Satelit

Change city

Your city

Prices, the stores that deliver and the delivery cost are shown for this city.

    Delivery by city
    Language: English
    Appearance

    Theme

    Accent colour

    Your theme and colour carry over to the app and Satelit Developer.

    Sign in
    My account

    Law No. 847 of 14 February 2002 · Parliament

    Wage Law No. 847: 30.06.26 changes on minimum wage and collective bargaining

    • In force since 11 Apr 2002
    • Important
    • Pay, pensions, benefits

    Open the official text (opens in a new tab) All acts of that day

    Updated:

    Automatic summary

    In short

    Law No. 847 of 14.02.2002 sets the rules for paying employees with individual employment contracts, in both the real and budgetary sectors. The amendment of 18.06.26, in force from 30.06.26, states that social partners may negotiate the minimum wage at national, sector, territorial and company level. If the collective bargaining coverage rate is below 80%, the Government approves an action plan, reviewed at least once every 5 years.

    Key points

    • Social partners may negotiate the minimum wage at national, sector, territorial and company level.
    • If the collective bargaining coverage rate is below 80%, the Government approves an action plan after consulting social partners.
    • The coverage rate is the percentage of employees covered by valid collective contracts or agreements, out of all employees whose working conditions can be regulated by such contracts.
    • The action plan is reviewed periodically, but no less often than once every 5 years.
    • The changes entered into force on 30.06.26.

    Automatic (AI) summary of the official text. Not legal advice. The official text prevails.

    Automatic summary

    How does this affect me?

    Pick who you are and get a short explanation with the articles cited.

    The same explanation for everyone.

    Have your own question?

    Write it here. The answer is only for you.

    Official text

    Official title (in Romanian) Lege nr. 847 salarizării

    Official text in Romanian. The register publishes no English version.

    48 articles. Tap an article to open it.

    MODIFICAT

    LP114 din 18.06.26, MO288-290/30.06.26 art.290; în vigoare 30.06.26

    Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

    Prezenta lege transpune parțial (art. 1 alin. (1)–(3), art. 3 pct. 3 și 5, art. 4 alin. (1) lit. (a) și (d), art. 5 alin. (1), art. 7, 9 și art. 10 alin. (1)) Directiva (UE) 2022/2041 a Parlamentului European și a Consiliului din 19 octombrie 2022 privind salariile minime adecvate în Uniunea Europeană, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 275 din 25 octombrie 2022, CELEX: 32022L2041.

    [Clauza de armonizare introdusă prin LP114 din 18.06.26, MO288-290/30.06.26 art. 290; în vigoare 30.06.26]

    Capitolul I

    DISPOZIŢII GENERALE

    Articolul 1. Obiectul legii

    Prezenta lege determină principiile economice, juridice şi organizatorice ale retribuirii salariaţilor aflaţi în relaţii de muncă, în baza contractelor individuale de muncă, cu angajatorii: persoane fizice, întreprinderi, organizaţii şi instituţii, denumite în continuare unităţi, indiferent de tipul de proprietate şi forma de organizare juridică, şi este orientată spre asigurarea funcţiei salariului ca principala sursă de venit pentru satisfacerea necesităţilor vitale ale salariaţilor şi familiilor lor şi ca formă de stimulare a muncii.

    Articolul 2. Noţiuni principale

    În sensul prezentei legi, noţiunile de mai jos au următorul înţeles:

    categorie de salarizare – element al reţelei tarifare unice de salarizare a salariaţilor din sectorul bugetar, în baza căruia se determină grila de salarii, stabilită pentru salariaţi în funcţie de diferenţierea lor conform criteriilor aplicate în domeniile respective de activitate;

    categorie de calificare – element al reţelei tarifare ce caracterizează nivelul de calificare al muncitorului. Nivelul inferior de calificare se tarifică cu categoria I;

    coeficienţi tarifari – elemente ale reţelei tarifare care indică de câte ori salariul tarifar pentru categoria II şi cele următoare ale reţelei tarifare este mai mare decât salariul tarifar pentru categoria I de calificare, al cărui coeficient tarifar întotdeauna este egal cu 1,0;

    grilă de salarii – diapazon de salarii/categorii de salarizare în limitele căruia se stabilesc salariile de bază concrete pentru funcţii aparte sau grupuri funcţionale de conducători, specialişti sau funcţionari;

    îndrumar tarifar de calificare – culegere de caracteristici de calificare a profesiilor sau specialităţilor şi funcţiilor, clasificate în compartimente pe unităţi de producţie şi feluri de ocupaţii, destinată pentru tarificarea lucrărilor şi conferirea categoriilor (claselor) de calificare muncitorilor şi specialiştilor;

    reţea tarifară - totalitatea categoriilor de calificare (de salarizare) şi a coeficienţilor tarifari (grilelor de salarii) corespunzători, prin intermediul cărora se stabilesc salariile de bază ale salariaţilor;

    rata de creştere a productivității muncii la nivel national - raportul procentual dintre rata de creştere a valorii adăugate brute şi rata de creştere a numărului scriptic mediu al salariaţilor în anul precedent perioadei de referinţă;

    salariat – astfel cum este definit la art. 1 din Codul muncii nr. 154/2003;

    [Art.2 noțiunea în redacția LP114 din 18.06.26, MO288-290/30.06.26 art. 290; în vigoare 30.06.26]

    salariu – astfel cum este definit la art. 128 alin. (1) din Codul muncii nr. 154/2003;

    [Art.2 noțiunea în redacția LP114 din 18.06.26, MO288-290/30.06.26 art. 290; în vigoare 30.06.26]

    salariu tarifar – componenta de bază a sistemului tarifar ce determină mărimea salariului de bază al salariatului pe unitate de timp (oră, zi);

    salariul funcţiei – mărimea lunară a salariului de bază stabilită pentru conducători, specialişti şi funcţionari în dependenţă de funcţia deţinută, calificarea şi specificul ramurii;

    salariu minim – mărime minimă a retribuției, în lei, stabilită de către Guvern pentru o muncă simplă, necalificată, sub nivelul căreia angajatorul nu este în drept să plătească pentru norma de muncă pe lună sau pe oră, realizată de angajat. Cuantumul salariului minim lunar din sistemul unitar de salarizare nu poate fi mai mic decât mărimea minimului de existență calculat pentru ultima perioadă de gestiune;

    sector real – totalitatea unităţilor cu autonomie financiară, inclusiv a celor care beneficiază de dotații bugetare, indiferent de subordonarea ramurală, tipul de proprietate şi forma de organizare juridică;

    sector bugetar – totalitatea unităţilor finanţate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele unităţilor administrativ-teritoriale şi din mijloace speciale, indiferent de subordonarea ramurală.

    Articolul 3. Condiţii, forme şi sisteme de salarizare

    (1) Retribuirea muncii salariatului depinde de cererea și oferta forței de muncă pe piața muncii, de cantitatea, calitatea și complexitatea muncii, de condițiile de muncă, de calitățile profesionale ale salariatului, efortul și responsabilitățile salariatului, natura și rezultatele muncii lui și/sau de rezultatele activității economice a unității.

    (2) Munca este retribuită pe unitate de timp (oră, zi), cu salariu lunar fix sau în acord atât în sistemul tarifar, cât şi în sistemele netarifare de salarizare.

    (3) În funcţie de specificul activităţii şi condiţiile economice concrete, unităţile din sectorul real aplică, pentru organizarea salarizării, sistemul tarifar şi/sau sistemele netarifare de salarizare.

    (4) Alegerea sistemului de salarizare în cadrul unităţii se efectuează de către angajator după consultarea reprezentanţilor salariaţilor.

    Articolul 3¹. Sistemul tarifar de salarizare

    (1) Sistemul tarifar de salarizare reprezintă totalitatea normativelor care determină diferenţierea salariului, în funcţie de cantitatea, calitatea şi condiţiile de muncă, şi include reţelele tarifare, salariile tarifare, coeficienții tarifari, grilele de salarii ale funcţiei şi îndrumarele tarifare de calificare.

    (2) În sectorul real reţeaua tarifară se stabileşte, prin negociere, la nivel ramural - în convenţia colectivă şi la nivel de unitate- în contractul colectiv de muncă.

    (3) - abrogat.

    (4) Reţeaua tarifară la nivel ramural sau la nivel de unitate se stabileşte pentru muncitori sau pentru toate categoriile de salariaţi (muncitori, funcţionari administrativi, specialişti şi personal cu funcţii de conducere) în baza categoriilor de calificare sau a altor criterii.

    Articolul 3². Sisteme netarifare de salarizare

    (1) Sistemele netarifare de salarizare reprezintă modalităţi de diferențiere a salariilor în dependenţă de performanţele individuale şi/sau colective şi funcţia deţinută de salariat.

    (2) Criteriile şi normele de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale salariatului se stabilesc de către angajator, prin negociere cu sindicatele sau reprezentanţii salariaţilor. Aprecierea performanțelor profesionale individuale ale salariatului se efectuează de către angajator.

    (3) Sistemul netarifar de salarizare se stabileşte în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.

    (4) Stabilirea cuantumului salariului pentru fiecare salariat în cadrul sistemelor netarifare de salarizare se efectuează de către angajator. Drept limită minimă şi garanţie a statului serveşte salariul minim.

    Articolul 3³. Sistemul unitar de salarizare

    în sectorul bugetar

    (1) În sectorul bugetar se aplică un sistem unitar de salarizare care reprezintă o ierarhizare a salariilor de bază, aferente funcţiilor şi categoriilor de calificare.

    (2) Sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar are la bază un cadru unic de gradare, constituit din grade şi clase de salarizare.

    Articolul 3⁴. Sistemul de evaluare și clasificare

    a funcțiilor pentru stabilirea nivelurilor

    de salarizare

    (1) Angajatorul, indiferent de ce sistem de salarizare aplică, trebuie să utilizeze în cadrul unității un sistem de evaluare și clasificare a funcțiilor pentru stabilirea nivelurilor de salarizare.

    (2) Sistemul de evaluare și clasificare a funcțiilor pentru stabilirea nivelurilor de salarizare reprezintă totalitatea normativelor care determină, la nivel de unitate, stabilirea salariului pentru muncă egală sau muncă de valoare egală.

    (3) Pentru a evalua dacă salariații prestează o muncă de valoare egală, angajatorul va lua în considerare aspectele de muncă ale salariatului, printre care:

    a) gradul de răspundere;

    b) nivelul de calificare și experiența;

    c) efortul și natura sarcinilor implicate;

    d) condițiile de muncă.

    (4) Sistemul de evaluare și clasificare a funcțiilor pentru stabilirea nivelurilor de salarizare trebuie să excludă discriminarea pe criteriul de sex și să asigure că salariații care prestează muncă egală și muncă de valoare egală nu au diferențe de salarizare nejustificate.

    (5) În cazul în care diferențele de gen de salarizare depășesc 5%, iar aceste diferențe nu pot fi justificate de factori obiectivi și neutri din punctul de vedere al genului, angajatorul trebuie să remedieze situația.

    (6) Inspectoratul de Stat al Muncii și Consiliul pentru egalitate au dreptul de a solicita angajatorului clarificări și detalii suplimentare cu privire la diferența de gen de salarizare, inclusiv explicații privind orice diferențe de salarizare între femei și bărbați care nu sunt justificate de factori obiectivi.

    Articolul 4. Structura salariului

    (1) În sistemul tarifar şi sistemele netarifare salariul include salariul de bază (salariul tarifar, salariul funcţiei), salariul suplimentar (adaosurile şi sporurile la salariul de bază) şi alte plăţi de stimulare şi compensare.

    (2) Salariul de bază se stabileşte sub formă de salarii tarifare pentru muncitori şi salarii ale funcţiei pentru funcţionari, specialişti şi conducători pentru munca executată în conformitate cu normele de muncă stabilite potrivit calificării, gradului de pregătire profesională şi competenţei salariatului, calităţii, gradului de răspundere pe care îl implică lucrările executate şi complexității lor.

    (3) Salariul suplimentar reprezintă o recompensă pentru munca peste normele stabilite, pentru muncă eficientă şi inventivitate şi pentru condiţii deosebite de muncă. El include adaosurile şi sporurile la salariul de bază, alte plăţi garantate şi premii curente, care se stabilesc în conformitate cu rezultatele obţinute, condiţiile de muncă concrete, iar în unele cazuri prevăzute de legislaţie – şi luându-se în considerare vechimea în muncă.

    (4) Alte plăţi de stimulare şi compensare includ recompensele conform rezultatelor activităţii anuale, premiile potrivit sistemelor şi regulamentelor speciale, plăţile de compensare, precum şi alte plăţi neprevăzute de legislaţie care nu contravin acesteia.

    Articolul 5. Sursele de plată a salariului

    (1) Sursa de plată a salariului pentru salariaţii din sectorul real o constituie o parte din venitul obţinut din activitatea economică a unităţii.

    (2) Pentru salariaţii din sectorul bugetar sursele de plată a salariului sunt mijloacele aprobate acestora în bugetul din care se întreţin.

    (3) Organizaţiile obşteşti, patronatele, asociaţiile de cetăţeni salarizează persoanele angajate din mijloacele băneşti constituite în conformitate cu prevederile statutelor lor.

    Articolul 6. Legislaţia în domeniul salarizării

    (1) Legislaţia în domeniul salarizării se bazează pe Constituţia Republicii Moldova şi include Codul muncii, prezenta lege şi celelalte acte normative care reglementează salarizarea.

    (2) În cazul în care legislaţia în domeniul salarizării contravine actelor juridice internaţionale la care Republica Moldova este parte, prioritate au reglementările internaţionale.

    Articolul 7. Baza normativă a organizării salarizării

    Organizarea salarizării se efectuează în baza:

    a) legilor şi hotărârilor Parlamentului, decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, hotărârilor şi dispoziţiilor Guvernului, precum şi altor acte normative privind salarizarea;

    b) convenţiei colective la nivel naţional;

    c) convenţiei colective la nivel ramural;

    d) – abrogată;

    e) contractului colectiv de muncă la nivel de unitate;

    f) contractului individual de muncă.

    Articolul 8. Subiecții organizării salarizării

    Subiecţi ai organizării salarizării sunt:

    a) autorităţile administraţiei publice centrale şi locale şi reprezentanţii lor;

    b) angajatorii, patronatele;

    c) sindicatele, asociaţiile sindicale sau organele lor reprezentative;

    d) salariaţii.

    Articolul 9.

    abrogat.

    Articolul 10. Aplicarea prevederilor prezentei legi

    Prevederile prezentei legi se aplică:

    a) persoanelor angajate domiciliate în Republica Moldova sau care au autorizaţie de a lucra în ţară;

    b) cetăţenilor Republicii Moldova angajaţi ai unităţilor constituite pe teritoriul ţării, dar care lucrează peste hotare.

    Capitolul II

    REGLEMENTAREA SALARIZĂRII

    Articolul 11. Reglementarea de stat a salarizării

    (1) Statul reglementează retribuirea muncii salariaţilor din unităţi, indiferent de tipul lor de proprietate şi forma de organizare juridică, prin stabilirea mărimii salariului minim pe ţară, şi valorii de referinţă pentru calcularea salariilor de bază ale angajaţilor din sectorul bugetar, altor norme şi garanţii de stat, prin stabilirea sistemului şi condiţiilor de salarizare a salariaţilor din instituţiile şi organizaţiile finanţate de la buget, prin reglarea fondurilor de salarizare a salariaţilor din întreprinderile monopoliste.

    (2) Părțile parteneriatului social se învestesc cu dreptul de a negocia salariul minim la nivel național, de ramură, teritorial și de unitate.

    [Art.11 al.(2) introdus prin LP114 din 18.06.26, MO288-290/30.06.26 art.290, alineatul unic devine al.(1); în vigoare 30.06.26]

    (3) În situația în care rata de acoperire cu negocieri colective este sub pragul de 80%, Guvernul aprobă, după consultarea partenerilor sociali, un plan de acțiuni pentru promovarea negocierilor colective, cu termene și măsuri în favoarea creșterii progresive a ratei de acoperire cu negocieri colective pentru îmbunătățirea condițiilor de trai și de muncă ale salariaților.

    [Art.11 al.(3) introdus prin LP114 din 18.06.26, MO288-290/30.06.26 art. 290; în vigoare 30.06.26]

    (4) Rata de acoperire cu negocieri colective, astfel cum este definită la art. 1 din Codul muncii nr. 154/2003, se calculează ca raport procentual între numărul total de salariați din economia națională cărora li se aplică contracte colective de muncă și convenții colective în vigoare și numărul total de salariați ale căror condiții de muncă pot fi reglementate prin contracte colective de muncă sau convenții colective.

    [Art.11 al.(4) introdus prin LP114 din 18.06.26, MO288-290/30.06.26 art. 290; în vigoare 30.06.26]

    (5) Planul de acțiuni pentru promovarea negocierilor colective se revizuiește periodic de către Guvern, după consultarea partenerilor sociali, dar nu mai rar decât o dată la 5 ani, pentru susținerea creșterii ratei de acoperire cu negocieri colective.

    [Art.11 al.(5) introdus prin LP114 din 18.06.26, MO288-290/30.06.26 art. 290; în vigoare 30.06.26]

    Articolul 12. Modul de stabilire şi reexaminare

    a salariului minim

    (1) Salariul minim se stabilește și se reexaminează în modul prevăzut de Legea nr. 1432/2000 privind modul de stabilire și reexaminare a salariului minim.

    [Art.12 al.(1) în redacția LP114 din 18.06.26, MO288-290/30.06.26 art. 290; în vigoare 30.06.26]

    (2) – abrogat.

    (3) – abrogat.

    (4) – abrogat.

    (5) În cuantumul salariului minim nu se includ salariul suplimentar și alte plăți de stimulare sau compensare.

    Articolul 13.

    abrogat.

    Articolul 14. Salariul tarifar pentru categoria I

    de calificare (de salarizare)

    (1) În cazul aplicării sistemului tarifar de salarizare, salariul tarifar pentru categoria I de calificare (de salarizare) a reţelei tarifare este componenta principală şi obligatorie şi serveşte drept bază pentru stabilirea salariilor tarifare şi a salariilor de funcţie concrete.

    (2) Salariul tarifar pentru categoria I de calificare (de salarizare) în sectorul real se stabilește prin negocieri colective la nivel de ramură, în mărime cel puțin egală sau care depășește salariul minim, iar la nivel de unitate – în mărime cel puțin egală sau care depășește cuantumul stabilit la nivel de ramură.

    (3) Părţile semnatare ale convenţiei colective la nivel de ramură din sectorul real se învestesc cu dreptul de a dispune aplicarea cuantumului salariului tarifar pentru categoria I de calificare fixat în convenţie pentru toţi salariaţii şi angajatorii din ramură care aplică sistemul tarifar de salarizare sau doar pentru salariaţii şi angajatorii din ramură care au împuternicit aceste părţi să încheie convenţia respectivă.

    (4) În unităţile unde salariaţii şi angajatorii nu au împuternicit reprezentanţii lor să participe la negocierile colective la nivel de ramură sau la nivel de unitate privind aplicarea sistemului tarifar de salarizare, salariul tarifar pentru categoria I de calificare se va stabili în mărime cel puţin egală sau care depăşeşte salariul minim, stabilit anual prin hotărâre de Guvern.

    Articolul 15. Sporurile de compensare pentru munca

    prestată în condiţii nefavorabile

    (1) Sporurile de compensare pentru munca prestată în condiţii nefavorabile se stabilesc în mărime unică pentru salariaţii de orice calificare, care muncesc în condiţii egale în unitatea respectivă.

    (2) Mărimea concretă a sporurilor de compensare pentru munca prestată în condiţii nefavorabile se stabileşte în funcţie de greutate şi nocivitate, în limitele negociate de partenerii sociali şi aprobate prin convenţia colectivă la nivel naţional şi ramural.

    (3) Sporurile de compensare se plătesc pentru durata reală a muncii prestate în condiţii nefavorabile.

    Articolul 15¹. Sporul de compensare pentru munca

    prestată în condiții de risc sporit

    pentru sănătate

    (1) Pentru munca prestată în condiții de risc sporit pentru sănătate în perioada stării de urgență, de asediu sau de război ori în perioada stării de urgență în sănătate publică, salariații pot beneficia de spor de compensare pentru munca prestată în condiții de risc sporit pentru sănătate.

    (2) Sporul de compensare pentru munca prestată în condiții de risc sporit pentru sănătate se stabilește în mărime de până la 100% din salariul de bază pe unitate de timp (oră sau zi), în funcție de volumul de lucru și de nivelul de pregătire profesională ale salariatului, pentru fiecare oră sau zi de muncă prestată în condiții de risc sporit pentru sănătate.

    (3) Categoriile de salariați implicați în prestarea muncii în condiții de risc sporit pentru sănătate în perioada stării de urgență, de asediu sau de război ori în perioada stării de urgență în sănătate publică se stabilesc de Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova sau, după caz, de Comisia națională extraordinară de sănătate publică.

    Articolul 16. Alte norme şi garanţii de salarizare

    (1) Normele specifice de salarizare (pentru munca peste orele de program; în zilele de odihnă şi de sărbătoare; în timp de noapte; pentru timpul de staţionare nu din vina salariatului; în caz de producere a rebutului nu din vina salariatului; a salariaţilor sub 18 ani cu o durată redusă a muncii zilnice etc.) şi garanţiile pentru salariaţi (plata concediilor anuale; pentru timpul îndeplinirii îndatoririlor de stat sau obşteşti; pentru salariaţii trimişi să-şi ridice calificarea sau pentru examen medical; în cazul transferării la o altă muncă din necesități de producţie; în cazul transferării la o muncă mai uşoară a femeilor gravide şi a femeilor care au copii în vârstă de până la 3 ani; în cazul instruirii de producţie, reciclării şi însuşirii altei profesii; pentru donatori etc.), precum şi alte norme, garanţii şi compensaţii pentru salariaţi se stabilesc de Codul muncii şi de alte acte normative.

    (2) Normele specifice şi garanţiile de salarizare, prevăzute la alin.(1) al prezentului articol şi în Codul muncii, reprezintă garanţii minime stabilite de stat. Mărimile concrete ale normelor şi garanţiilor prevăzute la prezentul articol vor fi stabilite prin negocieri şi legalizate în contractele colective de muncă.

    Articolul 17. Reglementarea salarizării prin intermediul

    parteneriatului şi dialogului social

    Reglementarea salarizării prin intermediul parteneriatului şi dialogului social include aplicarea convenţiilor colective la nivel naţional şi ramural, a contractului colectiv la nivel de unitate şi delimitarea problemelor în domeniul salarizării care se soluţionează prin convenţia colectivă respectivă şi contractul colectiv de muncă.

    Articolul 18. Indexarea salariului

    Indexarea salariului se face conform prevederilor legislaţiei în vigoare.

    Capitolul III

    MODUL DE STABILIRE A SALARIILOR

    Articolul 19. Condiţiile de salarizare

    Condiţiile principale de organizare a salarizării, inclusiv cerinţele tarifare în conformitate cu profesia, funcţia şi gradul de calificare, modul de tarificarea a salariaţilor, criteriile şi normele de evaluare a performanțelor individuale şi /sau colective, normele de muncă, se stabilesc la încheierea contractelor colective sau individuale de muncă.

    Articolul 20. Retribuirea muncii salariaţilor

    din unităţile cu autonomie financiară

    (1) Formele şi condiţiile de salarizare, precum şi mărimea salariilor în unităţile cu autonomie financiară se stabilesc prin negocieri colective sau, după caz, individuale între angajatori (persoane juridice sau fizice) şi salariaţi sau reprezentanţi ai acestora, în funcţie de posibilitățile financiare ale angajatorilor, şi se fixează în contractele colective de muncă, iar în cazul în care aceste contracte lipsesc – în contractele individuale de muncă.

    (2) Reducerea salariilor prevăzute în contractele colective sau individuale de muncă, poate fi cerută de părţile contractante numai după expirarea termenului de valabilitate a contractului colectiv de muncă, dar nu mai înainte de expirarea unui an de la data stabilirii lor.

    Articolul 21. Retribuirea muncii salariaţilor din unităţile

    cu autonomie financiară care beneficiază

    de dotaţii bugetare.

    Retribuirea muncii salariaţilor din unităţile cu autonomie financiară care beneficiază de dotaţii bugetare se efectuează în conformitate cu art. 20, dar în limitele sumelor dotaţiilor şi ale veniturilor proprii, determinate pentru unităţile menţionate în modul stabilit şi ținându-se cont de condiţiile stabilite de Guvern.

    Articolul 22. Salarizarea conducătorilor unităţilor

    cu autonomie financiară

    Salariile de bază și alte plăți salariale, modul şi condiţiile de salarizare a conducătorilor unităţilor cu autonomie financiară, cu excepţia celor specificați la art. 23, se stabilesc de organele abilitate să numească aceste persoane şi se fixează în contractul încheiat între părţi.

    Articolul 23. Salarizarea conducătorilor întreprinderilor

    de stat, municipale, ai societăților pe acțiuni

    cu capital integral sau majoritar de stat și ai

    entităților monopoliste

    (1) Salariile de bază şi alte drepturi salariale pentru conducătorii întreprinderilor de stat, municipale, ai societăților pe acțiuni cu capital integral sau majoritar de stat și ai entităților monopoliste şi întreprinderilor cu capital majoritar de stat se stabilesc în contractele de management, încheiate între fondatorul întreprinderii de stat sau consiliul societăţii pe acţiuni şi conducătorii respectivi, în modul şi în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.

    (2) Cuantumul lunar total al salariului conducătorilor unităţilor menţionate la alin. (1) nu poate depăși cinci salarii medii lunare pe unitatea condusă în perioada de la începutul anului până la luna gestionară, în dependenţă de rezultatele economico-financiare anuale pozitive .

    (3) În cuantumul lunar total al salariului conducătorilor, limitat în condiţiile alin.(2), nu se includ plăţile cu caracter unic stabilite de Guvern.

    (4) Mărimea cumulată a premiilor și a plăților cu caracter unic, cu excepția recompensei în baza rezultatelor activității anuale acordate în condițiile art. 138 din Codul muncii nr. 154/2003, pe parcursul unui an pentru conducătorii menționați la alin. (1) nu poate depăși mărimea a cinci salarii de funcție.

    Articolul 24. Remunerarea membrilor organelor

    de conducere ale întreprinderilor de stat,

    municipale, ale societăților pe acțiuni cu

    capital integral sau majoritar de stat și ale

    entităților monopoliste indicate de Guvern,

    precum și a membrilor comitetelor de audit

    ale entităților de interes public

    (1) Membrilor consiliilor de administrație și ai comisiilor de cenzori ale întreprinderilor de stat, municipale, ale societăților pe acțiuni cu capital integral sau majoritar de stat, precum și membrilor comitetelor de audit ale entităților de interes public li se stabilesc indemnizații lunare în mărime de până la un salariu minim, determinat în condițiile Legii nr. 1432/2000 privind modul de stabilire și reexaminare a salariului minim.

    (2) Indemnizațiile lunare se stabilesc din contul mijloacelor unităţilor economice respective şi se anulează în cazul când membrii consiliilor se eschivează de la îndeplinirea funcţiilor.

    Articolul 25. Retribuirea muncii salariaţilor

    din sectorul bugetar

    Sistemul şi condiţiile generale de retribuire a muncii salariaţilor din sectorul bugetar se stabilesc prin lege.

    Articolul 25¹. Salarizarea angajaţilor Băncii Naţionale

    a Moldovei

    Salarizarea angajaţilor Băncii Naţionale a Moldovei se efectuează în conformitate cu prezenta lege şi cu regulamentul aprobat de către Consiliul de supraveghere al Băncii Naţionale a Moldovei.

    Articolul 25². Salarizarea angajaților din instituțiile

    medico-sanitare publice încadrate în sistemul

    asigurării obligatorii de asistență medicală

    Salarizarea angajaților din instituțiile medico-sanitare publice încadrate în sistemul asigurării obligatorii de asistență medicală, precum și a angajaților catedrelor clinice ale Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemiţanu” se efectuează în modul stabilit de către Guvern.

    Articolul 26. Salarizarea cumularzilor

    (1) Salarizarea cumularzilor se efectuează pentru munca reală sau timpul efectiv lucrat.

    (2) Stabilirea mărimii salariului tarifar sau salariului funcţiei pentru cumularzi, precum şi premierea lor, plata sporurilor, adaosurilor şi celorlalte recompense prevăzute de condiţiile de salarizare se efectuează în modul prevăzut în contractul colectiv sau individual de muncă.

    (3) Alte norme ce reglementează munca prin cumul se stabilesc în conformitate cu legislaţia în vigoare.

    Capitolul IV

    DREPTURILE SALARIAŢILOR ÎN DOMENIUL

    SALARIZĂRII ŞI PROTECŢIA LOR

    Articolul 27. Dreptul salariatului la retribuirea muncii.

    (1) Salariatul are dreptul la retribuirea muncii sale în conformitate cu legislaţia în domeniul salarizării şi cu contractul colectiv de muncă, în baza contractului individual de muncă.

    (2) La încheierea contractului individual de muncă, angajatorul este obligat să informeze salariatul despre condiţiile salarizării (mărimea salariului, forma salarizării, modul de calculare, periodicitatea şi locul achitării salariului, rețineri).

    (3) La stabilirea salariului nu se admite discriminarea pe motive de vârstă, sex, apartenenţă de rasă şi naţională, convingeri politice, confesiune şi stare materială.

    Articolul 28. Garanţiile realizării drepturilor

    la salarizare

    (1) Unităţile efectuează plata salariilor către salariaţi în mod prioritar faţă de alte plăţi, virând concomitent cotele de asigurare socială de stat obligatorie.

    (2) Subiecții organizării salarizării nu au dreptul să adopte în mod unilateral hotărâri în probleme de salarizare, care înrăutățesc condiţiile stabilite de legislaţie şi de contractele colective de muncă.

    Articolul 29. Formele de plată a salariului

    (1) Salariul se plăteşte în moneda naţională a Republicii Moldova.

    (2) Se permite plata salariului prin cecuri de numerar sau mandate poştale. Modul de plată a salariului prin cecuri de numerar sau mandate poştale se stabileşte de Guvern, de comun acord cu Banca Naţională a Moldovei.

    (3) Se interzice plata salariului în natură, inclusiv în formă de băuturi spirtoase, produse de tutun sau substanțe stupefiante.

    Articolul 30. Termenele, periodicitatea şi locul

    de plată a salariului

    (1) Salariul se plăteşte periodic, nemijlocit salariatului sau persoanei împuternicite de către acesta, în baza unei procuri autentificate, în zilele de lucru stabilite în contractul colectiv de muncă sau în contractul individual de muncă, dar:

    a) nu mai rar decât de două ori pe lună pentru salariaţii remunerați pe unitate de timp sau în acord;

    b) nu mai rar decât o dată pe lună pentru salariaţii remunerați în baza salariilor lunare ale funcţiei.

    (2) În fiecare caz în parte, angajatorul este obligat să informeze în scris salariatul despre suma totală a salariului, reținerile efectuate, indicând mărimea şi cauzele reţinerilor, suma ce i se cuvine să o primească, precum şi să asigure înscrierile respective în registrele contabile.

    (3) Plata salariului poate fi efectuată prin instituţii bancare și/sau sisteme de plată licențiate de Banca Națională a Moldovei sau prin transfer poştal pe contul (adresa) indicat de salariat, cu achitarea obligatorie a acestor servicii pe cheltuiala angajatorului.

    (3¹) Distribuirea salariului personalului din unitățile cu autonomie financiară care primesc mijloace financiare de la bugetul public național gestionate în Contul Unic Trezorerial al Ministerului Finanțelor se efectuează prin intermediul serviciului guvernamental de plăți electronice, la conturile de plăți ale salariaților, în modul stabilit de Guvern.

    (4) În cazul decesului salariatului, salariul şi alte plăţi ce i se cuvin se plătesc soţului, copiilor sau părinţilor lui, iar în lipsa acestora – celorlalţi moștenitori, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

    Articolul 31. Interzicerea limitării salariatului

    în dispunerea liberă de mijloacele

    câștigate şi a reţinerilor din salariu

    (1) Se interzice a limita salariatul în dispunerea liberă de mijloacele proprii câștigate de el, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie.

    (2) Se interzic rețineri din mijloacele câștigate de salariat în favoarea angajatorului sau altor persoane juridice şi fizice, precum şi orice alte rețineri neprevăzute de legislaţie.

    (3) Impunerea fiscală a salariului se efectuează în conformitate cu legislaţia în vigoare.

    Articolul 32. Salariul mediu şi modul lui

    de calculare

    (1) Salariul mediu se garantează salariaţilor, în cazurile prevăzute de legislaţie, de contractele colective de muncă şi de contractele individuale de muncă.

    (2) Salariul mediu al salariatului include toate formele de salarizare la care, conform legislaţiei în vigoare, se prevăd cote de asigurare socială de stat obligatorie, cu excepţia plăţilor cu caracter unic.

    (3) Modul de calculare a salariului mediu al salariatului se stabileşte prin hotărâre a Guvernului.

    (4) În cazul sustragerii salariatului de la munca de bază în condiţii neprevăzute de legislaţie, unitatea ale cărei sarcini îndeplineşte salariatul îi plăteşte sau îi compensează acestuia salariul în mărime de cel puţin un salariu mediu de la locul de muncă de bază.

    Articolul 33. Apărarea drepturilor salariaţilor

    în cazul insolvabilităţii unităţii

    (1) Mijloacele pentru retribuirea muncii salariaţilor sunt garantate prin venitul şi patrimoniul angajatorului.

    (2) În cazul recunoaşterii unităţii, în modul stabilit de legislaţie, ca fiind insolvabilă, salariul se recuperează salariatului în mod prioritar potrivit obligaţiilor faţă de acesta.

    (3) În cazul insolvabilităţii unităţii, plăţile de compensare, garantate salariaţilor şi calculate (recalculate) la data achitării lor, se vor achita în mărime nu mai mică decât salariul minim, stabilit în conformitate cu prezenta lege.

    Articolul 34. Responsabilitatea băncilor şi a persoanelor

    cu funcţii de răspundere din unităţi pentru

    neachitarea la timp a salariilor

    (1) În cazurile în care la conturile curente şi de decontare ale unităţilor există mijloacele respective şi documentele în vederea primirii banilor pentru plata salariilor au fost prezentate în termen, iar băncile nu au asigurat clientela cu numerar, răspunderea pentru eliberarea cu întârziere a numerarului o poartă băncile, plătind o penalitate în mărime de 0,2 % din suma datorată pentru fiecare zi de întârziere din contul mijloacelor băncii.

    (2) Persoanele cu funcţii de răspundere din bănci, autorităţi publice şi unităţi, vinovate de neachitarea la timp a salariilor, poartă răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare.

    Articolul 35. Compensarea pierderilor cauzate

    de neachitarea la timp a salariilor

    (1) Compensarea pierderii unei părţi din salariu în legătură cu încălcarea termenelor de plată a acestuia se efectuează prin indexarea obligatorie şi în mărime deplină a sumei salariului calculat dacă reţinerea acestuia a constituit o lună calendaristică şi mai mult după expirarea lunii următoare lunii pentru care urma să se plătească salariul.

    (2) Compensarea pierderii unei părţi din salariul neachitat la timp se efectuează separat pentru fiecare lună prin majorarea lui în conformitate cu coeficientul inflației, care se calculează prin împărțirea ultimului indice publicat al preţurilor de consum la momentul plăţii reale a salariului la indicele preţurilor de consum ale lunii următoare lunii pentru care se plăteşte salariul. Indicele preţurilor de consum se determină în calcul cumulativ de la începutul anului faţă de luna decembrie a anului precedent anului de plată.

    (3) Compensarea pierderii unei părţi din salariul neachitat la timp se efectuează în cazul în care coeficientul inflației în perioada de neachitare a salariului depăşeşte cota de 2%.

    (4) Plata sumelor de compensare a pierderii unei părţi din salariul neachitat la timp se efectuează din sursele de plată a salariului menţionate la art. 5.

    (5) Modul de calculare a sumei de compensare a pierderii unei părţi din salariu în legătură cu încălcarea termenelor de plată a acestuia se stabileşte de Guvern.

    Articolul 36. Soluţionarea litigiilor de muncă

    ce ţin de salarizare

    Litigiile de muncă ce ţin de salarizare se examinează în modul stabilit de legislaţie pentru soluţionarea litigiilor de muncă.

    Articolul 37. Informaţia privind salariul salariatului

    Informaţia privind salariul salariatului se prezintă numai cu acordul sau la solicitarea acestuia, precum şi în cazurile prevăzute de legislaţie.

    Articolul 38. Controlul asupra executării prezentei legi

    Controlul asupra executării în unităţi a prezentei legi revine:

    a) organelor de stat pentru muncă;

    b) organelor de control financiar;

    c) organelor ce reprezintă interesele salariaţilor şi ale angajatorilor.

    Capitolul V

    DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

    Articolul 39.

    Guvernul, pe parcursul anului 2002:

    - va prezenta Parlamentului proiectul de Lege privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor lunare pentru persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică;

    - va adopta actele normative ce ţin de competenţa Guvernului, necesare pentru realizarea prevederilor prezentei legi;

    - va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege.

    Articolul 40.

    Până la aducerea legislaţiei în conformitate cu prezenta lege, actele normative în vigoare se vor aplica în măsura în care nu contravin prezentei legi.

    Articolul 41.

    La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea salarizării nr. 1305-XII din 25 februarie 1993, cu modificările ulterioare, cu excepţia art. 5 şi anexelor nr. 1-4 şi nr. 6.

    PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Eugenia OSTAPCIUC

    Nr. 847-XV. Chişinău, 14 februarie 2002.

    Published the same day

    All acts of 11 April 2002

    About the sources

    Law No. 847 of 14 February 2002, issued by Parliament, published in the Official Gazette on 11 April 2002. Status: in force.

    Satelit does not give legal advice. Titles, numbers and dates come from the official sources. Summaries, where present, are automatic explanations of the official text and may leave out details. The official text always prevails.

    Sources: the State Register of Legal Acts (legis.md) for the official text and its versions, Monitorul Oficial (monitorul.gov.md) for the publication.

    How we read and compare the data

    Only the cookies we need

    We use only the cookies the site needs: language, theme, city, account and your chat with the assistant. No advertising or tracking cookies.

    Details