În traducere din limba javaneză, gurami înseamnă literalmente pește care își scoate nasul din apă. Iar această denumire evidențiază perfect una dintre cele mai interesante particularități ale acestor pești. Guramii au un organ special de respirație – labirintul branhial. În trecut se credea că acest organ le permite să stocheze apă și astfel să supraviețuiască perioadelor de secetă sau chiar să se deplaseze între bălți care seacă. În realitate însă, labirintul le permite guramilor să înghită și să utilizeze aerul atmosferic pentru respirație. Din acest motiv, ei urcă frecvent la suprafața apei pentru a lua o gură de aer, iar dacă accesul la suprafață este blocat, peștele poate muri.

O altă particularitate a guramilor sunt înotătoarele ventrale modificate. Acestea s-au transformat în fire lungi și subțiri care funcționează ca organe tactile. O asemenea adaptare a apărut în procesul evoluției pentru orientarea în apele tulburi ale habitatelor naturale. Chiar și atunci când sunt ținuți în acvarii cu apă perfect limpede, guramii nu își pierd obiceiul de a pipăi totul cu aceste înotătoare.

Merită menționat că denumirea gurami este una colectivă. Corect, acest nume ar trebui folosit doar pentru reprezentanții genului Trichogaster (Trichopodus), însă, din motive istorice, acvariștii au început să numească gurami și unele specii din genuri apropiate.

Parametrii optimi ai apei pentru întreținere:

T = 25-27°C pH = 6.0-6.8 GH = 8-10