(8) Directorul instituţiei de învățământ profesional tehnic prezintă anual Ministerului Educației și Cercetării şi ministerelor de resort raportul de activitate al instituţiei, aprobat de consiliul profesoral, care se publică pe pagina web oficială a instituţiei.

(1) Personalul din învățământul profesional tehnic se constituie din următoarele categorii:

a) personal de conducere;

b) personal didactic;

c) personal didactic auxiliar;

d) personal nedidactic, constituit din personal administrativ gospodăresc, auxiliar şi de deservire.

(2) Structura instituţiei şi numărul posturilor pentru fiecare categorie de personal se stabilesc prin statele de personal aprobate de fondator.

şi didactic auxiliar

(1) Funcţiile de conducere sunt: director, director adjunct, şef de secție.

(2) Personalul didactic este format din cadre didactice (profesor, maistru-instructor), metodist, psiholog, psihopedagog, pedagog social, cadru didactic de sprijin, maestru de concert, conducător de cerc, dirijor de cor, dirijor de orchestră.

(3) Personalul didactic auxiliar este format din bibliotecar și laborant.

(4) Angajarea personalului de conducere şi a personalului didactic se face prin concurs, organizat în conformitate cu regulamentul aprobat de Ministerul Educației și Cercetării. Tinerii specialiști pot fi repartizați de către Ministerul Educației și Cercetării pe posturile vacante.

din învățământul profesional tehnic

(1) Formarea iniţială a profesorilor, metodiştilor, psihologilor şi psihopedagogilor din învățământul profesional tehnic se realizează în instituţiile de învățământ superior, iar a profesorilor de discipline de specialitate şi a pedagogilor sociali din căminele pentru elevi - în instituţiile de învățământ profesional tehnic postsecundar nonterţiar şi în cele de învățământ superior, în cadrul programelor de profil.

(2) Posturile de maistru-instructor şi conducător de cerc pot fi ocupate de persoane cu calificare şi experienţă profesională în domeniu, indiferent de nivelul formării iniţiale.

(3) Specialiștii proveniți din sectorul economic sau artistic vor urma obligatoriu modulul psihopedagogic în cel mult doi ani de la ocuparea funcției didactice.

(1) Evaluarea internă a cadrelor didactice din învățământul profesional tehnic se efectuează anual în baza unei metodologii de evaluare aprobate de Ministerul Educației și Cercetării.

(2) Evaluarea externă a cadrelor didactice din învățământul profesional tehnic se efectuează o dată la 5 ani de către organele abilitate, în baza unei metodologii de evaluare aprobate de Ministerul Educației și Cercetării.

(1) Cadrelor didactice şi de conducere din învățământul profesional tehnic li se pot acorda următoarele grade didactice şi manageriale: doi, unu şi superior.

(2) Procedura de acordare a gradelor didactice şi manageriale se stabileşte de Ministerul Educației și Cercetării.

TITLUL V

ÎNVĂȚĂMÂNTUL SUPERIOR

(1) Învățământul superior este un factor-cheie pentru dezvoltarea culturală, economică şi socială a societăţii bazate tot mai mult pe cunoaștere şi un promotor al drepturilor omului, dezvoltării durabile, democrației, păcii şi justiţiei.

(2) Învățământul superior are drept misiune:

a) crearea, păstrarea şi diseminarea cunoașterii la cel mai înalt nivel de excelenţă;

b) formarea specialiştilor de înaltă calificare competitivi pe piaţa naţională şi internaţională a muncii;

c) crearea oportunităţilor de formare profesională pe parcursul întregii vieți;

d) păstrarea, dezvoltarea şi promovarea valorilor naţionale cultural-istorice în contextul diversităţii culturale.

superior

(1) Învățământul superior se realizează pe două filiere: academică şi profesională avansată.

(2) Învățământul superior este structurat pe trei cicluri:

a) ciclul I - studii superioare de licenţă (nivelul 6);

b) ciclul II - studii superioare de master (nivelul 7), ciclul I și ciclul II – studii superioare integrate (nivelul 7);

c) ciclul III - studii superioare de doctorat (nivelul 8).

(3) În cadrul studiilor superioare de doctorat se realizează activităţi de cercetare, dezvoltare şi inovare.

(1) Formarea profesională în instituţiile de învățământ superior se realizează prin programe corespunzătoare de studii.

(2) Programele de studii superioare includ activităţi educaţionale şi de cercetare sau creaţie artistică, care asigură formarea într-un domeniu academic sau profesional avansat, în conformitate cu cadrul normativ în vigoare.

(3) Organizarea programelor de studii superioare este de competenţa instituţiilor de învățământ superior în conformitate cu prezentul cod.

(4) Programele de studii superioare se diferenţiază în funcţie de:

a) ciclul de învățământ superior;

b) domeniul de formare profesională;

c) forma de organizare a învățământului superior.

superior

(1) Studiile superioare de licenţă şi de master se organizează în următoarele forme de învățământ:

a) cu frecvenţă;

b) cu frecvenţă redusă;

c) la distanţă.

(2) Studiile superioare de doctorat se organizează în următoarele forme de învățământ:

a) cu frecvenţă;

b) cu frecvenţă redusă;

c) la distanță.

(1) Instituţiile de învățământ superior dispun de statut de autonomie universitară.

(2) Autonomia universitară constă în dreptul comunităţii universitare de organizare şi autogestionare, de exercitare a libertăţilor academice fără niciun fel de ingerințe ideologice, politice sau religioase, de asumare a unui ansamblu de competenţe şi obligaţii în concordanţă cu politicile şi strategiile naţionale ale dezvoltării învățământului superior.

(3) Autonomia universitară vizează domeniile conducerii, structurării şi funcţionării instituţiei, activităţii didactice şi de cercetare științifică, administrării şi finanţării şi se realizează, în principal, prin:

a) organizarea, desfăşurarea şi perfecționarea procesului de învățământ şi de cercetare științifică;

b) stabilirea specialităţilor;

c) elaborarea planurilor de studii şi a programelor analitice în conformitate cu standardele educaţionale de stat;

d) organizarea admiterii candidaților la studii, ținând cont de criteriile specifice profilului instituţiei de învățământ superior;

e) selectarea şi promovarea personalului didactic, ştiinţifico-didactic şi științific, precum şi a celorlalte categorii de personal din instituţia de învățământ;

f) stabilirea criteriilor de evaluare a activităţii didactice şi de cercetare științifică;

g) acordarea titlurilor didactice;

h) eligibilitatea tuturor organelor de conducere, prin vot secret;

i) rezolvarea problemelor sociale ale studenţilor şi personalului;

j) asigurarea ordinii şi disciplinei în spaţiul universitar;

k) găsirea surselor suplimentare de venituri;

1) stabilirea relaţiilor de colaborare cu diverse instituţii de învățământ şi ştiinţifice, centre şi organizaţii din ţară şi din străinătate.

(4) În plan financiar, autonomia universitară se realizează prin:

a) administrarea resurselor financiare prin conturi bancare, inclusiv a mijloacelor alocate de la bugetul de stat;

b) utilizarea resurselor disponibile pentru desfăşurarea activităţii statutare, conform propriilor decizii;

c) acumularea veniturilor proprii din taxe, servicii acordate, lucrări executate şi din alte activităţi specifice, conform nomenclatorului serviciilor prestate aprobat de Guvern;

d) administrarea bunurilor proprietate a instituţiei şi asigurarea condiţiilor optime de dezvoltare a bazei materiale a instituţiei;

e) utilizarea bunurilor proprietate a instituţiei şi a drepturilor aferente pentru realizarea scopurilor statutare ale instituţiei de învățământ superior.

(5) Instituţiile de învățământ în domeniile milităriei, securităţii şi ordinii publice dispun de autonomie universitară în limitele reglementate de cadrul normativ al autorităţilor de resort.

(1) Cetăţenilor Republicii Moldova li se asigură accesul în învățământul superior:

a) pe locuri cu finanţare de la bugetul de stat, în limitele stabilite anual de Guvern;

b) pe locuri cu taxă de studii achitată de persoane fizice sau juridice;

c) pe locuri cu finanţare mixtă.

(2) Cetăţenii Republicii Moldova pot beneficia o singură dată de dreptul de acces în învățământul superior cu finanţare de la bugetul de stat, în fiecare ciclu al învățământului superior.

(3) Prin derogare de la alin. (2), pot beneficia repetat de dreptul de acces în învățământul superior cu finanţare de la bugetul de stat persoanele care:

a) au pierdut capacitatea de muncă, în condiţiile prevăzute de Codul muncii, la profesarea în specialitatea (profesia) obţinută anterior;

b) suferă de o boală profesională şi/sau dizabilitate;

c) optează pentru programe speciale lansate pe piaţa muncii de Guvern.

profesională şi al specialităţilor

(1) Studiile superioare se reglementează prin Nomenclatorul domeniilor de formare profesională şi al specialităţilor.

(2) Nomenclatorul domeniilor de formare profesională şi al specialităţilor este parte componentă a standardelor educaţionale de stat şi determină domeniile şi specialitățile în baza cărora se realizează formarea profesională și științifică în învățământul superior.

(3) Nomenclatorul domeniilor de formare profesională şi al specialităţilor se aprobă de Guvern, la propunerea Ministerului Educației și Cercetării de comun acord cu ministerele de resort.

(1) Învățământul superior este organizat în universități, academii de studii, institute, şcoli superioare, școli de înalte studii şi altele asemenea (în continuare - instituţii de învățământ superior sau universități).

(2) Instituţiile publice de învățământ superior sunt înfiinţate, reorganizate şi lichidate de către Guvern la iniţiativa fondatorului.

(3) În funcţie de programele de studii superioare oferite, instituţiilor de învățământ superior li se atribuie una din următoarele trei categorii:

a) categoria A;

b) categoria B;

c) categoria C.

(4) Instituţia de învățământ superior este de categoria A dacă:

a) realizează studii superioare în unul sau mai multe domenii de formare profesională;

b) desfăşoară activităţi de cercetare, dezvoltare, inovare sau de creaţie artistică;

c) oferă programe de studii superioare de licenţă, master şi doctorat.

(5) Instituţia de învățământ superior este de categoria B dacă:

a) realizează studii superioare în unul sau mai multe domenii de formare profesională;

b) desfăşoară activităţi de cercetare, dezvoltare, inovare sau de creaţie artistică;

c) oferă programe de studii superioare de licenţă şi master.

(6) Instituţia de învățământ superior este de categoria C dacă:

a) realizează studii superioare într-un domeniu de formare profesională;

b) desfăşoară activităţi de cercetare sau de creaţie artistică;

c) oferă programe de studii superioare de licenţă.

(7) - abrogat.

(8) Categoria instituţiei de învățământ superior se atribuie în urma procesului de evaluare externă a calităţii în vederea acreditării programelor de studii şi a acreditării instituționale şi se aprobă de Guvern.

(9) Instituţiilor de învățământ superior nou-înfiinţate, până la acreditarea instituţională, li se atribuie categoria C.

(10) Sucursalelor înfiinţate în Republica Moldova ale instituţiilor de învățământ superior acreditate în alte state li se atribuie categoria corespunzătoare celei a instituţiei de învățământ superior din ţară de origine, cu condiţia ca instituţia de evaluare externă a calităţii care a acordat acreditarea să fie inclusă în Registrul European pentru Asigurarea Calităţii în Învățământul Superior.

(11) Instituţiile de învățământ superior pot desfăşura activităţi antreprenoriale şi de transfer tehnologic în condiţiile stabilite de Guvern.

(1) Instituţiile de învățământ superior sunt supuse evaluării externe a calităţii o dată la 5 ani, în baza metodologiei şi a criteriilor elaborate de Agenţia Naţională de Asigurare a Calităţii în Educație și Cercetare şi aprobate de Guvern.

(2) Evaluarea externă a instituţiilor de învățământ superior este luată în calcul la:

a) ierarhizarea instituţiilor de învățământ superior pe categorii în cadrul procedurii de acreditare;

b) autorizarea de funcţionare provizorie, acreditarea şi reacreditarea periodică a instituţiilor de învățământ superior, precum şi la ierarhizarea programelor de studii.

(3) Ierarhizarea instituţiilor de învățământ superior se efectuează în baza metodologiei aprobate de Agenţia Naţională de Asigurare a Calităţii în Educație și Cercetare.

(4) În funcţie de categoria instituţiei de învățământ superior şi ierarhia programelor de studii se determină:

a) numărul de locuri cu finanţare de la bugetul de stat acordate instituţiei de învățământ superior;

b) fondurile bugetare alocate instituţiei de învățământ superior pentru activităţi de cercetare, dezvoltare, inovare şi creaţie artistică;

c) alte norme în condiţiile legii.

(5) Structura internă a instituţiei de învățământ superior se stabileşte în conformitate cu misiunea şi obiectivele asumate prin Carta universitară.

(1) În scopul asigurării calităţii, sporirii eficienţei, asigurării vizibilității internaţionale şi concentrării resurselor disponibile, instituţiile de învățământ superior, conform legislaţiei în vigoare:

a) se pot asocia în consorţii cu alte instituţii de învățământ superior din ţară şi de peste hotare;

b) pot obţine statutul de sucursală a altor instituţii de învățământ superior din ţară sau de peste hotare;

c) pot fuziona cu alte instituţii de învățământ, formând o singură instituţie de învățământ cu statut de persoană juridică.

(2) Instituţiile de învățământ superior se pot asocia în consorţii şi cu organizaţii de cercetare, dezvoltare, inovare sau de creaţie artistică, în baza unui contract de parteneriat, conform legislaţiei în vigoare.

(1) Admiterea în învățământul superior se organizează numai la programele de studii acreditate sau autorizate provizoriu, în condiţiile legii.

(2) Planul de admitere în învățământul superior cu finanţare de la bugetul de stat se aprobă de Guvern.

(3) Admiterea în fiecare ciclu de studii superioare se organizează prin concurs, în limita capacităţii de înmatriculare stabilită prin acreditare sau autorizarea de funcţionare provizorie. Criteriile de organizare a concursului de admitere se stabilesc prin Regulamentul-cadru de organizare a admiterii în învățământul superior, aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.

(4) Admiterea la programele de studii superioare se organizează în baza Nomenclatorului domeniilor de formare profesională şi al specialităţilor.

(5) Instituţiile de învățământ superior pot percepe de la candidaţi, în condiţiile legii, taxe de înscriere la concursul de admitere în cuantumul stabilit de instituţia de învățământ în baza metodologiei proprii, publicată pe pagina web oficială a instituţiei.

(6) - abrogat.

(7) Monitorizarea admiterii în învățământul superior se realizează de către Ministerul Educației și Cercetării.

(1) Contractul de studii reglementează raporturile studentului cu instituţia de învățământ superior sub aspect academic, financiar, social şi alte aspecte specifice instituţiei de învățământ superior.

(2) Contractul de studii prevede obiectul contractului, drepturile şi obligațiile părților, taxa de studii, precum și alte reglementări conform legislației. Taxa stabilită în contractul de studii poate fi indexată anual cu rata anuală a inflației pentru anul precedent.

(1) În ciclul I de studii superioare (licenţa), anul academic este constituit din două semestre relativ egale, care includ două sesiuni de examene, stagiile de practică şi două vacanțe.

(2) Durata unui semestru constituie în medie 15 săptămâni de contact direct cu studenţii.

(3) Perioada de desfăşurare şi durata sesiunilor de examene, precum şi durata vacanţelor se stabilesc de instituţia de învățământ superior.

(4) Calendarul academic se stabileşte de senatul instituţiei de învățământ superior.

și acumulare de credite (ECTS)

(1) În sistemul de învățământ superior se aplică Sistemul european de transfer și acumulare de credite (ECTS).

(2) Creditele de studii măsoară cantitatea de muncă necesară studentului în cadrul unui curs/disciplină academică pe parcursul unei unităţi de timp pentru a atinge nivelul minim al obiectivelor şi al rezultatelor învățării programate şi se alocă după cum urmează:

a) pentru un semestru academic - 30 de credite de studii;

b) pentru un an academic - 60 de credite de studii.

(3) Instituţiile de învățământ superior pot accepta cel mult 60 de credite de studii acumulate în învățământul profesional tehnic postsecundar şi postsecundar nonterţiar, în baza cadrului normativ în vigoare.

(4) Metodologia de aplicare a sistemului de credite de studii se aprobă de Ministerul Educației și Cercetării.

(1) Admiterea la studiile superioare de licenţă se organizează pe bază de concurs la programele de studii acreditate sau autorizate provizoriu.

(2) La concursul de admitere în ciclul I de studii superioare pot participa deţinătorii diplomei de bacalaureat, ai diplomei de studii profesionale sau ai unui act echivalent de studii, recunoscut de structura abilitată pentru recunoaşterea şi echivalarea actelor de studii şi calificărilor.

(3). Studiile superioare de licenţă corespund unui număr de 180-240 de credite de studii, câte 30 de credite pentru fiecare semestru.

(4) Durata studiilor superioare de licenţă şi numărul corespunzător de credite de studii atribuit unui program de formare profesională (domeniu, specialitate) se stabilesc de Ministerul Educației și Cercetării ținând seama de:

a) Cadrul Naţional al Calificărilor în învățământul superior;

b) cadrul ocupațional şi competenţele necesare pentru profesare conform calificării obţinute;

c) specificul domeniului de formare profesională.

(5) Forma de evaluare finală a studiilor superioare de licenţă se stabileşte de senatul instituţiei de învățământ superior.

(6) Studiile superioare de licență se finalizează cu susținerea obligatorie a tezei/proiectului de licență și, la decizia instituției, a examenului de absolvire și eliberarea diplomei de studii superioare de licență, în baza regulamentului-cadru aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.

(7) Diploma de studii superioare de licenţă este însoţită de suplimentul la diplomă, redactat în limbile română şi engleză.

(8) În cadrul studiilor superioare de licență, studentul poate obține credite de studii suplimentare realizate în regim extracurricular în perioada programului de studii urmat. Creditele de studii suplimentare acumulate se specifică în suplimentul la diplomă.

(9) În cadrul studiilor superioare de licență (ciclul I), pentru anumite specialități poate fi aplicat învățământul dual în condițiile stabilite de Ministerul Educației și Cercetării prin coordonare cu alte organe centrale de resort și cu agenți economici interesați.

(1) Admiterea la studiile superioare de master se organizează pe bază de concurs la programele de studii acreditate sau autorizate provizoriu, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare. Data începerii anului universitar în ciclul II de studii superioare se stabileşte de senatul instituţiei de învățământ superior.

(2) La concursul de admitere în ciclul II de studii superioare pot participa deţinătorii diplomei de studii superioare de licenţă sau ai unui act echivalent de studii, recunoscut de structura abilitată pentru recunoaşterea şi echivalarea actelor de studii şi calificărilor.

(3) Studiile superioare de master corespund unui număr de 90-120 de credite de studii, câte 30 de credite pentru fiecare semestru.

(4) În cazul înscrierii în ciclul II de studii superioare la un program de studii diferit de domeniul absolvit la ciclul I de studii superioare, candidaţii urmează să acumuleze 30 de credite de studii la disciplinele fundamentale şi de specialitate aferente domeniului de studii pentru care optează, ceea ce reprezintă minimul curricular iniţial necesar.

(5) Minimul curricular iniţial necesar pentru continuarea studiilor superioare în ciclul II la alt domeniu de formare profesională poate fi obţinut în perioada studiilor superioare de licenţă.

(6) În ciclul I şi ciclul II de studii superioare trebuie să fie acumulate cel puţin 300 de credite de studii.

(7) Planul de admitere la programele de studii superioare de master se stabileşte de senatul instituţiei de învățământ superior, în funcţie de capacitatea de înmatriculare stabilită în urma acreditării sau autorizării provizorii a programelor respective.

(8) În ciclul II de studii superioare, activitățile didactice sunt susținute de cadre didactice cu titlu științific. În cazul învățământului artistic, sportiv și militar, activitățile didactice pot fi susținute de cadre didactice cu titluri onorifice și, respectiv, cu grade militare superioare și supreme.

(9) Studiile superioare de master se finalizează cu susţinerea publică a tezei/proiectului de master şi cu eliberarea diplomei de studii superioare de master. Tezele/proiectele de master se publică pe pagina web oficială a instituţiei de învățământ superior.

(10) Diploma de studii superioare de master este însoţită de suplimentul la diplomă redactat în limbile română şi engleză.

(11) Diploma de studii superioare de master atestă faptul că titularul a obţinut competenţe academice şi/sau profesionale specifice, inclusiv competenţe manageriale, de cercetare, dezvoltare şi inovare.

(12) Instituţiile de învățământ superior pot iniția programe de studii superioare de master, cu respectarea cerinţelor de acreditare, la solicitarea instituţiilor/organizaţiilor publice sau private interesate, cu condiţia ca acestea să asigure finanţarea programelor corespunzătoare din surse proprii.

(13) În ciclul II de studii superioare se oferă:

a) programe de aprofundare, care asigură dezvoltarea competenţelor într-o specialitate din domeniul studiat la ciclul I;

b) programe interdisciplinare sau pluridisciplinare, care asigură dezvoltarea unor competenţe transversale specifice în două sau mai multe domenii de formare profesională;

c) programe complementare, care suplimentează competenţele obţinute în cadrul studiilor superioare de licenţă, în vederea extinderii ariei de inserţie profesională în câmpul muncii.

(14) Programele de studii superioare de master trebuie să conţină şi o componentă de cercetare sau creaţie artistică în corespundere cu specificul programului de studii urmat.

(1) Programele integrate pot fi organizate în următoarele domenii, reglementate prin norme de drept internațional: medicină, farmacie și stomatologie; medicină veterinară; arhitectură.

(2) Admiterea la studii superioare integrate se realizează concomitent şi în condiţii similare cu admiterea la studiile superioare de licenţă, în limita locurilor prevăzute în planul de înmatriculare aprobat de Guvern.

(3) În învățământul superior integrat, durata cumulată a ciclurilor I şi II va corespunde unui număr de cel puţin 300 de credite de studii.

(4) Programele integrate se finalizează cu susținerea obligatorie a lucrării de absolvire și, la decizia instituției, a examenului de absolvire și eliberarea diplomei de studii superioare integrate (Licență și Master), în baza regulamentului-cadru aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.

(1) Programul comun de studii superioare este o formă de colaborare dintre două sau mai multe instituţii responsabile în comun de:

a) elaborarea şi aprobarea programului de studii superioare de licenţă/master/doctorat;

b) organizarea admiterii;

c) supervizarea academică, conferirea calificării şi asigurarea calităţii.

(2) Colaborarea, de regulă, se realizează în cadrul unui consorţiu al instituţiilor de învățământ superior cu alte instituţii şi organizaţii.

(3) Calificarea comună este acordată şi diploma comună este eliberată în una din următoarele formule:

a) o diplomă comună suplimentar la una sau mai multe diplome naţionale;

b) o diplomă comună emisă de către instituţiile care oferă programul comun de studiu fără eliberarea diplomei naţionale;

c) una sau mai multe diplome naţionale eliberate oficial şi un certificat pentru atestarea calificării acordate în comun.

(4) Diplomele şi certificatele comune se perfectează în limbile de comunicare stabilite în cadrul parteneriatului şi în limba engleză.

(5) Un program comun de studii superioare presupune că:

a) instituţiile membre ale consorţiului sunt autorizate provizoriu sau acreditate în țara de origine;

b) fiecare membru al consorţiului dispune de permisiunea autorităţilor naţionale abilitate în acest scop pentru organizarea programului comun;

c) studenţii din fiecare instituţie participantă la programul comun realizează o perioadă de studiu în instituţiile partenere, dar nu neapărat în toate instituţiile consorţiului;

d) perioada de aflare a studenţilor la instituţiile sau organizaţiile partenere ale instituţiei de învățământ superior constituie o parte substanţială a programului comun;

e) perioadele de studiu şi examenele promovate la instituţiile partenere sunt recunoscute deplin şi în mod automat, în condiţiile legii;

f) cadrele didactice din instituţiile participante la consorţiu vor contribui în comun şi în mod egal la realizarea programului de studiu.

(6) Procedura de autorizare de funcţionare provizorie şi de acreditare a programelor comune de studii superioare se stabileşte de Agenţia Naţională de Asigurare a Calităţii în Educație și Cercetare.

(7) Cotutela este un acord privind supervizarea/îndrumarea în comun a unui student al programului de master sau de doctorat de către doi conducători științifici, dintre care cel puţin unul este din Republica Moldova. Acordul de cotutelă se semnează între instituţiile care organizează programul de studii superioare în cotutelă, studentul semnând contractul de studii cu ambele instituţii.

(1) În cadrul studiilor superioare de licență pot fi pregătiți specialiști la specialități duble numai în domeniile științe ale educației, științe în domeniile conexe disciplinelor școlare din învățământul general și științe ale educației, filologie, arte și militărie. Modul de stabilire și organizare a specialităților duble este aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.

(2) Pentru specialitățile duble din ciclul I de studii superioare, inclusiv combinațiile dintre două limbi din domeniul filologie destinate formării profesorilor, durata studiilor este mai mare cu un an.

(3) Studiile superioare în programele de studii la specialităţi duble se finalizează cu acordarea unei singure calificări şi cu eliberarea unei singure diplome universitare în două specialităţi.

(1) Programele de studii superioare de doctorat se desfăşoară în şcoli doctorale şi se finanţează prin mecanisme distincte. Școlile doctorale se organizează în cadrul instituţiilor de învățământ superior, precum şi în cadrul consorțiilor sau parteneriatelor naţionale şi internaţionale, constituite inclusiv cu participarea organizaţiilor din sfera ştiinţei şi inovării.

(2) Şcolile doctorale sunt structuri organizatorice şi administrative, constituite de instituţiile ofertante de programe de studii superioare de doctorat într-un anumit domeniu sau în domenii interdisciplinare.

(3) Şcolile doctorale gestionează bugetul alocat programelor de studii superioare de doctorat şi sunt supuse evaluării externe periodice în vederea asigurării calităţii, conform prevederilor legale. Fondurile alocate programelor de studii superioare de doctorat nu pot fi folosite în alte scopuri.

(4) Programele de studii superioare de doctorat corespund unui număr de 180 de credite de studii.

(5) Studiile superioare de doctorat se realizează prin programe de trei tipuri:

a) doctoratul științific, care are ca finalitate producerea de cunoaștere științifică originală, recunoscută pe plan internațional. Doctoratul științific constituie o precondiție pentru dezvoltarea carierei profesionale în învățământul superior și în cercetare;

b) doctoratul profesional, care are ca finalitate dezvoltarea și inovarea practicilor profesionale și este centrat pe cercetarea aplicată, inclusiv în domeniile artelor și sportului. Doctoratul profesional poate satisface precondiția pentru dezvoltarea carierei profesionale în învățământul superior și în cercetare;

c) doctoratul industrial, care pune accent pe conexiunea între studentul-doctorand, instituția de învățământ superior și mediul industrial. Programul de doctorat industrial are drept scop promovarea cercetării cu perspective comerciale și asigură beneficii, competențe și facilități de cercetare în mediul industrial, determinând transferul de cunoștințe între instituțiile de învățământ superior și companii din sectorul/mediul industrial.

(6) Ministerul Educației și Cercetării propune Guvernului spre aprobare acordarea sau retragerea, după caz, a dreptului de organizare a studiilor superioare de doctorat instituţiilor de învățământ superior, consorţiilor, parteneriatelor naţionale şi internaţionale, inclusiv celor constituite cu participarea organizaţiilor din sfera ştiinţei şi inovării, în baza rezultatelor evaluării externe a acestora.

(7) Admiterea în ciclul III de studii superioare se organizează de instituţiile de învățământ superior, de consorţiile, parteneriatele naţionale şi internaţionale, inclusiv de cele constituite cu participarea organizaţiilor din sfera ştiinţei şi inovării, la programe de doctorat acreditate sau autorizate provizoriu, în conformitate cu legislaţia din domeniul educaţiei.

(8) La concursul de admitere la studiile superioare de doctorat pot participa candidaţii deținători ai diplomei de studii superioare de master sau ai unui act de studii echivalent, recunoscut de structura abilitată cu recunoaşterea şi echivalarea actelor de studii şi a calificărilor.

(9) Studiile superioare de doctorat pot fi organizate ca învățământ cu frecvenţă sau cu frecvenţă redusă.

(10) Planul de înmatriculare la studiile superioare de doctorat cu finanţare de la bugetul de stat se aprobă de Guvern.

(11) În calitate de conducător de doctorat poate fi desemnată persoana care deţine titlul de doctor sau doctor habilitat. Metodologia aprobării conducătorilor de doctorat se stabileşte de Guvern.

(12) Studiile superioare de doctorat se finalizează cu susținerea publică a tezei de doctorat, cu conferirea titlului de doctor și eliberarea diplomei de doctor de către instituția organizatoare a programului de studii superioare de doctorat. Titlul de doctor se confirmă de către autoritatea națională abilitată pentru confirmarea titlurilor științifice.

(13) În cazul finalizării studiilor superioare de doctorat fără susţinerea publică a tezei de doctorat, se eliberează un certificat care atestă frecventarea studiilor superioare de doctorat în domeniul respectiv, ceea ce constituie experienţă profesională de cercetare.

(14) Diploma de doctor conferă dreptul de a profesa în domeniul ştiinţelor; artei/ sportului, precum şi de a ocupa posturi în instituţii de învățământ superior, în organizaţii din sfera ştiinţei şi inovării, dar şi în alte instituţii şi organizaţii din economia naţională.

(15) Diploma de doctor conferă şi dreptul de înscriere în programele de postdoctorat.

(16) Regulamentul de organizare şi de desfăşurare a programelor de doctorat şi de postdoctorat este elaborat de Ministerul Educației și Cercetării şi aprobat de Guvern.

abrogat.

în învățământul superior

(1) Învățământul superior se organizează și se desfășoară în baza standardelor de calificare și a standardelor de acreditare.

(2) Standardele de calificare se elaborează și se aprobă de către Ministerul Educației și Cercetării.

(3) Standardele de acreditare se elaborează de către Agenția Națională de Asigurare a Calității în Educație și Cercetare, se coordonează cu ministerele de resort și se aprobă de Guvern.

(1) Cadrul Naţional al Calificărilor în învățământul superior asigură transparenţa învățământului superior, mobilitatea academică şi recunoaşterea diplomelor la nivel internaţional.

(2) Cadrul Naţional al Calificărilor în învățământul superior include:

a) descrierea domeniilor de formare profesională;

b) descrierea calificărilor şi ocupaţiilor;

c) finalităţile de studiu şi rezultatele învățării (descriptori de nivel pe cicluri de studii superioare);

d) volumul de muncă necesar pentru fiecare ciclu de studii, exprimat în credite de studii;

e) metodele de învăţare, predare şi evaluare;

f) procedurile de asigurare a calităţii în învățământul superior.

(3) Cadrul Naţional al Calificărilor în învățământul superior se elaborează pentru fiecare ciclu de studii şi domeniu de formare profesională, în corespundere cu Cadrul European al Calificărilor şi necesarul de calificări pe piaţa naţională şi europeană a muncii.

(4) Cadrul Naţional al Calificărilor în învățământul superior este elaborat de Ministerul Educației și Cercetării, în colaborare cu organele centrale de resort, instituţiile de învățământ superior, agenţii economici, alţi parteneri sociali, şi se aprobă de Guvern.

(5) Calificările acordate în învățământul superior se introduc în Registrul Naţional al Calificărilor în Învățământul Superior, administrat de Ministerul Educației și Cercetării.

(1) Curriculumul în instituţiile de învățământ superior este elaborat în conformitate cu prevederile Cadrului Naţional al Calificărilor, în baza standardelor de calificare, pentru fiecare ciclu de studii şi domeniu, şi este aprobat de senatul instituţiei.

(2) Concordanţa între curriculumul oferit de instituţia de învățământ superior şi calificarea acordată în urma absolvirii unui program de studii superioare este un criteriu obligatoriu de evaluare a calităţii instituţiei de învățământ superior.

(1) Evaluarea externă a procesului educaţional în învățământul superior se efectuează de către Agenţia Naţională de Asigurare a Calităţii în Educație și Cercetare sau alte agenții de evaluare a calității înscrise în Registrul European pentru Asigurarea Calității.

(2) Evaluarea internă a procesului educaţional în învățământul superior se realizează de către structurile instituţionale de asigurare a calităţii, în baza unui regulament instituţional.

(3) Rezultatele învățării ale studenţilor se evaluează:

a) pe parcursul semestrului;

b) la sfârșitul semestrului;

c) la finalizarea programului de studii în cadrul fiecărui ciclu al învățământului superior.

(4) Forma de evaluare la finalizarea programului de studii în învățământul superior se stabileşte de senatul instituţiei de învățământ.

(1) Stagiile de practică ale studenţilor reprezintă una dintre formele obligatorii de formare a specialiştilor de înaltă calificare.

(2) Stagiile de practică, se organizează de instituţiile de învățământ superior şi se realizează în cadrul instituţiilor, organizaţiilor, companiilor, societăţilor şi al altor structuri conform unui regulament-cadru aprobat de Ministerul Educației și Cercetării.

(3) Structurile care oferă instituţiilor de învățământ superior locuri pentru stagiile de practică ale studenţilor pot beneficia, din partea acestor instituţii, de:

a) prioritate în selectarea de absolvenți pentru încadrare în propria structură;

b) parteneriat în organizarea de incubatoare de afaceri, laboratoare ştiinţifice, proiecte comune etc.;

c) transfer tehnologic şi schimb de experienţă;

d) formare continuă a personalului în instituţia de învățământ superior.

(4) Stagiile de practică se efectuează în baza contractului încheiat de instituţia de învățământ superior şi/sau studenţi cu structurile ofertante de locuri de practică.