Competition Law No. 183/2012, republished, amended 31.12.25

(1) Prezenta lege stabileşte cadrul juridic al protecţiei concurenţei, inclusiv al prevenirii şi al contracarării practicilor anticoncurenţiale şi a concurenţei neloiale, al realizării concentrărilor economice pe piaţă, stabileşte cadrul juridic privind activitatea şi competenţa Consiliului Concurenţei şi responsabilitatea pentru încălcarea legislaţiei în domeniul concurenţei.

(2) Scopul prezentei legi constă în reglementarea relaţiilor ce ţin de protecţia, menţinerea şi stimularea concurenţei în vederea promovării intereselor legitime ale consumatorilor.

(1) Prevederile prezentei legi se aplică faptelor acţiuni sau inacţiuni ce au ca obiect sau au ori pot avea ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei, precum şi faptelor acţiuni de concurenţă neloială, care sunt săvârşite de:

a) întreprinderi înregistrate în Republica Moldova sau în alte state, precum şi de persoane fizice;

b) autorităţi ale administraţiei publice centrale sau locale, în măsura în care acestea, prin deciziile emise sau prin actele adoptate, intervin pe piaţă, influenţând direct sau indirect concurenţa, cu excepţia situaţiilor când asemenea măsuri sunt luate în aplicarea altor legi sau pentru apărarea unui interes public major.

(2) Sub incidenţa prezentei legi cad şi persoanele asimilate autorităţilor publice care exercită atribuţii de putere publică sau utilizează domeniul public, fiind împuternicite prin lege să presteze un serviciu de interes public.

(3) Întreprinderile cărora li s-a atribuit sarcina de a gestiona serviciile de interes economic general şi întreprinderile care prezintă caracter de monopol fiscal se supun prevederilor prezentei legi şi, în special, regulilor de concurenţă în măsura în care aplicarea acestor prevederi nu împiedică, în drept sau în fapt, îndeplinirea misiunii speciale care le-a fost încredinţată.

(4) Prevederile prezentei legi se aplică faptelor prevăzute la alin. (1) săvârşite pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi celor săvârşite în afara teritoriului ţării atunci când produc sau pot produce efecte pe teritoriul Republicii Moldova.

(5) Prezenta lege nu se aplică relaţiilor de muncă.

(6) Consiliul Concurenţei este autoritatea de concurenţă naţională, competentă de punerea în aplicare a prevederilor prezentei legi, în conformitate cu atribuţiile stabilite de prezenta lege.

(7) Dacă un tratat internaţional la care Republica Moldova este parte stabileşte alte dispoziţii decât cele prevăzute de prezenta lege, se aplică dispoziţiile tratatului internaţional.

(1) Statul asigură libertatea activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale şi apărarea drepturilor şi intereselor întreprinderilor şi ale cetăţenilor contra practicilor anticoncurenţiale şi concurenţei neloiale.

(2) Este interzis întreprinderilor să-şi exercite drepturile în vederea restrângerii concurenţei şi lezării intereselor legitime ale consumatorului.

(3) Preţurile la produse se determină în procesul liberei concurenţe, pe baza cererii şi ofertei, dacă legea specială nu prevede altfel.

(4) Pentru sectoarele economice în care concurenţa este restrânsă sau nu există, precum şi în împrejurări excepţionale (cum ar fi: situaţiile de criză, dezechilibrul major dintre cerere şi ofertă), Guvernul este în drept să dispună şi/sau să aplice măsuri cu caracter temporar pentru a împiedica sau chiar pentru a bloca creşterea excesivă a preţurilor. Aceste măsuri sunt adoptate prin hotărâre de Guvern pe o perioadă de 6 luni, care poate fi prelungită succesiv pentru perioade de cel mult 3 luni, atâta timp cât persistă împrejurările care au justificat hotărârea Guvernului.

(5) În situaţiile prevăzute la alin. (4), intervenţia Guvernului se face cu notificarea Consiliului Concurenţei, în scopul analizei efectelor măsurii adoptate asupra concurenţei.

(6) Consiliul Concurenței, la exercitarea atribuțiilor conferite de prezenta lege, inclusiv a atribuției de investigare, asigură respectarea principiilor generale ale dreptului Uniunii Europene în materie de concurență și ale Convenției pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

(7) Prezenta lege se aplică cu luarea în considerare a jurisprudenței aplicabile a Curții de Justiție a Uniunii Europene și a altor instrumente de interpretare ale instituțiilor Uniunii Europene.

(8) În cazul în care prezenta lege nu stabilește un termen, procedurile de examinare a cazurilor de încălcare a legislației concurențiale se desfășoară de către Consiliul Concurenței într-un interval de timp rezonabil.

În sensul prezentei legi, următoarele noțiuni utilizate în domeniul concurenței semnifică:

acord – orice formă (verbală sau scrisă) de manifestare a voinței comune cu privire la comportamentul pe piață, exprimată de două sau mai multe întreprinderi independente;

acord orizontal – acord sau practică concertată ce se realizează între două sau mai multe întreprinderi independente care funcționează pe piață la același (aceleași) nivel (niveluri);

acord vertical – acord sau practică concertată convenit(ă) între două sau mai multe întreprinderi independente ce acționează fiecare, în sensul acordului sau al practicii concertate, la niveluri diferite ale lanțului de producție sau de distribuție, care se referă la condițiile în care părțile pot cumpăra, vinde sau revinde anumite produse;

activitate economică – orice activitate care constă în oferirea de produse pe o anumită piață;

asociere de întreprinderi – orice formă de asociere, nonprofit sau având ca scop obținerea de profit, constituită benevol de două sau mai multe întreprinderi, indiferent de forma juridică de organizare, de tipul de finanțare, de modul în care sunt luate deciziile, de caracterul obligatoriu ori facultativ al acestora, precum și de caracterul public al funcțiilor pe care le exercită;

autorizare – acțiune prin care Consiliul Concurenței îi permite solicitantului să își realizeze intenția de concentrare economică sau de acordare a ajutorului de stat, eliberându-i un act cu caracter permisiv sub formă de decizie;

cartel – acord sau practică concertată între doi sau mai mulți concurenți care urmărește coordonarea comportamentului concurențial al acestora pe piață sau influențarea parametrilor relevanți ai concurenței prin practici care includ fixarea sau coordonarea prețurilor de achiziție sau de vânzare ori a altor condiții comerciale, inclusiv în legătură cu drepturile de proprietate intelectuală, alocarea cotelor de producție sau de vânzare, împărțirea piețelor și a clienților, manipularea procedurilor de cerere de oferte, restricționări ale importurilor sau exporturilor sau acțiuni anticoncurențiale împotriva altor concurenți;

cerere de clemență – informare în mod voluntar a Consiliului Concurenței, în scris sau verbal, de către o întreprindere sau o persoană fizică ori în numele acesteia sau înregistrare a acestei informări, care prezintă cunoștințele întreprinderii sau ale persoanei fizice în cauză cu privire la un cartel și propriul rol în cadrul acestuia și care a fost redactată în mod specific pentru a fi înaintată autorității de concurență în vederea obținerii imunității la amenzi sau a unei reduceri a amenzilor în cadrul unei politici de clemență, neincluzând dovezile care există indiferent de procedurile de aplicare a legii și indiferent dacă aceste informații se află sau nu în dosarul Consiliului Concurenței, și anume informațiile preexistente;

cifră totală de afaceri – valoare totală a vânzărilor de produse realizată de o întreprindere în cursul perioadei de gestiune, inclusiv la nivel mondial. Cifra totală de afaceri este asimilată:

a) cu suma veniturilor aferente dobânzilor și suma veniturilor neaferente dobânzilor – pentru bănci, instituții care acordă împrumuturi;

b) cu valoarea totală a primelor brute subscrise, inclusiv de reasigurare, – pentru societățile de asigurări;

concentrare economică – operațiuni care au ca rezultat modificări de durată asupra controlului întreprinderilor implicate și, prin urmare, asupra structurii pieței;

concurent – întreprindere independentă care este activă pe o piață relevantă;

concurent potențial – întreprindere independentă care nu este activă pe o piață relevantă, dar care, în cazul unei creșteri permanente a prețurilor relative cu 10%, ar putea efectua investiții suplimentare necesare sau ar putea suporta alte costuri de transformare necesare pentru a intra pe piața relevantă respectivă într-un termen de maximum 3 ani;

concurență – rivalitate economică, existentă sau potențială, între două sau mai multe întreprinderi independente pe o piață relevantă, când acțiunile lor limitează efectiv posibilitățile fiecăreia dintre ele de a influența unilateral condițiile generale de circulație a produselor de pe piața respectivă, stimulează progresul tehnico-științific și creșterea bunăstării consumatorilor;

concurență neloială – orice acțiune, realizată de întreprinderi în procesul concurenței, care este contrară uzanțelor oneste în activitatea economică;

consumator – utilizator, direct sau indirect, de produse, inclusiv producător care utilizează produse pentru prelucrare, comerciant cu ridicata, comerciant cu amănuntul sau consumator final;

control – posibilitate de a exercita o influență decisivă asupra unei întreprinderi, care decurge din drepturi, din contracte sau din orice alte mijloace, separat sau combinate, ținând seama de circumstanțele de drept și de fapt relevante, în special din:

a) dreptul de proprietate sau de folosință integrală ori parțială asupra activelor unei întreprinderi;

b) drepturi sau contracte care conferă o influență decisivă asupra structurii, voturilor sau deciziilor organelor de conducere ale unei întreprinderi.

Controlul este dobândit de persoane sau întreprinderi care sunt titulare ale drepturilor ori beneficiare ale drepturilor în baza contractelor în cauză sau care, deși nu sunt titulare ale acestor drepturi sau beneficiare ale drepturilor în baza acestor contracte, au puterea de a exercita drepturile care decurg din acestea;

decizie a asocierii de întreprinderi – orice manifestare a voinței exprimată de către asocierea de întreprinderi sau de către organele de conducere ale asocierii de întreprinderi, indiferent de forma manifestării sau de caracterul obligatoriu ori facultativ;

drepturi exclusive – drepturi acordate de stat, printr-o autoritate publică, unei întreprinderi, prin orice instrument legislativ, de reglementare sau administrativ, de a furniza un serviciu sau de a efectua o activitate într-o zonă geografică dată;

drepturi speciale – drepturi acordate de stat prin intermediul unui instrument legislativ, de reglementare sau administrativ unui număr limitat de întreprinderi, care, într-o zonă geografică dată, limitează la două sau mai multe numărul întreprinderilor autorizate să presteze un serviciu sau să efectueze o activitate ori desemnează mai multe întreprinderi concurente ca fiind autorizate să presteze un serviciu sau să efectueze o activitate, ori conferă oricărei (oricăror) întreprinderi orice avantaje juridice sau de natură reglementară care afectează în mod semnificativ capacitatea oricărei alte întreprinderi de a presta același serviciu sau de a efectua aceeași activitate în aceeași zonă geografică în condiții în mare parte echivalente;

grup de întreprinderi – întreprindere care exercită controlul și toate întreprinderile controlate direct sau indirect de aceasta;

influență decisivă – capacitate de a determina comportamentul strategic și tactic al întreprinderii;

imunitate la amenzi – scutire de amenzile care ar fi impuse în mod normal unei întreprinderi pentru participarea sa la un acord cu scopul de a o recompensa pentru cooperarea sa cu o autoritate de concurență în cadrul unei politici de clemență;

întreprindere – orice entitate care desfășoară o activitate economică, indiferent de statutul său juridic și de modul în care este finanțată;

întreprindere independentă – orice întreprindere, posibil formată din mai multe entități legale sau persoane fizice, care își stabilește politica de afaceri în mod autonom față de alte întreprinderi;

întreprindere care prezintă caracter de monopol fiscal – întreprindere căreia i s-au atribuit drepturi exclusive de a desfășura o activitate specifică cu scopul de a obține venituri pentru stat;

întreprinderi dependente – întreprinderi care fac parte din același grup de întreprinderi sau sunt controlate de aceeași persoană ori de aceleași persoane;

legislație concurențială – prezenta lege, Legea nr. 139/2012 cu privire la ajutorul de stat și alte acte normative adoptate în vederea implementării legilor menționate;

notificare – solicitare, adresată Consiliului Concurenței, de autorizare a intenției de a realiza o operațiune de concentrare economică sau de acordare a ajutorului de stat;

piață geografică relevantă – zonă în care întreprinderile sunt implicate în oferta sau cererea de pe piața relevantă a produsului, în care condițiile de concurență sunt suficient de omogene și care poate fi deosebită de zonele geografice învecinate prin condiții de concurență ce diferă în mod apreciabil;

piață relevantă – piață în cadrul căreia trebuie evaluată o anumită problemă de concurență și care se determină prin raportarea pieței relevante a produsului la piața geografică relevantă;

piață relevantă a produsului – piață a produselor considerate de consumatori ca interschimbabile sau substituibile datorită utilizării date acestora, datorită caracteristicilor fizice, funcționale și prețului;

politică de clemență – instrument privind aplicarea art. 5, pe baza căruia un participant la un cartel, în mod independent de celelalte întreprinderi implicate în acord, cooperează în cadrul unei investigații desfășurate de Consiliul Concurenței, furnizând în mod voluntar informațiile pe care acesta le are despre cartel și despre rolul său în cadrul cartelului și primind în schimb, printr-o decizie, imunitate la amenzi sau o reducere a amenzilor care ar urma să fie impuse pentru implicarea sa în cartel;

poziție dominantă pe piață – poziție de putere economică de care beneficiază o întreprindere, ce îi permite să împiedice menținerea unei concurențe efective pe o piață relevantă, acordându-i posibilitatea de a se comporta, în mare măsură, în mod independent față de concurenți, de clienții săi și, în ultimă instanță, față de consumatori;

practică anticoncurențială – acord anticoncurențial, decizie a asocierii de întreprinderi, practică concertată, abuz de poziție dominantă, acțiune sau inacțiune a autorităților publice de restrângere a concurenței interzise de lege;

practică concertată – formă de coordonare a acțiunilor între întreprinderi independente și/sau grupuri independente de întreprinderi, prin care cooperarea practică dintre acestea înlocuiește în mod intenționat riscurile concurenței fără ca întreprinderile sau grupurile de întreprinderi să fi încheiat un acord în acest sens;

produs – bunuri, lucrări, servicii, inclusiv servicii financiare, destinate vânzării, schimbului sau altor modalități de includere în circuitul civil;

propunere de recunoaștere a săvârșirii încălcării legislației concurențiale – informare în mod voluntar a Consiliului Concurenței de către o întreprindere sau în numele unei întreprinderi, care cuprinde recunoașterea participării acesteia la o încălcare a legislației concurențiale sau renunțarea de a contesta această participare și asumarea responsabilității pentru încălcarea respectivă, informare redactată în mod specific pentru ca autoritatea de concurență să poată aplica o procedură simplificată sau accelerată;

reducere a amenzii – reducere a cuantumului amenzii care ar fi impusă în mod normal unei întreprinderi pentru săvârșirea unei practici anticoncurențiale cu scopul de a o recompensa pentru cooperarea ei cu Consiliul Concurenței în cadrul unei politici de clemență;

restrângere semnificativă a concurenței – impact negativ asupra a cel puțin unuia dintre parametrii concurenței pe piață, cum ar fi: prețul, producția, calitatea produsului, varietatea produsului sau inovarea;

servicii de interes economic general – comercializare de produse ce îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

a) sunt destinate cetățenilor sau sunt în interesul societății în general;

b) nu mai sunt furnizate sau nu pot fi furnizate în mod satisfăcător și în condiții (cum ar fi: prețul, trăsăturile obiective privind calitatea, continuitatea și accesul la serviciu) compatibile cu interesul public astfel cum este definit de către stat, de către întreprinderi care își desfășoară activitatea în condiții normale de piață, adică a căror furnizare o întreprindere nu și-ar asuma-o sau nu și-ar asuma-o în aceeași măsură sau în aceleași condiții dacă ar ține seama de propriile interese comerciale;

c) obligația de furnizare este stabilită de o autoritate publică printr-un act normativ sau administrativ sau printr-un contract ori printr-o serie de acte sau contracte care definesc obligațiile întreprinderii în cauză și ale autorității publice, specifice prestării unor astfel de servicii;

trucare a ofertelor – realizare, prin intermediul licitațiilor sau altor forme de concurs de oferte, a acordurilor anticoncurențiale ale întreprinderilor concurente referitoare la prețuri, la împărțirea piețelor, la sursele de aprovizionare sau la calitatea produselor;

unitate economică unică – întreprindere-mamă și filiala acesteia în situația în care acea filială, deși are o personalitate juridică separată, nu decide independent asupra propriei conduite pe piață, dar îndeplinește, sub toate aspectele materiale, instrucțiunile date de întreprinderea-mamă și, prin urmare, formează o singură întreprindere, astfel încât comportamentul anticoncurențial al filialei poate fi imputat și întreprinderii-mamă.

(1) Sunt interzise, fără a fi necesară o decizie prealabilă în acest sens, orice acorduri între întreprinderi sau asocieri de întreprinderi, orice decizii ale asocierilor de întreprinderi și orice practici concertate (denumite în continuare acorduri) care au ca obiect sau efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenței, în special cele care:

a) stabilesc, direct sau indirect, prețurile de cumpărare sau de vânzare ori orice alte condiții de tranzacționare;

b) limitează sau controlează producția, comercializarea, dezvoltarea tehnică sau investițiile;

c) împart piețele sau sursele de aprovizionare;

d) participă cu oferte trucate la licitații sau la orice alte forme de concurs de oferte;

e) aplică, în raporturile cu partenerii comerciali, condiții inegale la prestații echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurențial;

f) condiționează încheierea contractelor de acceptare de către parteneri a unor prestații suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanțele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte.

(2) Acordurile interzise în temeiul prezentului articol sunt nule de drept.

(3) Dacă s-a stabilit că acordul are ca obiect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței, existența unor efecte anticoncurențiale nu trebuie demonstrată de către Consiliul Concurenței pentru a constata că există o restrângere a concurenței în sensul prezentei legi.

(4) Prin natura cartelurilor, ca fiind cele mai grave acorduri anticoncurențiale, se prezumă că acestea, prin obiectul lor, au capacitatea de a împiedica, restrânge sau denatura concurența.

(1) Prevederile art. 5 alin. (1) nu se aplică acordurilor anticoncurențiale sau categoriilor de acorduri anticoncurențiale care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

a) contribuie la îmbunătățirea producerii sau distribuției de produse ori la promovarea progresului tehnic sau economic;

b) asigură consumatorilor o parte echitabilă din beneficiul obținut;

c) nu impun întreprinderilor în cauză restricții care nu sunt indispensabile pentru atingerea obiectivelor menționate la lit. a) și b);

d) nu oferă întreprinderilor posibilitatea de a elimina concurența în ceea ce privește o parte semnificativă a produselor în cauză.

(2) Plenul Consiliului Concurenței are dreptul să adopte acte normative privind exceptarea unor categorii de acorduri de la interdicția stabilită la art. 5 alin. (1).

(3) Acordurile menționate la art. 5 alin. (1) care îndeplinesc condițiile prevăzute la alin. (1) din prezentul articol sau care se încadrează în categoriile prevăzute la alin. (2) sunt considerate legale fără a fi necesară emiterea unei decizii în acest sens.

(4) Sarcina probei unei încălcări a art. 5 alin. (1) revine Consiliului Concurenței. În cazurile legate de art. 5 alin. (1), întreprinderile sau asocierile de întreprinderi care invocă în apărare faptul că acordurile anticoncurențiale beneficiază de exceptare individuală în condițiile alin. (1) din prezentul articol au sarcina de a dovedi că acordurile în cauză îndeplinesc aceste condiții.

(5) În cazul în care un acord face obiectul unei exceptări pe categorii, părțile la acordul anticoncurențial sunt eliberate de obligația impusă prin alin. (4), fiind obligate, în caz de apărare, doar să dovedească că acordul beneficiază de o exceptare pe categorii.

(6) Cartelurile nu beneficiază de exceptările prevăzute în prezentul articol.

Dacă Consiliul Concurenței constată că acordurile care se încadrează în una din categoriile exceptate provoacă sau pot provoca efecte incompatibile cu condițiile prevăzute la art. 6 alin. (1), acesta poate retrage beneficiul exceptării stipulat pentru acordurile respective, acționând în cadrul unei investigații. Retragerea beneficiului exceptării nu are efect retroactiv.

minoră

(1) Acordul anticoncurențial se consideră un acord de importanță minoră care poate avea ca efect împiedicarea, restrângerea sau denaturarea concurenței în cadrul pieței și, implicit, nu restrânge în mod semnificativ concurența în cazul în care:

a) cota de piață cumulată deținută de părțile la acord nu depășește 10% pe niciuna dintre piețele relevante vizate de acord, atunci când acordul este încheiat între întreprinderi care sunt concurenți existenți sau potențiali pe una din aceste piețe (acorduri între concurenți);

b) cota de piață deținută de fiecare dintre părțile la acord nu depășește 15% pe niciuna dintre piețele relevante vizate de acord, atunci când acordul este încheiat între întreprinderi care nu sunt concurenți existenți sau potențiali pe niciuna dintre piețe (acorduri între neconcurenți).

În cazul în care este dificil să se stabilească dacă este vorba de un acord între concurenți sau de un acord între neconcurenți, se aplică pragul de 10%.

(2) Atunci când, pe o piață relevantă, concurența este restrânsă de efectul cumulativ al unor acorduri de vânzare de produse încheiate cu diferiți furnizori sau distribuitori, pragurile cotei de piață menționate la alin. (1) sunt reduse la 5%, atât pentru acordurile între concurenți, cât și pentru acordurile între neconcurenți.

(3) Se consideră că acordurile nu restrâng în mod semnificativ concurența în cazul în care cotele de piață ale părților la acord nu depășesc pragurile de 10%, 15% și, respectiv, 5%, menționate la alin. (1) și (2), cu mai mult de două puncte procentuale în cursul a doi ani calendaristici succesivi.

(4) Prevederile art. 5 alin. (1) nu se aplică acordurilor de importanță minoră, cu excepția celor prevăzute la art. 9.

(1) Prevederile art. 8 nu se aplică acordurilor care conțin oricare dintre următoarele restricții grave:

1) în ceea ce privește acordurile dintre concurenți definite la art. 8 alin. (1), restricțiile care, în mod direct sau indirect, izolat ori în combinație cu alți factori aflați sub controlul părților, au ca obiect:

a) fixarea prețurilor de vânzare sau de cumpărare;

b) limitarea producției sau a vânzărilor;

c) împărțirea piețelor sau a clienților;

d) participarea cu oferte trucate la licitații sau la orice alte forme de concurs de oferte;

2) în ceea ce privește acordurile dintre neconcurenți, astfel cum sunt definite la art. 8 alin. (1), restricțiile care, în mod direct sau indirect, izolat ori în combinație cu alți factori aflați sub controlul părților, au ca obiect:

a) restrângerea capacității cumpărătorului de a-și stabili prețul de vânzare, fără a aduce atingere posibilității furnizorului de a impune un preț de vânzare maxim sau de a recomanda un preț de vânzare, cu condiția ca acestea din urmă să nu fie echivalente cu un preț de vânzare fix ori minim stabilit în urma presiunilor exercitate de una dintre părți sau a măsurilor de stimulare practicate de aceasta;

b) restrângerea privind teritoriul pe care cumpărătorul poate vinde produsele ce fac obiectul contractului sau privind clienții cărora le poate vinde produsele respective, cu excepția cazului în care este vorba de una dintre următoarele restricții care nu sunt grave:

– restrângerea vânzărilor active către teritoriul exclusiv sau către o clientelă exclusivă rezervate furnizorului sau cedate de furnizor unui alt cumpărător, atunci când o asemenea restricție nu limitează vânzările efectuate de clienții cumpărătorului;

– restrângerea vânzărilor către utilizatorii finali realizate de un cumpărător care acționează pe piață în calitate de comerciant cu ridicata;

– restrângerea vânzărilor către distribuitori neautorizați realizate de membrii unui sistem de distribuție selectivă; și

– restrângerea capacității cumpărătorului de a vinde componente destinate incorporării unor clienți care ar putea să le utilizeze pentru fabricarea de produse asemănătoare celor produse de furnizor;

c) restrângerea vânzărilor active sau a vânzărilor pasive către utilizatori finali realizate de membrii unui sistem de distribuție selectivă care acționează pe piață în calitate de vânzători cu amănuntul, fără a aduce atingere posibilității de a interzice unui membru al sistemului să își desfășoare activitățile dintr-un sediu secundar neautorizat;

d) restrângerea livrărilor încrucișate între distribuitori în cadrul unui sistem de distribuție selectivă, inclusiv între distribuitori care acționează la diferite niveluri ale comerțului;

e) restricția convenită între un furnizor de componente și un cumpărător care încorporează aceste componente, care limitează posibilitatea furnizorului de a vinde aceste componente ca piese separate utilizatorilor finali, unor reparatori sau altor prestatori de servicii care nu au fost desemnați de cumpărător pentru repararea ori întreținerea bunurilor sale;

3) în ceea ce privește acordurile între concurenți, astfel cum sunt definite la art. 8 alin. (1), atunci când concurenții acționează în sensul acordului, la niveluri diferite ale lanțului de producție sau de distribuție și care conțin oricare dintre restricțiile grave prevăzute la pct. 1) și 2).

(2) Se prezumă, până la proba contrară, că acordurile de importanță minoră interzise cad în sfera de aplicare a art. 5. În cazuri individuale, întreprinderile pot demonstra întrunirea condițiilor de exceptare prevăzute la art. 6 alin. (1).

(1) Poziţia dominantă pe una sau mai multe pieţe relevante poate fi deţinută de o singură întreprindere, de un grup de întreprinderi (poziţie dominantă unică) sau în comun de două sau mai multe întreprinderi ori de două sau mai multe grupuri de întreprinderi (poziţie dominantă colectivă).

(2) Două sau mai multe întreprinderi pot ocupa împreună o poziţie dominantă (poziţie colectivă) atunci când, chiar în lipsa oricărei legături structurale sau de altă natură între ele, acestea operează pe o piaţă a cărei structură este considerată propice producerii unor efecte coordonate.

(3) Poziţia dominantă rezultă dintr-o combinaţie de mai mulţi factori care, luaţi separat, nu sunt neapărat hotărâtori. Evaluarea unei poziţii dominante va ţine seama de structura concurenţială a pieţei şi în special de următorii factori:

a) presiunea exercitată de ofertele existente ale concurenţilor actuali şi de poziţia pe piaţă a acestora (poziţia pe piaţă a întreprinderii dominante şi a concurenţilor ei). Cotele de piaţă oferă o primă indicaţie utilă în legătură cu structura pieţei şi cu importanţa relativă a diferitelor întreprinderi active pe piaţă. Cu toate acestea, cotele de piaţă vor fi interpretate prin prisma condiţiilor de piaţă relevantă şi în special a dinamicii pieţei, a tendinţei sau evoluţiei cotelor de piaţă de-a lungul timpului, a gradului de diferenţiere a produselor, precum şi a altor factori care pot fi suficienţi pentru a exercita presiuni asupra comportamentului pretinsei întreprinderi dominante;

b) presiunea exercitată de ameninţarea credibilă a unei viitoare expansiuni a concurenţilor actuali sau a intrării pe piaţă a unor concurenţi potenţiali (expansiunea şi intrarea pe piaţă). Pentru a exercita presiuni asupra comportamentului pretinsei întreprinderi dominante, expansiunea concurenţilor actuali sau intrarea pe piaţă a unor concurenţi potenţiali trebuie să fie probabilă, oportună şi suficientă;

c) presiunea exercitată de puterea de negociere a clienţilor întreprinderii (puterea compensatorie a cumpărătorilor). Puterea compensatorie a cumpărătorilor poate rezulta din dimensiunea clienţilor sau din importanţa lor comercială pentru pretinsa întreprindere dominantă, precum şi din capacitatea lor de a schimba uşor furnizorii, de a favoriza o nouă intrare pe piaţă sau de a se integra vertical şi de a ameninţa în mod credibil cu astfel de acţiuni.

(4) Se prezumă, până la proba contrară, că una sau mai multe întreprinderi se află în poziţie dominantă pe o piaţă relevantă dacă cota ori cotele cumulate pe piaţa relevantă în cauză, înregistrate în perioada supusă analizei, depăşesc 50%.

(5) Se prezumă, până la proba contrară, că întreprinderile învestite cu drepturi exclusive sau cu drepturi speciale dețin poziție dominantă pe piața relevantă la care se referă aceste drepturi.

(6) Plenul Consiliului Concurenţei va adopta Regulamentul privind stabilirea poziţiei dominante pe piaţă şi evaluarea abuzului de poziţie dominantă.

(1) Este interzisă folosirea în mod abuziv de către una sau mai multe întreprinderi a unei poziții dominante deținute pe piața relevantă. Aceste practici abuzive pot consta în special în:

a) impunerea, direct sau indirect, a prețurilor de vânzare sau de cumpărare sau a altor condiții de tranzacționare inechitabile;

b) limitarea producției, comercializării sau dezvoltării tehnice în dezavantajul consumatorilor;

c) aplicarea în raporturile cu partenerii comerciali a unor condiții inegale la prestații echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurențial;

d) condiționarea încheierii contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestații suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanțele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte;

e) practicarea unui preț excesiv sau a unui preț de ruinare în scopul înlăturării concurenților;

f) refuzul neîntemeiat de a contracta cu un anumit furnizor sau de a face livrări către un anumit beneficiar;

g) ruperea unei relații contractuale stabilite anterior pe piața relevantă pentru singurul motiv că partenerul refuză să se supună unor condiții comerciale nejustificate.

(2) Prețul de ruinare poate fi calificat, după caz, ca preț inferior costurilor medii variabile sau ca preț inferior costurilor totale medii dacă sunt determinate ca fiind parte a unui plan de eliminare a unui concurent.

(3) Dacă datele sugerează că preţul practicat de întreprinderea dominantă riscă să ducă la înlăturarea unor concurenţi la fel de eficienţi, acest element se va include în evaluarea generală a restrângerii semnificative a concurenţei, ţinând cont de alte probe cantitative şi/sau calitative.

(4) Întreprinderile dominante nu se penalizează pentru pierderi ex post în cazul în care decizia ex ante de aplicare a pretinselor practici abuzive a fost luată cu bună-credinţă, şi anume dacă pot furniza probe concludente conform cărora au putut estima în mod rezonabil că activitatea va fi profitabilă.

(5) Interdicțiile stabilite la alin. (1) nu se aplică dacă întreprinderea dominantă demonstrează că practicile sale sunt justificate, fiind necesare din punct de vedere obiectiv sau producând creșteri semnificative ale eficienței, care compensează orice efecte anticoncurențiale asupra consumatorilor, cu condiția că practicile respective sunt indispensabile și proporționale cu pretinsul scop urmărit de întreprinderea dominantă.

(6) Caracterul de necesitate obiectivă şi de proporţionalitate trebuie să fie determinat pe baza unor factori care nu ţin de întreprinderea dominantă, cum ar fi motivele de sănătate sau de siguranţă legate de natura produsului respectiv.

(7) În cazul în care invocă motivele de creştere a eficienţei care sunt suficiente pentru a garanta că nu există riscul de a cauza un prejudiciu net consumatorilor, întreprinderea dominantă va trebui să demonstreze, cu un grad de probabilitate suficient de ridicat şi pe baza unor probe verificabile, că sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) s-a realizat creşterea eficienţei sau este probabil să fie realizată ca urmare a practicilor respective, cum ar fi îmbunătăţirile tehnice ale calităţii bunurilor sau reducerea costului de producţie ori de distribuţie;

b) practicile respective sunt indispensabile pentru creşterea eficienţei: trebuie să nu existe alternative mai puţin anticoncurenţiale la aceste practici care să fie capabile să determine în aceeaşi măsură creşterea eficienţei;

c) creşterea probabilă a eficienţei determinată de practicile respective compensează orice efecte negative probabile asupra concurenţei şi bunăstării consumatorilor pe pieţele afectate;

d) practicile respective nu elimină concurenţa efectivă prin suprimarea majorităţii sau a tuturor surselor existente de concurenţă efectivă sau potenţială.

(8) Practicile de excludere care menţin, creează sau consolidează o poziţie de piaţă ce se apropie de cea de monopol nu pot fi justificate în mod normal pe motivul că acestea creează şi câştiguri de eficienţă.

autorităților publice de restrângere,

împiedicare sau denaturare a concurenței

(1) Sub incidența prezentului articol cad autoritățile publice definite în sensul prevederilor Codului administrativ.

(2) Sunt interzise orice acțiuni sau inacțiuni ale autorităților publice care restrâng, împiedică sau denaturează concurența, precum:

a) limitarea drepturilor întreprinderilor de procurare ori comercializare;

b) stabilirea de condiții discriminatorii sau acordarea de privilegii pentru activitatea întreprinderilor, în cazul în care acestea nu sunt prevăzute de lege;

c) stabilirea de interdicții sau restricții, neprevăzute de lege, pentru activitatea întreprinderilor;

d) impunerea, directă ori indirectă, a întreprinderilor de a se asocia ori de a se concentra sub orice formă.

(3) În cazuri excepționale pot fi realizate acțiunile sau inacțiunile prevăzute la alin. (2) în condițiile Legii nr. 212/2004 privind regimul stării de urgență, de asediu și de război.

(4) Faptele autorităților publice realizate contrar prevederilor alin. (2) constituie încălcări ale prezentei legi.

(5) Persoanele cu funcție de răspundere din cadrul autorităților publice poartă răspundere în conformitate cu prevederile Codului contravențional.

Consiliului Concurenței privind

acțiunile sau inacțiunile autorităților

publice de restrângere, împiedicare

sau denaturare a concurenței

(1) În cazul în care autoritățile publice nu execută sau nu se conformează, în termenul stabilit, măsurilor dispuse prin decizie de către Consiliul Concurenței, în scopul restabilirii mediului concurențial, acesta înaintează acțiune în conformitate cu prevederile Codului administrativ, solicitând instanței, după caz, anularea, în tot sau în parte, a actului care a condus la restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței, obligarea autorității publice să emită un act administrativ ori să efectueze o anumită operațiune administrativă.

(2) Prin derogare de la termenul prevăzut la art. 209 alin. (1) din Codul administrativ nr. 116/2018, Consiliul Concurenței se adresează în instanța de judecată, în condițiile alin. (1), în termen de 6 luni de la data expirării termenului stabilit în decizie, perioadă în care autoritățile publice aveau obligația să se conformeze măsurilor necesare restabilirii mediului concurențial.

(1) Se interzice întreprinderilor să realizeze acţiuni de concurenţă neloială.

(2) Acţiunile de concurenţă neloială interzise prin prevederile art. 15–19 se examinează de către Consiliul Concurenţei, la plângerea privind presupusele acţiuni de concurenţă neloială depusă de către întreprinderea ale cărei interese legitime au fost lezate, în condiţiile stipulate la art. 49 alin. (2)–(4).

(3) Plângerea privind presupusele acţiuni de concurenţă neloială se depune conform formularului adoptat prin hotărâre a Consiliului Concurenţei, în condiţiile prevăzute la art. 51 alin. (2) şi (3).

(4) Procedura de examinare preliminară, investigare şi luare a deciziilor asupra cazurilor de concurenţă neloială este prevăzută la art. 50–55, 58–66, care se aplică în mod corespunzător.

(5) Întreprinderea ale cărei interese legitime au fost lezate poate înainta plângerea privind presupusele acţiuni de concurenţă neloială la Consiliul Concurenţei în termen de 6 luni de la data la care a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască despre realizarea presupuselor acţiuni de concurenţă neloială de către o altă întreprindere.

(6) Expirarea termenului de 6 luni prevăzut la alin. (5) constituie temei de refuz de către Consiliul Concurenţei de a examina plângerea, dar nu constituie un impediment pentru adresarea în instanţa de judecată în cadrul termenului general de prescripţie.

(7) Dacă nu corespunde cerinţelor stabilite la alin. (3), plângerea depusă nu constituie o plângere privind presupusele acţiuni de concurenţă neloială.

(8) În urma examinării cazului de concurenţă neloială, Plenul Consiliului Concurenţei adoptă o decizie privind constatarea acţiunilor de concurenţă neloială sau privind lipsa acestora.

(9) În cazul constatării acţiunilor de concurenţă neloială, prin decizia Plenului Consiliului Concurenţei, întreprinderea este sancţionată conform prezentei legi şi/sau obligată să înceteze acţiunile respective.

Este interzisă discreditarea concurenţilor, adică defăimarea sau punerea în pericol a reputaţiei sau credibilităţii acestora prin:

a) răspândirea de către o întreprindere a informaţiilor false despre activitatea sa, despre produsele sale, menite să îi creeze o situaţie favorabilă în raport cu unii concurenţi;

b) răspândirea de către o întreprindere a unor afirmaţii false despre activitatea unui concurent sau despre produsele acestuia, afirmaţii ce dăunează activităţii concurentului.

cu concurentul

Este interzisă instigarea, din interes sau în interesul persoanelor terţe, la rezilierea neîntemeiată a contractului cu concurentul unei alte întreprinderi, la neîndeplinirea sau la îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale faţă de concurentul respectiv prin acordarea sau oferirea, mijlocit sau nemijlocit, de recompense materiale, compensaţii sau de alte avantaje întreprinderii parte a contractului.

a secretului comercial al concurentului

Se interzice dobândirea și/sau utilizarea de către o întreprindere a informaţiilor ce constituie secret comercial al concurentului, fără consimţământul lui, dacă acestea au adus sau pot aduce atingere intereselor legitime ale concurentului.

[Art.17 modificat prin LP330 din 29.12.25, MO662-664/31.12.25 art.810; în vigoare 31.12.25]

Este interzisă deturnarea clientelei concurentului realizată de întreprinderi prin inducerea în eroare a consumatorului cu privire la natura, modul şi locul de fabricare, la caracteristicile principale, inclusiv utilizarea, cantitatea produselor, preţul sau modul de calculare a preţului produsului.

(1) Sunt interzise orice acţiuni sau fapte care sunt de natură să creeze, prin orice mijloc, o confuzie cu întreprinderea, produsele sau activitatea economică a unui concurent, realizate prin:

a) folosirea ilegală, integrală sau parţială a unei mărci, embleme de deservire, denumiri de firmă, a unui desen sau model industrial sau a altor obiecte ale proprietăţii industriale de natură să creeze o confuzie cu cele folosite în mod legal de către o altă întreprindere;

b) copierea ilegală a formei, a ambalajului şi/sau a aspectului exterior al produsului unei întreprinderi şi plasarea produsului respectiv pe piaţă, copierea ilegală a publicităţii unei întreprinderi, dacă aceasta a adus sau poate aduce atingere intereselor legitime ale concurentului.

(2) Prezentul articol nu este aplicabil caracteristicilor produsului determinate exclusiv de funcţia tehnică pe care o îndeplinesc.

economică

(1) Până la declararea concentrării economice ca fiind compatibilă cu mediul concurenţial, în temeiul unei decizii emise de către Plenul Consiliului Concurenţei în conformitate cu art. 25 alin. (1) lit. b) ori alin. (2) lit. b) sau c) ori pe baza unei prezumţii în conformitate cu art. 25 alin. (5), este interzisă punerea în aplicare a unei operaţiuni de concentrare economică ce cade sub incidenţa art. 22 alin. (1).

(2) O operaţiune de concentrare economică are loc în cazul în care modificarea de durată a controlului rezultă în urma:

a) fuzionării a două sau mai multor întreprinderi independente anterior ori mai multor părţi ale unor întreprinderi independente anterior; sau

b) preluării, de către una sau mai multe persoane care controlează deja cel puţin o întreprindere ori de către una sau mai multe întreprinderi, fie prin achiziţionarea de valori mobiliare (părţi sociale) sau de active, fie prin contract ori prin alte mijloace, a controlului direct sau indirect asupra uneia ori mai multor întreprinderi sau părţi ale acestora, inclusiv prin crearea unei societăţi în comun care îndeplineşte în mod durabil toate funcţiile unei entităţi economice autonome.

(3) În măsura în care crearea unei societăţi în comun, reprezentând o concentrare potrivit prevederilor alin. (2) din prezentul articol, are ca obiect sau efect coordonarea comportamentului concurenţial al întreprinderilor rămase independente, o astfel de coordonare este evaluată în conformitate cu criteriile prevăzute la art. 5 alin. (1) şi la art. 6.

(4) La realizarea evaluării prevăzute la alin. (3), Consiliul Concurenţei ia în considerare, în special, următoarele criterii:

a) dacă două sau mai multe societăţi-mamă reţin, într-o măsură semnificativă, activităţile de pe aceeaşi piaţă ca şi societatea în comun ori de pe o piaţă situată în amonte sau în aval faţă de cea a societăţii în comun ori pe o piaţă vecină aflată în strânsă legătură cu această piaţă;

b) dacă, prin coordonarea care reprezintă consecinţa directă a creării societăţii în comun, întreprinderile implicate au posibilitatea de a elimina concurenţa pentru o parte semnificativă a produselor în cauză.

(5) Alin. (1) nu împiedică punerea în aplicare a unei oferte publice sau a unei serii de tranzacţii cu valori mobiliare, inclusiv cu valori mobiliare convertibile în alte tipuri de valori mobiliare, acceptate în vederea tranzacţionării pe o piaţă reglementată şi/sau în cadrul sistemului multilateral de tranzacţionare, prin care se dobândeşte controlul de la vânzători diferiţi, cu condiţia ca:

a) concentrarea economică să fie notificată fără întârziere Consiliului Concurenţei în conformitate cu art. 22; şi

b) cel care dobândeşte controlul să nu exercite drepturile de vot aferente valorilor mobiliare în cauză sau să facă acest lucru numai pentru a menţine valoarea integrală a investiţiei sale în temeiul unei derogări acordate de Plenul Consiliului Concurenţei în conformitate cu alin. (6).

(6) Plenul Consiliului Concurenţei poate acorda, la cerere, o derogare de la obligaţiile impuse la alin. (1) sau (5). Cererea pentru acordarea unei derogări trebuie justificată. La adoptarea unei decizii privind cererea, Plenul Consiliului Concurenţei ia în considerare, printre altele, efectele suspendării asupra uneia sau mai multor întreprinderi implicate în concentrarea economică sau asupra unei terţe părţi şi ameninţarea reprezentată de concentrare asupra concurenţei. O astfel de derogare poate fi acordată sub rezerva îndeplinirii unor condiţii şi obligaţii destinate asigurării unor condiţii de concurenţă efectivă. O derogare poate fi solicitată şi acordată în orice moment, înainte de notificare sau după operaţiune.

(7) Valabilitatea oricărei operaţiuni efectuate cu încălcarea alin. (1) din prezentul articol se stabileşte printr-o decizie adoptată în temeiul art. 25 alin. (1) lit. (b) sau alin. (2) ori în temeiul unei prezumţii în conformitate cu art. 25 alin. (5).

(8) Prezentul articol nu are niciun efect asupra valabilităţii tranzacţiilor cu valori mobiliare, inclusiv asupra tranzacţiilor cu valori mobiliare convertibile în alte tipuri de valori mobiliare, acceptate în vederea tranzacţionării pe o piaţă reglementată şi/sau în cadrul sistemului multilateral de tranzacţionare, cu excepţia cazurilor în care vânzătorul şi cumpărătorul ştiau sau ar fi trebuit să ştie că tranzacţia a fost efectuată cu încălcarea alin. (1).

economice

Nu constituie operaţiuni de concentrare economică situaţiile în care:

a) controlul este dobândit şi exercitat de către un lichidator sau administrator desemnat prin hotărâre judecătorească sau de către o altă persoană împuternicită de autoritatea publică pentru îndeplinirea unei proceduri de lichidare, de insolvabilitate sau altei proceduri similare;

b) băncile şi participanţii profesionişti la piaţa financiară nebancară ale căror activităţi includ operaţiuni cu valori mobiliare pe cont propriu sau pe contul terţilor deţin temporar valori mobiliare ale unei întreprinderi pe care le-au dobândit în vederea revânzării, cât timp ele nu exercită drepturile la vot conferite de valorile mobiliare pentru a determina comportamentul concurenţial al întreprinderii în cauză ori le exercită numai în vederea pregătirii înstrăinării integrale sau parţiale a întreprinderii în cauză sau a activelor acesteia ori revânzării valorilor mobiliare în cauză, cu condiţia ca înstrăinarea sau revânzarea să aibă loc în termen de până la 12 luni de la data dobândirii. Plenul Consiliului Concurenţei poate prelungi acest termen, la cerere, în cazul în care respectivele bănci sau participanţii profesionişti la piaţa financiară nebancară pot dovedi că revânzarea nu a fost posibilă, în condiţii rezonabile, în termenul stabilit;

c) întreprinderile, inclusiv grupurile de întreprinderi, realizează operaţiuni de restructurare sau de reorganizare a propriilor activităţi.

(1) Operațiunile de concentrare economică sunt supuse evaluării și urmează a fi notificate Consiliului Concurenței înainte de punerea în aplicare, atunci când cifra mondială totală de afaceri realizată cumulativ de întreprinderile implicate, înregistrată în anul anterior operațiunii, depășește 50000000 de lei și există cel puțin două întreprinderi implicate în operațiune care au realizat pe teritoriul Republicii Moldova, fiecare în parte, o cifră totală de afaceri mai mare de 20000000 de lei în anul anterior operațiunii.

(2) Prin punerea în aplicare a operaţiunii de concentrare economică se înţelege, după caz, încheierea acordului, anunţarea ofertei publice sau preluarea pachetului de control.

(2¹) Prin derogare de la art. 20 alin. (1), după încheierea acordului, punerea în aplicare a unei oferte publice sau preluarea pachetului de control se admite dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) concentrarea economică să fie notificată fără întârziere Consiliului Concurenței, potrivit prevederilor alin. (1);

b) cel care dobândește controlul să nu exercite drepturile de vot sau să facă acest lucru numai pentru a menține valoarea integrală a investiției sale în temeiul unei derogări acordate de Consiliul Concurenței, potrivit prevederilor art. 20 alin. (6).

(3) Concentrările economice care se realizează prin fuziunea a două sau mai multor întreprinderi trebuie notificate împreună de către părţile la fuziune, iar cele care se realizează prin preluarea controlului în comun trebuie notificate împreună de către persoanele sau întreprinderile care dobândesc controlul în comun. În celelalte cazuri, notificarea trebuie să fie realizată de persona sau întreprinderea care preia controlul asupra uneia sau mai multor întreprinderi ori asupra unei părţi a uneia sau mai multor întreprinderi. Fiecare parte care înaintează notificarea este responsabilă pentru caracterul exact şi complet al informaţiilor furnizate.

(4) Notificările se depun conform Formularului de notificare, parte componentă a Regulamentului privind concentrările economice, adoptat de Plenul Consiliului Concurenţei.

(5) Notificarea prezentată Consiliului Concurenţei trebuie să cuprindă: Formularul de notificare, însoţit de copiile documentelor justificative, nota privind cifra totală de afaceri calculată şi dovada plăţii taxei de examinare.

(6) Nota privind cifra totală de afaceri calculată trebuie să cuprindă atât cifra totală de afaceri, cât şi cifrele totale de afaceri din care este compusă, cu menţionarea întreprinderilor de la care provin, împreună cu toate documentele care au stat la baza calculelor.

(7) În termen de 10 zile lucrătoare de la înregistrarea notificării, Consiliul Concurenţei va confirma în scris părţii/părţilor notificatoare sau reprezentanţilor acestora întrunirea condiţiilor pentru ca notificarea să fie considerată valabil depusă.

(8) În termen de 10 zile lucrătoare de la înregistrarea notificării, Consiliul Concurenţei va putea solicita părţii/părţilor notificatoare sau reprezentanţilor acestora completarea informaţiilor transmise şi/sau confirmarea caracterului exact şi complet al acestora. Notificarea va fi considerată efectivă numai după completarea acesteia.

(9) Partea/părţile notificatoare sau reprezentanţii acestora vor putea furniza şi alte informaţii pe care le consideră utile pentru evaluarea operaţiunii de concentrare economică.

(10) Notificarea devine efectivă la data la care a fost înregistrată la Consiliul Concurenţei, cu excepţia cazurilor în care se constată că informaţiile cuprinse în ea sunt inexacte sau incomplete.

(11) În cazul în care Consiliul Concurenţei constată că o concentrare economică notificată intră în sfera de aplicare a prezentei legi, acesta publică pe pagina sa web şi în Monitorul Oficial al Republicii Moldova informaţia despre efectuarea notificării, menţionând numele părţilor implicate, natura concentrării şi sectoarele economice implicate, luând în considerare interesul legitim al întreprinderilor de protecție a secretelor comerciale.

[Art.22 al.(11) modificat prin LP330 din 29.12.25, MO662-664/31.12.25 art.810; în vigoare 31.12.25]

economice

(1) Părţile care intenţionează să depună o notificare pot solicita Consiliului Concurenţei consultări prealabile pentru discutarea unor aspecte juridice sau practice esenţiale privind concentrarea economică. În acest scop, părţile vor furniza Consiliului Concurenţei, cu cel puţin 3 zile lucrătoare anterior datei stabilite pentru consultare, informaţii relevante privind concentrarea economică, cum ar fi: părţile implicate în concentrare, pieţele pe care acestea activează, descrierea sumară a concentrării economice respective şi a modalităţii de preluare a controlului.

(2) Investigarea operaţiunilor de concentrare economică se va efectua conform prevederilor cap. VII.

(3) Sunt declarate incompatibile cu un mediu concurenţial concentrările economice care ar ridica obstacole semnificative în calea concurenţei efective pe piaţă sau pe o parte semnificativă a acesteia, în special ca urmare a creării sau consolidării unei poziţii dominante.

(4) O concentrare economică care nu ridică obstacole semnificative în calea concurenţei efective pe piaţă sau pe o parte semnificativă a acesteia, în special ca urmare a creării sau consolidării unei poziţii dominante, este declarată compatibilă cu un mediu concurenţial.

(5) Pentru stabilirea compatibilităţii cu un mediu concurenţial, operaţiunile de concentrare economică se evaluează în baza următoarelor criterii, cu condiţia ca acestea să fie în beneficiul consumatorului şi să nu reprezinte un obstacol în calea concurenţei:

a) necesitatea de a menţine şi de a dezvolta concurenţa pe piaţa relevantă, ţinînd cont de structura tuturor pieţelor vizate de concentrare şi de concurenţa existentă sau potenţială din partea întreprinderilor aflate pe teritoriul sau în afara Republicii Moldova;

b) poziţia de piaţă deţinută de către întreprinderile implicate, puterea lor economică şi financiară;

c) alternativele disponibile pentru furnizori şi utilizatori, accesul lor la pieţe şi la surse de aprovizionare, precum şi orice bariere legale sau de altă natură la intrarea pe piaţă;

d) tendinţa cererii şi a ofertei pentru produsele relevante;

e) interesele consumatorilor intermediari şi ale celor finali;

f) evoluţia progresului tehnic şi economic.

(6) Concentrările economice susceptibile a ridica obstacole semnificative în calea concurenţei efective pe piaţă sau pe o parte substanţială a acesteia pot fi autorizate dacă părţile implicate în operaţiunea de concentrare economică dovedesc îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

a) operaţiunea de concentrare urmează a contribui la creşterea eficienţei economice, la ameliorarea calităţii producţiei, distribuţiei sau progresului tehnic ori la creşterea competitivităţii la export;

b) efectele favorabile ale concentrării compensează efectele nefavorabile ale restrîngerii concurenţei;

c) de avantajele rezultate profită într-o măsură rezonabilă şi consumatorii.

(7) Modalitatea de aplicare a evaluării concentrărilor economice va fi stabilită în Regulamentul privind concentrările economice.

(1) În sensul prezentului capitol, cifra totală de afaceri cuprinde sumele obţinute de întreprinderile implicate în anul anterior din vânzare de produse făcând parte din activităţile obişnuite ale întreprinderilor în cauză, după deducerea rabaturilor aplicate la vânzare şi a taxei pe valoarea adăugată şi a altor impozite direct legate de cifra de afaceri.

(2) Cifra de afaceri realizată pe teritoriul Republicii Moldova cuprinde produsele vândute întreprinderilor sau consumatorilor din Republica Moldova.

(3) Când o operaţiune de concentrare economică are loc în modul prevăzut la art. 20 alin. (2) lit. b) prin cumpărarea de elemente de active, cifra totală de afaceri este asimilată sumei aferente activelor ce constituie obiectul operaţiunii. Dacă două sau mai multe operaţiuni, în sensul prezentului alineat, au loc pe parcursul unei perioade de doi ani între aceleaşi persoane sau întreprinderi, aceste operaţiuni sunt tratate ca fiind una şi aceeaşi concentrare realizată la data încheierii ultimei operaţiuni.

(4) Cifra totală de afaceri realizată de întreprinderile implicate se calculează prin adunarea cifrelor totale de afaceri ale:

a) întreprinderilor implicate;

b) întreprinderilor la care întreprinderea implicată, în mod direct sau indirect:

– deţine peste jumătate din capital; sau

– are puterea de a exercita peste jumătate din drepturile de vot; sau

– are puterea de a numi peste jumătate din membrii consiliului societăţii, ai organului executiv sau ai organelor care reprezintă legal întreprinderile; sau

– are dreptul de a gestiona activităţile întreprinderilor;

c) întreprinderilor care deţin în întreprinderea implicată drepturile sau competenţele specificate la lit. b);

d) întreprinderilor în care o întreprindere menţionată la lit. c) deţine drepturile sau competenţele specificate la lit. b);

e) întreprinderilor în care două sau mai multe întreprinderi menţionate la lit. a)–d) deţin împreună drepturile sau competenţele specificate la lit. b).

(5) Cifra totală de afaceri realizată de întreprinderile implicate nu include valoarea vânzărilor de produse intervenite între oricare dintre întreprinderile menţionate la alin. (4).

(6) Dacă întreprinderile implicate în concentrarea economică deţin împreună drepturile sau competenţele prevăzute la alin. (4) lit. b), la calcularea cifrei totale de afaceri a întreprinderilor implicate nu se ia în considerare cifra de afaceri rezultată din vânzările de produse intervenite între întreprinderea comună şi fiecare dintre întreprinderile implicate sau orice altă întreprindere care are legături cu oricare dintre ele, în conformitate cu alin. (4) lit. b)–e), dar se ia în considerare cifra de afaceri rezultată din vânzările de produse intervenite între întreprinderea comună şi orice întreprinderi terţe. Cifra totală de afaceri astfel calculată se distribuie în mod egal între întreprinderile implicate.

în domeniul concentrărilor economice

(1) În termen de 30 de zile lucrătoare de la primirea notificării complete a unei operaţiuni de concentrare economică, Consiliul Concurenţei:

a) informează părţile notificatoare, printr-o scrisoare, despre faptul că operaţiunea de concentrare economică notificată nu cade sub incidenţa prezentei legi; sau

b) adoptă în plen o decizie prin care declară operaţiunea de concentrare economică notificată ca fiind compatibilă cu mediul concurenţial, dacă constată că, deşi operaţiunea de concentrare economică notificată cade sub incidenţa prezentei legi:

– nu există îndoieli grave privind compatibilitatea cu mediul concurenţial;

– îndoielile privind compatibilitatea cu mediul concurenţial au fost înlăturate prin modificarea de către părţile implicate a concentrării economice notificate.

Plenul Consiliului Concurenţei poate stabili prin decizie condiţii şi obligaţii de natură să asigure respectarea de către părţile implicate a angajamentelor pe care şi le-au asumat în scopul realizării compatibilităţii concentrării cu mediul concurenţial; sau

c) decide în plen iniţierea unei investigaţii, dacă constată că operaţiunea de concentrare economică notificată cade sub incidenţa prezentei legi şi prezintă îndoieli grave privind compatibilitatea cu mediul concurenţial, iar acestea nu au putut fi înlăturate potrivit prevederilor alin. (1) lit. b).

(2) Cu excepţia cazurilor în care întreprinderile implicate demonstrează, convingând Plenul Consiliului Concurenţei, că au renunţat la concentrarea economică, Plenul Consiliului Concurenţei, în termen de 90 de zile lucrătoare de la iniţierea investigaţiei în privința operațiunilor de concentrare economică notificate și, după caz, în termen rezonabil în cazul investigației operațiunilor de concentrare economică nenotificate:

a) emite o decizie prin care declară operaţiunea de concentrare economică incompatibilă cu mediul concurenţial, dacă operaţiunea de concentrare economică ridică obstacole semnificative în calea concurenţei efective pe piaţă sau pe o parte substanţială a acesteia, în special ca urmare a creării sau consolidării unei poziţii dominante, potrivit prevederilor art. 23 alin. (3), ori, în cazurile prevăzute la art. 20 alin. (3), dacă nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 6;

b) emite o decizie prin care declară operaţiunea de concentrare economică compatibilă cu mediul concurenţial, dacă operaţiunea de concentrare economică nu ridică obstacole semnificative în calea concurenţei efective pe piaţă sau pe o parte substanţială a acesteia, în special ca urmare a creării sau consolidării unei poziţii dominante, potrivit prevederilor art. 23 alin. (4), ori, în cazurile prevăzute la art. 20 alin. (3), dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 6. Se consideră că o decizie prin care se declară o concentrare ca fiind compatibilă include restricţiile direct legate şi necesare punerii în aplicare a concentrării;

c) emite o decizie prin care declară operaţiunea de concentrare economică compatibilă cu mediul concurenţial, dacă constată că, în urma modificărilor efectuate de întreprinderile implicate, operaţiunea de concentrare economică notificată îndeplineşte criteriul prevăzut la art. 23 alin. (4) şi, în cazurile menţionate la art. 20 alin. (3), criteriile prevăzute la art. 6. Plenul Consiliului Concurenţei are dreptul de a stabili, prin decizie, obligaţiile şi/sau condiţiile necesare să asigure respectarea de către părţile implicate a angajamentelor pe care şi le-au asumat în scopul realizării compatibilităţii concentrării cu mediul concurenţial.

(3) Termenele prevăzute la alin. (1) şi (2) se prelungesc în cazul în care părţile care fac notificarea înaintează o cerere în acest sens în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la iniţierea procedurii. Părţile care fac notificarea pot înainta o singură cerere de prelungire. După iniţierea procedurii, Plenul Consiliului Concurenţei poate prelungi termenele prevăzute la alin. (1) şi (2) cu acordul părţilor care au făcut notificarea. Durata totală a oricărei prelungiri sau a oricăror prelungiri efectuate nu poate depăşi 20 de zile lucrătoare.

(4) Termenele prevăzute la alin. (1) şi (2) se prelungesc cu 30 de zile lucrătoare în cazul în care întreprinderile implicate se oferă să îşi asume angajamente în temeiul alin.(1) sau (2) în vederea realizării compatibilităţii concentrării economice cu mediul concurenţial.

(4¹) Termenul prevăzut la alin. (2) se suspendă:

a) de la data comunicării raportului de investigație părților implicate în concentrare economică până la data prezentării de către acestea a observațiilor asupra raportului de investigație sau, în cazul în care observațiile nu au fost prezentate în termenul stabilit, până la data expirării termenului stabilit pentru prezentarea observațiilor;

b) de la data solicitării de către părțile implicate în concentrare economică a audierii pe marginea raportului de investigație până la data desfășurării audierii. Consiliul Concurenței examinează solicitarea de audieri în termen de 3 zile lucrătoare.

(5) În cazul în care Plenul Consiliului Concurenţei nu ia o decizie în termenele prevăzute la alin. (1) şi (2), operaţiunea de concentrare economică se consideră autorizată tacit.

(6) Dacă, din cauza unor împrejurări de care este responsabilă una dintre întreprinderile implicate în concentrare, Consiliul Concurenţei a trebuit să solicite informaţii în temeiul art. 54 sau să dispună o inspecţie printr-un ordin adoptat în temeiul art. 56, termenele prevăzute la alin. (1) şi (2) din prezentul articol se suspendă şi încep să curgă de la data la care părţile au furnizat Consiliului Concurenţei toate informaţiile solicitate.

(7) Plenul Consiliului Concurenţei are dreptul să adopte, printr-o decizie, măsuri interimare adecvate pentru restabilirea sau menţinerea condiţiilor de concurenţă efectivă în cazul în care o concentrare economică:

a) a fost pusă în aplicare cu încălcarea art. 20 alin. (1) şi nu a fost încă adoptată o decizie privind compatibilitatea concentrării cu mediul concurenţial;

b) a fost pusă în aplicare cu încălcarea unei sau a mai multor condiţii incluse într-o decizie adoptată în conformitate cu alin. (1) lit. b) sau alin. (2) lit. c);

c) a fost deja pusă în aplicare şi este declarată incompatibilă cu mediul concurenţial.

(8) Consiliul Concurenţei poate revoca actul administrativ emis în temeiul alin. (1) sau (2) în cazul în care:

a) actul administrativ se bazează pe informaţii incorecte pentru care este responsabilă una dintre întreprinderi ori informaţiile au fost obţinute prin fraudă; sau

b) întreprinderile implicate încalcă una sau mai multe obligaţii incluse în act.

(9) În cazurile menţionate la alin. (8), Plenul Consiliului Concurenţei are dreptul să adopte un act în conformitate cu alin. (1) fără a avea obligaţia de a respecta termenul prevăzut la alin. (1).

în domeniul mass-mediei

(1) Actele legislative speciale în domeniul mass-mediei pot prevedea praguri privind notificarea concentrărilor economice, altele decât pragurile specificate la art. 22 alin. (1).

(2) Actele legislative speciale în domeniul mass-mediei pot prevedea cote de piaţă ce prezumă existenţa poziţiei dominante, altele decât cota stabilită la art. 10 alin. (4).

(3) Consiliul Audiovizualului va prezenta anual, până la data de 1 martie, Consiliului Concurenţei un raport privind beneficiarii efectivi în domeniul audiovizualului, cu anexarea copiilor de pe documentele relevante deținute.

(4) Consiliul Audiovizualului va sesiza Consiliul Concurenţei cu privire la fapte constatate cu semne de concentrare economică în domeniul audiovizualului şi îi va pune la dispoziţie toate informaţiile relevante deţinute.

(1) În cazul în care Consiliul Concurenţei constată că o concentrare economică a fost deja pusă în aplicare şi că ea a fost declarată incompatibilă cu mediul concurenţial, acesta este în drept:

a) să solicite întreprinderilor implicate să dizolve concentrarea, în special prin dizolvarea fuziunii sau prin cesionarea tuturor acţiunilor (părţilor sociale) sau activelor dobândite, astfel încât să se restabilească situaţia existentă anterior punerii în aplicare a concentrării;

b) să intenteze o acţiune în instanţa de judecată privind dizolvarea concentrării.

(2) În cazul în care prin dizolvarea concentrării nu este posibilă restabilirea situaţiei existente anterior punerii în aplicare a concentrării, Plenul Consiliului Concurenţei are dreptul să adopte orice altă măsură adecvată pentru a restabili, în măsura posibilului, situaţia anterioară.

(3) Consiliul Concurenţei poate acţiona potrivit alin. (1) şi (2) din prezentul articol şi atunci când constată că o concentrare economică a fost pusă în aplicare cu încălcarea unei condiţii impuse printr-o decizie adoptată potrivit prevederilor art. 25 alin. (2) lit. c), prin care s-a stabilit că, în cazul absenţei condiţiei, concentrarea ar îndeplini criteriul prevăzut la art. 23 alin. (3) sau, în cazurile prevăzute la art. 20 alin. (3), nu ar îndeplini criteriile prevăzute la art. 6.

(4) În cazurile care intră sub incidenţa alin. (1) lit. a) din prezentul articol, măsurile prevăzute la alin. (1) pot fi impuse fie printr-o decizie adoptată în temeiul art. 25 alin. (2) lit. a), fie printr-o decizie separată.

privind concentrarea economică

(1) Prin prezenta lege se instituie taxa de examinare a notificării privind concentrarea economică.

(2) Taxa de examinare a notificării privind concentrarea economică se stabilește în mărime de 0,1% din cifra totală de afaceri realizată cumulat pe teritoriul Republicii Moldova de către întreprinderile implicate în concentrarea economică. Taxa de examinare se calculează pe baza cifrei totale de afaceri realizate în anul anterior notificării operațiunii de concentrare economică și nu poate depăși 150000 de lei.

(3) Sunt obligate să achite taxa de examinare persoana, întreprinderea sau întreprinderile care au înaintat Consiliului Concurenței o notificare a unei operațiuni de concentrare economică.

(4) Taxa de examinare a notificării privind concentrarea economică se administrează de Consiliul Concurenței prin intermediul unui cont trezorerial. Taxa de examinare se achită pe contul trezorerial al Consiliului Concurenței și se depozitează până la adoptarea în plen a deciziei în temeiul art. 25. Soldurile contului trezorerial de administrare a taxei de examinare a notificării rămân în gestiunea Consiliului Concurenței pentru perioada următoare.

(5) Taxa de examinare a notificării privind concentrarea economică se restituie persoanelor și/sau întreprinderilor care au înaintat Consiliului Concurenței notificarea operațiunii de concentrare economică dacă operațiunea nu cade sub incidența prezentei legi sau partea a renunțat la concentrarea economică notificată până la inițierea investigației în temeiul art. 25 alin. (1) lit. c). După adoptarea de către Plenul Consiliului Concurenței a deciziei în temeiul art. 25 asupra notificării concentrării economice, taxa de examinare se încasează în contul trezorerial al Consiliului Concurenței de administrare a acestei taxe.

(6) Din momentul informării părților în temeiul art. 25 alin. (1) lit. a) sau al informării Consiliului Concurenței despre renunțare la concentrare în termenul stabilit la alin. (5), Consiliul Concurenței, în termen de 30 de zile, restituie mijloacele bănești achitate pentru examinarea notificării.

(7) Taxa de examinare încasată de către Consiliul Concurenței în urma adoptării în plen a deciziei în temeiul art. 25 asupra notificării concentrării economice constituie venit al Consiliului Concurenței și este trecută în contul veniturilor anului de gestiune.

(8) Consiliul Concurenței poate utiliza venitul obținut din taxa de examinare a notificărilor privind concentrarea economică pentru expertize, studii de piață, pregătirea profesională a personalului Consiliului Concurenței, obținerea accesului la baze de date sau pentru abonarea la ediții periodice de specialitate necesare activității Consiliului Concurenței.

(1) Examinarea problemelor concurenţiale şi evaluarea unei cauze de concurenţă se efectuează în cadrul pieţei relevante.

(2) Determinarea pieţei relevante este necesară în special pentru:

a) evaluarea concentrărilor economice şi analiza modificărilor structurale care afectează cererea sau oferta unui produs pentru împiedicarea creării sau consolidării poziţiei dominante şi pentru prevenirea restrângerii semnificative a concurenţei;

b) investigarea şi constatarea abuzurilor de poziţie dominantă;

c) stabilirea existenţei unor restricţii semnificative ale concurenţei, analiza efectelor restrictive ale unui acord sau verificarea îndeplinirii condiţiei prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. d);

d) evaluarea compatibilității cu mediul concurențial normal a ajutorului de stat.

(3) Determinarea pieţei relevante reprezintă un instrument de identificare şi de definire a cadrului în care se exercită concurenţa. În funcţie de natura problemei concurenţiale, dimensiunile pieţei relevante pot fi diferite.

(4) Scopul principal al determinării pieţei relevante rezidă în identificarea constrângerilor concurenţiale cu care se confruntă sistematic întreprinderile în cauză.

(5) În sensul prezentului capitol, întreprinderile în cauză sunt: părțile care participă la concentrarea economică, în cazul unei concentrări economice; întreprinderile care fac obiectul investigaţiei sau, după caz, autorul plângerii, în cazul investigațiilor efectuate în temeiul prevederilor cap. II secţiunea a 2-a; părţile acordului, în cazul investigaţiilor efectuate în temeiul prevederilor cap. II secţiunea 1.

(6) Determinarea pieţei relevante, atât la nivelul produselor, cât şi la nivel geografic, trebuie să permită identificarea concurenţilor existenţi şi potenţiali ai întreprinderilor în cauză care sunt capabili să condiţioneze comportamentul respectivelor întreprinderi şi să le împiedice să acţioneze independent de presiunile unei concurenţe.

(7) Perioada de timp a analizei pieţei relevante se determină în funcţie de obiectul investigaţiei şi de particularităţile pieţei relevante.

(8) Principiile fundamentale de determinare a pieţei relevante ţin de constrângerile concurenţiale şi sunt următoarele: substituibilitatea la nivelul cererii, substituibilitatea la nivelul ofertei şi concurenţa potenţială.

(9) În cazul de cartel realizat prin trucarea ofertelor în cadrul licitațiilor sau al oricăror alte forme de concurs de oferte, este considerată ca piață relevantă a produsului obiectul acestor proceduri.

(1) Criteriile şi elementele probatorii utilizate pentru determinarea pieţei relevante a produsului sunt diferite, în funcţie de caracteristicile şi de specificul ramurii economiei naţionale şi al produselor analizate.

(2) La determinarea pieţei relevante a produsului se vor utiliza elemente probatorii suficiente pentru a ajunge la o concluzie privind dimensiunile pieţei, în scopul rezolvării problemei concurenţiale aferente unui caz concret, precum şi a altor sarcini nominalizate la art. 28 alin. (2).

(3) În procesul de determinare a pieţei relevante a produsului, în baza informaţiilor preliminare disponibile sau a informaţiilor comunicate de întreprinderile în cauză, se decide dacă produsele aparţin aceleiaşi pieţe a produsului.

(4) În caz de necesitate, ulterior vor fi luate în considerare şi alte elemente probatorii decât cele indicate la alin. (3) care permit evaluarea măsurii în care substituţia între produse ar putea avea loc. În unele cazuri anumite elemente de fapt pot fi decisive, în timp ce în alte cazuri aceleaşi elemente de fapt ar putea fi irelevante.

(5) Modul de abordare a informaţiilor este unul deschis, care are scopul de a exploata eficace toate informaţiile posibile ce ar putea fi utile la evaluarea cazurilor individuale. Nu se utilizează o ierarhie strictă a diferitelor surse de informaţii sau a diferitelor tipuri de elemente de fapt pentru stabilirea existenţei substituibilităţii.

(6) În funcţie de fiecare caz, când nu se pun probleme de concurenţă, nu este necesar să se delimiteze definitiv piaţa relevantă a produsului sau să se determine dacă aceasta include ori nu produse suplimentare.

(7) Procesul de determinare a pieţei geografice relevante constă în selectarea şi sistematizarea informaţiilor care contribuie la identificarea obstacolelor şi a barierelor ce izolează întreprinderile situate într-o anumită zonă de presiunea concurenţială a întreprinderilor situate în afara acestei zone, astfel încât să se clarifice cu precizie gradul de interpenetrare a pieţelor la nivel naţional.

(8) Atunci când o determinare precisă a pieţei relevante este considerată necesară, vor fi contactaţi, după caz, pentru prezentarea informaţiei în formă verbală şi/sau scrisă:

a) clienţii principali şi întreprinderile principale din sectorul respectiv pentru comunicări asupra limitelor pieţei relevante a produsului şi ale pieţei geografice relevante şi pentru a obţine elemente de fapt, în scopul de a ajunge la o concluzie privind definirea pieţei relevante;

b) asocierile profesionale competente şi întreprinderile care activează pe piaţă în amonte sau în aval pentru a defini, în măsura în care acest lucru este necesar, pieţe relevante ale produsului şi pieţe geografice relevante distincte pentru diferite niveluri de producţie sau de distribuţie a produselor în cauză;

c) întreprinderile în cauză referitor la prezentarea informaţiilor suplimentare.

pieţei relevante

(1) Pentru evaluarea substituibilităţii între produse se utilizează, după caz, următoarele categorii de elemente probatorii:

a) informaţii referitoare la utilizarea dată produselor, substituibilitatea funcţională sau caracteristicile similare. Utilizarea dată produselor, substituibilitatea funcţională sau caracteristicile similare pot, într-o primă etapă, să limiteze sfera cercetărilor privind eventualele produse substituibile. În cazul în care probele respective nu sunt suficiente, se vor lua în considerare alte categorii de elemente;

b) informaţii despre preţuri, despre capacitatea de reacţie a clienţilor la creşterea permanentă şi semnificativă a preţurilor. Se consideră semnificativă creşterea preţurilor cu 10%;

c) rezultate obţinute în urma aplicării diferitelor abordări statistice şi/sau econometrice;

d) elemente privind substituţia în trecutul apropiat;

e) puncte de vedere argumentate ale principalilor consumatori şi concurenţi asupra limitelor pieţei relevante a produsului;

f) preferinţe ale consumatorilor finali, opinii exprimate de comercianţii cu amănuntul, studii de piaţă prezentate de părţi şi de concurenţii lor, anchete cu privire la obiceiurile de consum şi la comportamentele de cumpărare ale consumatorilor;

g) informaţii referitoare la barierele şi la costurile aferente unui transfer al cererii către produsele potenţial substituibile;

h) informaţii referitoare la diferite categorii de clienţi şi la discriminare prin preţ;

i) rezultate obţinute în urma aplicării diferitelor teste cantitative, sondaje concepute pentru delimitarea pieţelor relevante.

(2) Pentru determinarea dimensiunii geografice se utilizează, în caz de necesitate, următoarele categorii de elemente probatorii:

a) informaţii referitoare la reorientarea comenzilor în trecut către alte zone;

b) natura cererii (preferinţele consumatorilor, necesitatea unei prezenţe locale) pentru produsul relevant;

c) puncte de vedere argumentate ale principalilor consumatori şi concurenţi asupra limitelor pieţei geografice relevante;

d) localizare a comportamentului de cumpărare al consumatorilor. Când consumatorii se aprovizionează prin licitaţii ai căror ofertanţi sunt întreprinderi situate pe teritoriul Republicii Moldova, se consideră că piaţa geografică relevantă este teritoriul Republicii Moldova;

e) fluxuri comerciale;

f) bariere şi costuri de transfer aferente reorientării comenzilor către întreprinderi situate în alte zone.

(3) Pe baza elementelor de probaţiune colectate se defineşte piaţa geografică relevantă, a cărei sferă ar putea varia de la dimensiuni locale la dimensiuni mondiale.

(4) Determinări diferite ale pieţei relevante ar putea rezulta în cazul în care:

a) eventualele constrângeri asupra substituţiei sunt impuse de condiţiile de pe pieţele conexe;

b) compatibilitatea cu produsul primar este importantă;

c) este dificil de identificat produsele secundare, precum şi existenţa unor preţuri ridicate şi a unui ciclu de viaţă lung al produselor primare;

d) substituţia între produsele secundare este semnificativă;

e) caracteristicile produselor primare fac posibile reacţii rapide şi obiective ale consumatorilor la creşterile preţurilor relative ale produselor secundare;

f) există lanţuri de substituţie coroborate cu elemente legate de interdependenţa la nivelul preţurilor la limitele lanţurilor de substituţie. Nivelurile de preţ la limitele lanţurilor trebuie să fie de aceeaşi dimensiune.

(1) Determinarea pieţei relevante permite identificarea furnizorilor şi a consumatorilor care acţionează pe piaţa respectivă.

(2) Mărimea totală a pieţei şi cotele de piaţă deţinute pot fi cunoscute consultând surse de informaţie cum ar fi previziunile întreprinderilor sau studiile comandate întreprinderilor de consultanţă şi/sau asocierilor profesionale competente, rapoartele financiare şi statistice, informaţiile de la autorităţile vamale, de la autorităţile de reglementare etc. În absenţa unor astfel de surse de informaţie sau atunci când previziunile disponibile nu sunt fiabile, Consiliul Concurenţei solicită, de obicei, fiecărui furnizor de pe piaţa relevantă să îi comunice propria cifră de afaceri, astfel încât să poată calcula mărimea totală a pieţei şi cotele de piaţă deţinute.

(3) Vânzările sunt punctul de referinţă pentru calculul cotelor de piaţă. În funcţie de specificul produselor sau de industria în cauză, există şi alte repere care pot oferi informaţii utile, cum ar fi, în special, numărul de clienţi, volumul de trafic, capacitatea instalată, numărul întreprinderilor în oferta de pe piaţă, unităţile de flote în domeniul aerospaţial sau rezervele deţinute în cazul anumitor sectoare.

(4) În cazul cartelurilor realizate prin trucarea ofertelor în cadrul licitațiilor sau al oricăror alte forme de concurs de oferte, nu se calculează cota de piață, concurența realizându-se în cadrul procedurilor respective.

Concurenţei

(1) Consiliul Concurenței este o autoritate publică autonomă, independentă și imparțială față de alte autorități, responsabilă față de Parlament, asigurând aplicarea și respectarea legislației ce vizează:

a) domeniul concurenței;

b) domeniul ajutorului de stat reglementat de Legea nr. 139/2012 cu privire la ajutorul de stat;

c) domeniul publicității comerciale sub aspectul asigurării drepturilor și intereselor întreprinderilor reglementat de Legea nr. 62/2022 cu privire la publicitate;

d) domeniul de reglementare a serviciilor de transport feroviar conform atribuțiilor stabilite de Codul transportului feroviar nr. 19/2022;

e) domeniul practicilor comerciale neloiale în limitele atribuțiilor stabilite de Legea nr. 231/2010 cu privire la comerțul interior.

(2) Consiliul Concurenţei este învestit cu putere de decizie, de reglementare, de interdicţie, de intervenţie, de inspecţie şi de sancţionare, în limitele stabilite de legislaţie.

(2¹) Consiliul Concurenței este asigurat cu personal înalt calificat în număr suficient și cu suficiente resurse financiare, tehnice și tehnologice care sunt necesare pentru îndeplinirea cu eficacitate a sarcinilor și pentru exercitarea eficientă a atribuțiilor prevăzute de lege.

(3) Consiliul Concurenţei este persoană juridică, cu bilanţ propriu, dispune de ştampilă cu imaginea Stemei de Stat şi cu denumirea sa. Sediul central al Consiliului Concurenţei este în municipiul Chişinău. În funcţie de necesităţi, acesta îşi poate deschide subdiviziuni în teritoriu.

(4) Activitatea Consiliului Concurenţei se exercită pe întreg teritoriul Republicii Moldova.

(1) Consiliul Concurenței activează potrivit prevederilor Constituției, ale prezentei legi, ale altor acte normative și este independent în exercitarea atribuțiilor sale.

(2) Organizarea și activitatea Consiliului Concurenței se bazează pe principiile autonomiei, independenței și colegialității.

(3) În scopul garantării independenței Consiliului Concurenței în aplicarea prevederilor prezentei legi, acesta își duce la îndeplinire sarcinile și își exercită atribuțiile în mod imparțial și în interesul asigurării eficace și uniforme a aplicării dispozițiilor legii, sub rezerva cerințelor de proporționalitate în materie de răspundere.

(4) Membrii Plenului Consiliului Concurenței și angajații Consiliului Concurenței, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege:

a) nu sunt supuși intervențiilor politice și altor influențe din exterior;

b) nu solicită și nu acceptă instrucțiuni din partea niciunei autorități publice sau întreprinderi în îndeplinirea sarcinilor care le revin și în exercitarea atribuțiilor lor de aplicare a legii, fără a aduce atingere dreptului Parlamentului și Guvernului de a adopta/aproba norme de politică generală care nu sunt legate de investigații utile de cunoaștere a pieței sau proceduri specifice de aplicare a legii.

(5) Consiliul Concurenței întocmește anual un raport privind activitatea sa. Raportul respectiv se aprobă de către Plenul Consiliului Concurenței și se remite Parlamentului până la data de 1 iunie. Raportul se prezintă Parlamentului în ședință plenară de către președintele Consiliului Concurenței.

(6) Raportul privind activitatea Consiliului Concurenței conține:

a) raportul financiar anual și, după caz, raportul auditului de performanță;

b) informații despre activitățile Consiliului Concurenței în realizarea atribuțiilor stabilite de prezenta lege;

c) informații despre direcțiile prioritare de activitate ale Consiliului Concurenței pentru anul următor;

d) informații despre numiri și destituiri ale membrilor Plenului Consiliului Concurenței;

e) informații despre volumul resurselor alocate și orice modificare cu privire la acest volum în comparație cu anii precedenți;

f) alte informații stabilite de Consiliul Concurenței.

(1) În exercitarea atribuțiilor prevăzute de prezenta lege, membrii Plenului și angajații Consiliului Concurenței sunt obligați să respecte regimul juridic al restricțiilor și limitărilor prevăzute de Legea integrității nr. 82/2017, de Legea nr. 133/2016 privind declararea averii și a intereselor personale și de Legea nr. 325/2013 privind evaluarea integrității instituționale.

(2) La expirarea mandatului sau în caz de demisie a membrilor Plenului Consiliului Concurenței, aceștia primesc o indemnizație unică egală cu 10 salarii medii pe economie.

(3) Indemnizația specificată la alin. (2) nu se acordă dacă membrul Plenului Consiliului Concurenței a activat în funcția respectivă mai puțin de 2 ani sau a fost eliberat din funcție pentru motive imputabile acestuia, indicate în hotărârea de Parlament, precum și în cazul reîncadrării în câmpul muncii pe parcursul perioadei de 1 an după demisie sau eliberare din funcție.

cu alte autorităţi

(1) În exercitarea atribuţiilor, Consiliul Concurenţei conlucrează cu autorităţile publice în vederea realizării prevederilor legislaţiei concurențiale, a publicității comerciale, de reglementare a transportului feroviar, precum și din domeniul practicilor comerciale neloiale, în limitele competenţei sale.

(2) Autorităţile administraţiei publice transmit Consiliului Concurenţei spre avizare proiectele de acte normative care au sau pot avea impact anticoncurenţial.

(3) În cazul în care constată pe pieţele reglementate fapte ce pot fi calificate ca practici anticoncurenţiale, Consiliul Concurenţei solicită opinia autorităţii de reglementare competente asupra acestor fapte. Opinia trebuie prezentată în termenul stabilit de Consiliul Concurenţei.

(4) Dacă, în exercitarea atribuţiilor, autorităţile de reglementare şi alte autorităţi ale administraţiei publice constată, din oficiu sau la cerere, semne ale încălcării prezentei legi, acestea vor sesiza Consiliul Concurenţei cu privire la cazul respectiv şi îi vor pune la dispoziţie toate informaţiile relevante deţinute.

(5) Colaborarea dintre Consiliul Concurenţei şi alte autorităţi de reglementare se efectuează conform delimitării de funcţii şi atribuţii date prin lege pe baza următorului principiu: organele de reglementare acţionează ex ante (anterior) în sectorul reglementat, iar Consiliul Concurenţei acţionează ex post (ulterior) pentru asigurarea concurenţei, aplicând legislaţia concurenţială asupra tuturor relaţiilor din economia naţională ce cad sub incidenţa prezentei legi.

(6) Consiliul Concurenţei este în drept să colaboreze cu organismele de specialitate internaţionale corespunzătoare.

(1) Consiliul Concurenței este constituit din Plenul Consiliului Concurenței și Aparatul executiv al Consiliului Concurenței.

(2) Plenul Consiliului Concurenței este un organ colegial decizional compus din 5 membri, inclusiv un președinte și doi vicepreședinți, care sunt, respectiv, președinte și vicepreședinți ai Consiliului Concurenței. Membrii Plenului Consiliului Concurenței exercită funcții de demnitate publică.

(3) Aparatul executiv al Consiliului Concurenței este compus din subdiviziuni specializate și operaționale și, după caz, subdiviziuni teritoriale. Personalul Aparatului executiv al Consiliului Concurenței include funcționari publici, care cad sub incidența Legii nr. 158/2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, și personal de deservire tehnică, ale cărui drepturi și obligații sunt reglementate de legislația muncii.

(4) Regulamentul privind organizarea și funcționarea Consiliului Concurenței se aprobă de Plenul Consiliului Concurenței.

(5) În scopul exercitării eficace a atribuțiilor prevăzute de lege și menținerii personalului calificat al Consiliului Concurenței, salarizarea se reexaminează anual în funcție de condițiile economice din țară și de posibilitățile bugetului public național, cel puțin la nivelul prognozat al ratei inflației.

(6) Consiliul Concurenței asigură formarea inițială și instruirea profesională continuă a personalului și, în acest scop, dispune de resurse financiare și tehnice suficiente.

(1) Consiliul Concurenței se finanțează de la bugetul de stat în limita alocațiilor bugetare aprobate prin legea bugetară anuală, inclusiv din veniturile obținute din:

a) taxa de examinare a notificărilor privind concentrările economice prevăzută la art. 27;

b) încasări din serviciile prestate contra plată;

c) alte venituri prevăzute de legislație.

(2) În vederea aplicării eficace a prezentei legi, Guvernul alocă fondurile bugetare adecvate solicitate de Consiliul Concurenței pentru exercitarea în mod corespunzător, în condiții de independență, a atribuțiilor sale. Bugetul alocat Consiliului Concurenței cuprinde resurse necesare, adecvate pentru asigurarea numărului optim de personal calificat, pregătirea profesională, salarizarea, stimularea și acordarea garanțiilor sociale, pentru dotarea tehnică și logistică, pentru întreținerea aparatului central și a subdiviziunilor teritoriale și pentru alte activități aferente desfășurării activității sale.

(3) Bugetul Consiliului Concurenței se elaborează, se aprobă și se administrează conform principiilor, regulilor și procedurilor prevăzute de Legea finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale nr. 181/2014.

(4) Structura organizatorică și efectivul-limită de personal ale Consiliului Concurenței se aprobă de Parlament, la propunerea motivată a președintelui Consiliului Concurenței.

(5) Consiliul Concurenței dispune de independența necesară în cheltuirea bugetului alocat în scopul îndeplinirii sarcinilor încredințate, fără a aduce atingere normelor și procedurilor bugetare naționale.

(6) Sumele ce reprezintă amenzi sau alte sancțiuni aplicate de Consiliul Concurenței se fac venit la bugetul de stat, în condițiile legii.

Consiliului Concurenţei

(1) Consiliul Concurenţei asigură înregistrarea contabilă a tuturor mijloacelor financiare încasate şi alocate, autorizarea corespunzătoare a plăţilor din contul acestor mijloace financiare şi controlul adecvat asupra patrimoniului Consiliului Concurenţei.

(2) Anual, după efectuarea auditului intern al Consiliului Concurenţei prin care sunt evaluate procesele de activitate, se raportează Plenului Consiliului Concurenţei asupra suficienţei şi eficienţei sistemelor de control intern managerial şi de contabilitate.

(3) Auditul de performanţă se efectuează de către Curtea de Conturi.

(1) În exercițiul funcției, membrii Plenului și angajații Consiliului Concurenței exclud orice interes personal care ar putea influența îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Aceștia se abțin de la orice acțiune incompatibilă cu îndeplinirea obligațiilor lor și/sau cu îndeplinirea atribuțiilor de aplicare a legii de natură să conducă la un conflict de interese.

(2) Angajaţii Consiliului Concurenţei nu pot desfăşura alte activităţi remunerate, cu excepţia activităţilor didactice, ştiinţifice, de creaţie sau activităţii remunerate în cadrul organizaţiilor internaţionale în legătură cu activitatea Consiliului Concurenţei.

(3) Membrii Plenului Consiliului Concurenţei şi angajaţii Consiliului Concurenţei respectă strict regimul juridic al conflictului de interese prevăzut de legislaţia cu privire la conflictul de interese, precum şi prevederile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 325 din 23 decembrie 2013 privind evaluarea integrităţii instituţionale.

(4) Membrii Plenului Consiliului Concurenţei, angajaţii Consiliului Concurenţei şi experţii antrenaţi de Consiliul Concurenţei sunt obligaţi să păstreze confidenţialitatea informaţiei ce constituie secret ocrotit de lege şi a altei informaţii confidenţiale la care au acces în legătură cu exercitarea atribuţiilor prevăzute de prezenta lege.

(5) Informaţiile confidenţiale colectate în procesul aplicării prezentei legi se utilizează de Consiliul Concurenţei doar în scopul pentru care au fost obţinute şi nu pot fi divulgate decât cu consimţământul, exprimat într-o formă explicită, al persoanei de la care au fost obţinute sau la cererea instanţei de judecată ori a altor organe competente, dacă acest fapt este prevăzut de lege.

(6) Pentru divulgarea informaţiei ce constituie secret ocrotit de lege, membrii Plenului Consiliului Concurenţei, angajaţii Consiliului Concurenţei şi experţii antrenaţi de acesta poartă răspundere civilă, contravenţională sau penală, după caz.

(7) Opinia oficială a Consiliului Concurenţei este exprimată de preşedintele Consiliului Concurenţei sau de vicepreşedintele împuternicit în acest sens. Un angajat al Consiliului Concurenţei poate exprima opinia oficială a Consiliului Concurenţei numai dacă este împuternicit în acest sens.

Consiliul Concurenței are următoarele atribuții principale:

a) promovează cultura concurențială;

b) elaborează actele normative necesare pentru implementarea legislației concurențiale, a publicității, de reglementare a transportului feroviar, precum și din domeniul practicilor comerciale neloiale, în limitele atribuțiilor sale;

c) avizează proiectele de acte normative ce pot avea impact anticoncurențial;

d) sesizează organele competente privind incompatibilitatea actelor normative cu legislația concurențială, a publicității, de reglementare a transportului feroviar, precum și din domeniul practicilor comerciale neloiale, în limitele atribuțiilor sale;

e) investighează practicile anticoncurențiale, concurența neloială și alte încălcări ale legislației concurențiale, în limitele atribuțiilor sale;

f) examinează și constată încălcări ale Legii nr. 62/2022 cu privire la publicitate ce vizează publicitatea comercială în cazul în care sunt afectate drepturile întreprinderilor;

g) realizează atribuții de reglementare a transportului feroviar în condițiile Codului transportului feroviar nr. 19/2022;

h) examinează plângerile și constată practicile comerciale neloiale în limitele atribuțiilor stabilite de Legea nr. 231/2010 cu privire la comerțul interior;

i) sesizează organele de urmărire penală sau alte organe competente asupra posibilelor fapte de încălcare a legislației;

j) adoptă decizii prevăzute de lege pentru cazurile de concentrări economice;

k) autorizează, monitorizează și raportează ajutorul de stat;

l) înaintează în instanța de judecată acțiuni privind cazurile ce țin de atribuțiile sale;

m) realizează alte atribuții în conformitate cu legislația.

și analiza unor sectoare economice

(1) În scopul studierii anumitor piețe și identificării problemelor de concurență, Consiliul Concurenței poate desfășura investigații utile de cunoaștere a pieței sau analize ale unor sectoare economice.

(2) Informațiile obținute în cadrul investigațiilor utile de cunoaștere a pieței sau analizelor sectoarelor economice, dacă prezintă semne de încălcare a legislației concurențiale, pot servi drept temei de inițiere a investigației concurențiale din oficiu. Rezultatele investigației utile de cunoaștere a pieței sunt publicate pe pagina web oficială a Consiliului Concurenței.

(3) Neprezentarea informației, prezentarea informației neautentice sau incomplete către Consiliul Concurenței de către întreprinderi, asocieri de întreprinderi, autorități publice sau persoane fizice, care a fost solicitată în scopul efectuării investigațiilor utile sau analizelor unor sectoare economice, se sancționează în conformitate cu prevederile Codului contravențional.

Concurenţei

(1) Preşedintele Consiliului Concurenţei:

a) poartă răspundere în fața Parlamentului pentru îndeplinirea de către Consiliul Concurenței a atribuțiilor acestuia, în limitele prevăzute de prezenta lege;

b) reprezintă Consiliul Concurenţei în relaţiile cu autorităţile publice, persoanele fizice şi juridice, instanţele de judecată, precum şi cu organismele internaţionale de specialitate respective;

c) convoacă şedinţele Plenului Consiliului Concurenţei, le prezidează şi monitorizează îndeplinirea deciziilor adoptate;

d) aprobă ordinea de zi a şedinţelor Plenului Consiliului Concurenţei;

e) repartizează atribuţii vicepreşedinţilor şi membrilor Plenului Consiliului Concurenţei, confirmate prin hotărâre a Plenului Consiliului Concurenţei;

f) organizează activitatea Consiliului Concurenţei;

g) organizează şi desfăşoară concursuri pentru ocuparea funcţiilor vacante;

h) numeşte în funcţie, încheie, modifică, suspendă şi desface contractele individuale de muncă cu angajaţii Consiliului Concurenţei, în conformitate cu legislaţia. În caz de necesitate, aplică angajaţilor sancţiuni disciplinare;

i) asigură pregătirea şi instruirea profesională a angajaţilor Consiliului Concurenţei;

j) semnează ordinele, delegaţiile, acţiunile în judecată, corespondenţa;

k) semnează actele administrative, avizele, rapoartele Consiliului Concurenţei;

k¹) organizează și implementează sistemul de control intern managerial și poartă răspundere managerială pentru administrarea bugetului și a patrimoniului public aflat în gestiune;

l) exercită alte atribuţii prevăzute de lege.

(2) În caz de absenţă ori de indisponibilitate a preşedintelui, atribuţiile acestuia sunt exercitate de vicepreşedintele desemnat al Consiliului Concurenţei.

(3) Preşedintele Consiliului Concurenţei este în drept să acorde împuterniciri oricărui membru al Plenului Consiliului Concurenţei, angajaţilor Consiliului Concurenţei, urmând să specifice expres împuternicirile delegate şi durata exercitării acestora.

(1) Plenul Consiliului Concurenței are următoarele atribuții:

a) exercită conducerea Consiliului Concurenței în conformitate cu legislația;

b) aprobă limita numărului de unități de personal și schema de încadrare a Consiliului Concurenței, care ulterior se prezintă spre aprobare Parlamentului;

c) dispune elaborarea și adoptă acte normative necesare executării legislației concurențiale, a publicității comerciale, de reglementare a transportului feroviar, precum și din domeniul practicilor comerciale neloiale, în limitele competenței sale;

d) emite avize pentru proiectele de acte normative care reglementează activitatea economică și pot avea impact anticoncurențial sau propune modificarea actelor normative care au sau pot avea un impact anticoncurențial;

e) sesizează organele competente privind incompatibilitatea actelor normative cu legislația concurențială, a publicității comerciale, de reglementare a transportului feroviar, precum și din domeniul practicilor comerciale neloiale, în limitele competenței sale;

f) ia decizii de respingere a plângerii privind presupusele încălcări ale legislației concurențiale;

g) dispune inițierea, conexarea, separarea, disjungerea sau redeschiderea investigațiilor privind presupusele încălcări ale legislației concurențiale;

h) examinează rapoarte de investigație, formulează observații cu privire la acestea și, după caz, dispune investigarea suplimentară și alte măsuri ce se impun, în limitele competenței sale;

i) examinează propunerile de redeschidere a investigației sau de revocare ori de anulare a actelor administrative, în cazurile prevăzute de lege;

j) dispune aplicarea de măsuri interimare, în condițiile prevăzute de lege;

k) dispune asupra oportunității/inoportunității inițierii discuțiilor privind angajamentele propuse de întreprinderi și, după caz, ia decizii privind acceptarea/respingerea angajamentelor propuse de întreprinderi;

l) ia decizii de constatare a încălcării legislației concurențiale, după caz, de impunere a măsurilor corective, de aplicare a politicii de clemență, de aplicare a sancțiunilor sau de încetare a investigației ori alte decizii prevăzute de prezenta lege în urma investigațiilor efectuate, în limitele competenței sale;

m) dispune acceptarea propunerilor părților de soluționare pe cale amiabilă a cazurilor de concurență neloială și încetarea investigației;

n) dispune retragerea beneficiului exceptării de la prevederile art. 5, stabilit prin regulamentul adoptat de Plen pentru unele categorii de acorduri, dacă constată că acestea nu mai îndeplinesc prevederile art. 6 alin. (1);

o) ia decizii de refuz, de autorizare și de autorizare condiționată a concentrărilor economice sau de revocare a unei decizii adoptate în conformitate cu art. 25;

p) ia decizii de constatare a faptului că măsura notificată nu constituie ajutor de stat, decizii de autorizare a ajutorului de stat, de autorizare condiționată, de incompatibilitate, de interzicere a ajutorului de stat și de recuperare a ajutorului utilizat abuziv sau ilegal;

q) asigură aplicarea și executarea eficientă a deciziilor proprii;

r) dispune inițierea, din oficiu, a investigației utile de cunoaștere a pieței;

s) urmărește aplicarea legislației concurențiale, a publicității comerciale, de reglementare a transportului feroviar, precum și din domeniul practicilor comerciale neloiale, în limitele competenței sale;

t) face recomandări Guvernului și autorităților publice, în diverse sectoare economice, pentru adoptarea de măsuri care să faciliteze dezvoltarea concurenței și prevenirea restrângerii semnificative a concurenței;

u) aprobă raportul anual de activitate al Consiliului Concurenței și alte rapoarte prevăzute de lege, care se publică pe pagina web oficială a acestuia;

v) ia decizii de modificare sau anulare a propriilor acte administrative, avize și rapoarte emise în îndeplinirea atribuțiilor ce decurg din prezenta lege sau din alte acte normative;

w) exercită alte atribuții prevăzute de lege.

(2) Plenul Consiliului Concurenței poate, la cerere sau din oficiu, să redeschidă procedura în cazul în care:

a) intervine o schimbare esențială privind oricare dintre faptele pe care s-a fundamentat decizia;

b) întreprinderile acționează contrar angajamentelor asumate și acceptate prin decizia Plenului;

c) decizia a fost fundamentată pe informații furnizate care sunt incomplete, inexacte sau care induc în eroare.

(3) Plenul Consiliului Concurenței, în cazul în care nu este necesară adoptarea unei hotărâri, dispoziții, decizii sau prescripții, poate pune în discuție în ședință și soluționa unele chestiuni ce țin de exercitarea atribuțiilor sale, prin consemnarea înscrierilor protocolare în procesul-verbal al ședinței Plenului.

Consiliului Concurenţei.

Incompatibilităţi şi restricţii

(1) Membrii Plenului Consiliului Concurenţei, inclusiv preşedintele, sunt numiţi în funcţie prin hotărâre a Parlamentului, la propunerea Preşedintelui Parlamentului, cu avizul comisiei parlamentare de profil.

(2) Membrii Plenului Consiliului Concurenţei nu reprezintă autoritatea care i-a numit şi sunt independenţi în luarea deciziilor.

(3) Durata mandatului membrilor Plenului Consiliului Concurenţei este de 5 ani. Fiecare membru al Plenului Consiliului Concurenţei are dreptul la două mandate consecutive.

(4) Mandatele membrilor Plenului Consiliului Concurenţei încep la data intrării în vigoare a hotărârii respective a Parlamentului şi încetează la expirarea termenului prevăzut la alin. (3) din prezentul articol, cu excepţia încetării calităţii de membru în condiţiile art. 44.

(5) În funcţia de membru al Plenului Consiliului Concurenţei poate fi numită persoana care deţine cetăţenia Republicii Moldova, are studii superioare, competenţă profesională, o bună reputaţie, nu are interdicția de a ocupa o funcţie publică sau de demnitate publică, ce derivă dintr-un act de constatare al Autorității Naționale de Integritate, nu are în ultimii 5 ani, în cazierul privind integritatea profesională, înscrieri cu privire la rezultatul negativ al testului de integritate profesională pentru încălcarea obligaţiei prevăzute la art. 7 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 325 din 23 decembrie 2013 privind evaluarea integrităţii instituţionale și are şi vechime în muncă de cel puţin 10 ani în activităţi din domeniul: economic, al concurenţei sau juridic.

(6) Preşedintele Consiliului Concurenţei trebuie să fi îndeplinit o funcţie de conducere, în care a făcut dovada competenţei sale profesionale şi manageriale.

(7) Calitatea de membru al Plenului Consiliului Concurenţei este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte activităţi remunerate, profesionale sau de consultanţă, cu participarea, directă sau prin persoane interpuse, la conducerea sau administrarea unor întreprinderi publice sau private, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice. Membrii Plenului Consiliului Concurenţei nu pot fi desemnaţi experţi sau arbitri nici de părţi şi nici de instanţa judecătorească sau de către o altă instituţie.

(8) Membrii Plenului Consiliului Concurenţei nu pot face parte din partide sau formaţiuni politice.

(9) Membrii Plenului Consiliului Concurenţei sunt responsabili pentru actele administrative adoptate de Plenul Consiliului Concurenţei şi pentru exercitarea atribuţiilor ce le revin.

(10) Membrii Plenului Consiliului Concurenţei nu pot fi reţinuţi, arestaţi decât la cererea Procurorului General.

(11) Membrii Plenului Consiliului Concurenţei sunt responsabili de sectorul ce ţine de domeniul activităţii Consiliului Concurenţei, încredinţat de preşedintele Consiliului Concurenţei.

(12) Membrii Plenului Consiliului Concurenței sunt obligați să participe la ședințele Plenului Consiliului Concurenței și să voteze „pentru” sau „contra” adoptării actelor administrative ale Plenului Consiliului Concurenței, cu excepția situației prevăzute la art. 38 alin. (1).

(13) Membrii Plenului Consiliului Concurenţei depun declaraţii de avere și interese personale în condiţiile legii.

Consiliului Concurenţei

(1) Membrii Plenului Consiliului Concurenţei, inclusiv preşedintele şi vicepreşedinţii, la numire în funcţie, depun următorul jurământ: „Jur să slujesc Republica Moldova cu credinţă, să respect Constituţia şi legile Republicii Moldova, să protejez proprietatea publică, democraţia şi bunăstarea poporului.”.

(2) Jurământul se depune în faţa Parlamentului după adoptarea actului de numire.

Plenului Consiliului Concurenţei

(1) Calitatea de membru al Plenului Consiliului Concurenţei încetează în caz de:

a) expirare a duratei mandatului;

b) demisie;

c) revocare;

d) deces.

(2) Revocarea unui membru al Plenului Consiliului Concurenţei se face de Parlament, la propunerea Preşedintelui Parlamentului sau a 1/3 din numărul deputaţilor aleşi, în cazul în care:

a) a încălcat prevederile prezentei legi, fapt stabilit de către instanţa de judecată, sau a fost condamnat prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă pentru săvârşirea unei infracţiuni;

b) survine cel puţin una din situaţiile prevăzute la art. 42 alin. (7) şi (8), fapt stabilit prin act de constatare rămas definitiv;

c) nu-şi poate îndeplini atribuţiile din cauza incapacităţii fizice sau psihice, constatată de către o comisie medicală;

d) a lipsit nemotivat de la trei sau mai multe şedinţe consecutive ale Plenului Consiliului Concurenţei. În acest caz, revocarea se face la propunerea preşedintelui Consiliului Concurenţei;

e) s-a stabilit, prin act de constatare rămas definitiv, emiterea/adoptarea de către acesta a unui act administrativ, încheierea directă sau prin intermediul unei persoane terțe a unui act juridic, luarea sau participarea la luarea unei decizii fără soluționarea conflictului de interese real în conformitate cu prevederile legislației privind reglementarea conflictului de interese;

f) nu a depus declarația de avere și interese personale sau a refuzat să o depună, în condițiile art.27 alin. (2) din Legea nr. 132/2016 cu privire la Autoritatea Națională de Integritate;

g) s-a dispus de către instanța de judecată, prin hotărâre irevocabilă, confiscarea averii nejustificate;

h) se constată executarea necorespunzătoare sau neexecutarea atribuțiilor sale;

i) se constată, în rezultatul controlului parlamentar efectuat în condițiile legii, o activitate defectuoasă.

(2¹) La stabilirea temeiului de revocare din funcție pe motivul executării necorespunzătoare sau al neexecutării atribuțiilor de serviciu ori pe motivul aprecierii activității autorității ca fiind defectuoasă, comisia parlamentară de profil va analiza, în mod obiectiv și transparent, managementul instituțional, actele adoptate de autoritate, rapoartele de activitate ale autorității, rapoartele de audit, plângerile, reclamațiile, petițiile, obiectivele individuale de activitate și indicatorii de performanță pentru persoana evaluată, alte date și informații relevante acumulate și prezentate comisiei. În baza analizei efectuate, comisia parlamentară de profil întocmește un raport prin care apreciază competențele manageriale și competențele profesionale ale membrului Plenului Consiliului Concurenței, modul în care acesta își realizează atribuțiile de serviciu ori, după caz, apreciază eficiența activității autorității. În procesul examinării temeiurilor de revocare din funcție, comisia parlamentară de profil poate audia membrii Plenului Consiliului Concurenței și orice angajat al instituției în care aceștia activează, de asemenea poate solicita și primi orice informație relevantă de la persoane fizice sau juridice. În cazul în care comisia parlamentară de profil constată existența temeiurilor de revocare din funcție prevăzute la alin. (2) lit. h) și i), aceasta întocmește un raport motivat, în care se indică faptele, împrejurările și circumstanțele ce servesc drept temei pentru revocarea din funcție, și îl remite plenului Parlamentului.

(2²) În baza raportului comisiei parlamentare de profil, Parlamentul, cu votul majorității deputaților aleși, poate revoca din funcție membrii Plenului Consiliului Concurenței. Hotărârea Parlamentului de revocare din funcție a membrului Plenului Consiliului Concurenței poate fi contestată în instanța de judecată în condițiile și termenele prevăzute de Codul administrativ.

(3) Membrii Plenului Consiliului Concurenţei se revocă din funcţie cu votul majorităţii deputaţilor aleşi.

(4) Membrii Plenului Consiliului Concurenţei ale căror mandate au expirat vor rămâne în funcţie până la numirea succesorilor lor. Cel puţin cu o lună până la expirarea mandatului membrului, preşedintele Consiliului Concurenţei va notifica în acest sens Parlamentul, pentru demararea procesului de numire a unui nou membru.

(5) În caz de vacanţă a unui loc în Plenul Consiliului Concurenţei, pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b)–d) din prezentul articol se va proceda, conform art. 42 alin. (1), la numirea unui nou membru în funcţia devenită vacantă.

(6) Membrii Plenului Consiliului Concurenţei sunt obligaţi să notifice de îndată Consiliului Concurenţei survenirea oricărei situaţii de incompatibilitate prevăzute la art. 42 alin. (7) şi (8), ei fiind de drept suspendaţi din funcţie din momentul survenirii acestei situaţii, iar dacă situaţia se prelungeşte peste 10 zile calendaristice, mandatul încetează şi se procedează conform prevederilor alin. (2) şi (5) din prezentul articol.

administrative ale Consiliului Concurenţei

şi intrarea în vigoare a acestora

(1) Actele administrative ale Consiliului Concurenţei se adoptă la şedinţele Plenului Consiliului Concurenţei, care pot fi ordinare sau extraordinare. Procesele-verbale ale şedinţelor sunt semnate de preşedintele Consiliului Concurenţei, de membrii prezenţi şi de secretarul şedinţei. Şedinţele ordinare se convoacă în funcţie de necesitate, dar nu mai rar de 2 ori pe lună. Şedinţele extraordinare se convoacă din iniţiativa preşedintelui sau a cel puţin 2 membri ai Plenului Consiliului Concurenţei.

(2) Şedinţele Plenului Consiliului Concurenţei pot fi închise sau publice. Şedinţele închise ale Consiliului Concurenţei au loc în scopul asigurării confidențialității informaţiei ce constituie secret de stat, secret comercial ori a unei alte informaţii confidenţiale a cărei divulgare este restrânsă sau interzisă prin lege.

[Art.45 al.(2) modificat prin LP330 din 29.12.25, MO662-664/31.12.25 art.810; în vigoare 31.12.25]

(3) Şedinţele Plenului Consiliului Concurenţei sunt deliberative dacă la ele participă cel puţin 3 membri, dintre care unul este preşedintele sau vicepreşedintele, şi dacă sunt prezidate de către preşedintele Consiliului Concurenţei sau, în absenţa acestuia, de către vicepreşedintele desemnat.

(4) Actele administrative ale Consiliului Concurenţei se adoptă de Plenul Consiliului Concurenţei cu votul majorităţii membrilor prezenţi. Fiecare membru dispune de un vot. În caz de paritate a voturilor, votul preşedintelui sau, în absenţa acestuia, al vicepreşedintelui care prezidează şedinţa este decisiv.

(5) Membrii Plenului Consiliului Concurenței nu au dreptul de a se abține de la vot, cu excepția situației prevăzute la art. 38 alin. (1). În cazul unei opinii separate, aceasta se anexează la actul administrativ adoptat.

(6) Deciziile, dispoziţiile şi prescripţiile Consiliului Concurenţei intră în vigoare la data adoptării, dacă decizia, dispoziţia sau prescripţia nu prevede o dată ulterioară. Hotărârile Plenului Consiliului Concurenței intră în vigoare în conformitate cu prevederile art. 56 alin. (1) din Legea nr. 100/2017 cu privire la actele normative.

de Plenul Consiliului Concurenţei

(1) Plenul Consiliului Concurenţei adoptă următoarele acte administrative: decizii, dispoziţii, prescripţii şi hotărâri, care se expun în scris şi se semnează de preşedintele Consiliului Concurenţei sau, în absenţa acestuia, de vicepreşedintele desemnat.

(2) Deciziile sunt acte administrative prin care, după caz, se constată încălcarea legislației concurențiale, încetarea investigației sau respingerea plângerii, impunerea măsurilor corective sau a măsurilor interimare, acceptarea sau respingerea angajamentelor propuse de întreprinderi, aplicarea sancțiunilor corespunzătoare, soluționarea notificărilor privind concentrările economice și a notificărilor de acordare a ajutorului de stat, aprobarea rapoartelor de activitate și a rapoartelor privind ajutorul de stat, precum și alte acțiuni conform atribuțiilor.

(3) Decizia privind aplicarea sancţiunilor trebuie să specifice termenul în care urmează a fi achitată sancţiunea. Data-limită la care urmează a fi achitată sancţiunea nu poate fi mai mică de 60 de zile lucrătoare de la data comunicării către întreprinderea sau asocierea de întreprinderi obligată să achite sancţiunea a deciziei motivate privind aplicarea sancţiunii.

(4) Prin dispoziții se inițiază investigații ale presupuselor încălcări ale legislației concurențiale, conexarea, separarea sau redeschiderea procedurii, precum și se inițiază investigații utile pentru cunoașterea pieței.

(5) Prin prescripții se obligă autoritățile publice să înceteze încălcarea legii și/sau să înlăture efectele negative aduse prin încălcarea legii, inclusiv să abroge sau să modifice un act normativ sau un act administrativ individual, să efectueze anumite operațiuni administrative sau să se abțină de la efectuarea lor.

(6) Hotărârile sunt acte cu caracter normativ prin care se adoptă, se modifică sau se abrogă actele necesare pentru asigurarea și organizarea activității Consiliului Concurenței și actele normative necesare pentru aplicarea prezentei legi, cum ar fi cele care vizează:

a) organizarea și funcționarea Consiliului Concurenței;

b) organizarea, funcționarea și atribuțiile Consiliului de experți de pe lângă Consiliul Concurenței;

c) evaluarea acordurilor anticoncurențiale, acordurile anticoncurențiale care nu intră în sfera de aplicare a art. 5 și exceptarea unor categorii de acorduri anticoncurențiale;

d) stabilirea poziției dominante pe piață și evaluarea abuzului de poziție dominantă;

e) concentrările economice;

f) acceptarea, evaluarea și monitorizarea angajamentelor propuse de întreprinderi sau asocierile de întreprinderi;

g) raportarea, evidența, notificarea, evaluarea, autorizarea și monitorizarea ajutorului de stat;

h) aplicarea procedurii simplificate în cazurile de acordare a tratamentului favorabil întreprinderilor sau asocierilor de întreprinderi care recunosc săvârșirea unei practici anticoncurențiale în conformitate cu art. 73¹;

i) alte aspecte ce țin de îndeplinirea atribuțiilor ce decurg din legislația concurențială și din domeniul reglementării transportului feroviar, în limitele atribuțiilor.

(7) Plenul Consiliului Concurenței elaborează și adoptă actele normative necesare aplicării prezentei legi, prevăzute la alin. (6) lit. c)–g), în concordanță cu prevederile Legii nr. 235/2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a activității de întreprinzător.

administrative ale Consiliului

Concurenței

(1) Deciziile și prescripțiile Consiliului Concurenței, precum și ordinele prevăzute la art. 56 alin. (3) și art. 57 pot fi contestate în termen de 30 de zile de la comunicare, în conformitate cu prevederile Codului administrativ, fără respectarea procedurii prealabile.

(2) Dispozițiile prevăzute la art. 46 alin. (4) se contestă numai odată cu decizia prin care se finalizează investigația.

(3) Ordinele adoptate de Consiliul Concurenței în aplicarea art. 56 alin. (17) și a art. 60 alin. (5), precum și decizia Plenului Consiliului Concurenței emisă în temeiul art. 572 alin. (1) pot fi contestate, în conformitate cu prevederile Codului administrativ, fără respectarea procedurii prealabile, în termen de 15 zile de la comunicare. Aceste cauze se soluționează în procedură accelerată.

(4) Intentarea acțiunii în contencios administrativ nu suspendă executarea actelor administrative ale Consiliului Concurenței până la soluționarea cauzei în fond de instanța de judecată, dacă instanța nu dispune altfel.

(5) Contestarea ordinelor emise de președintele Consiliului Concurenței în temeiul art. 56 alin. (3) și art. 57 nu suspendă efectuarea inspecției dispuse.

(6) În cazul în care decizia contestată în partea ce ține de aplicarea sancțiunilor a fost anulată, în tot sau în parte, printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, suma corespunzătoare a amenzii se restituie plătitorului acesteia din bugetul de stat în termen de 45 de zile.

(7) Instanța de judecată nu poate anula decizia Consiliului Concurenței care este legală în fond, în cazul constatării unor încălcări procedurale care nu influențează fondul cauzei și care nu au dus la limitarea dreptului la apărare al părților implicate, însă poate trimite cauza la reinvestigare la Consiliul Concurenței.

(1) Pe lângă Consiliul Concurenței poate fi constituit temporar, ca organ consultativ, Consiliul de experți. Modul de constituire, componența și atribuțiile acestui organ se stabilesc de către Plenul Consiliului Concurenței.

(2) Consiliul Concurenței poate antrena specialiști și experți pentru consultații, pentru efectuarea expertizelor și a analizelor necesare. Aceștia pot emite opinii, care nu sunt obligatorii.

(3) Experții și specialiștii antrenați de către Consiliul Concurenței asigură respectarea legislației privind conflictul de interese și privind asigurarea confidențialității informațiilor, în baza declarațiilor pe propria răspundere.

de examinare

(1) Consiliul Concurenţei iniţiază procedura de examinare a presupusului caz de încălcare a legislaţiei concurenţiale:

a) la plângerea unei persoane fizice sau întreprinderi afectate de presupusa încălcare a legii;

b) din oficiu, cu excepţia încălcărilor prevăzute la cap. III.

(2) Pentru a fi abilitat să depună o plângere privind presupusele încălcări ale legislației concurențiale, autorul plângerii trebuie să demonstreze interesul lui legitim.

(3) Autorul plângerii are un interes legitim dacă comportamentul denunţat afectează în mod real şi direct interesele lui. Interesul trebuie să fie bazat pe un drept prevăzut de legislaţie.

(4) Asocierea de întreprinderi poate invoca un interes legitim chiar dacă nu este afectată în mod direct de comportamentul denunţat, cu condiţia că, pe de o parte, asocierea are dreptul de a reprezenta interesele membrilor săi şi, pe de altă parte, comportamentul denunţat afectează în mod real şi direct interesele colective ale membrilor asocierii.

(5) Consiliul Concurenţei poate începe examinarea din oficiu, în baza materialelor de care dispune referitoare la presupusa încălcare a legislaţiei.

de încălcare a legislaţiei concurenţiale

Procedura de examinare a cazurilor de încălcare a legislaţiei concurenţiale cuprinde examinarea preliminară şi/sau investigarea. Investigarea pe marginea cazului se dispune în condiţiile art. 55. În celelalte cazuri, etapa investigării va fi omisă.

ale legislației concurențiale

(1) Plângerea privind presupusele încălcări ale legislației concurențiale este cererea care vizează o problemă de concurență și care este depusă la autoritatea de concurență conform procedurii și condițiilor stabilite de prezenta lege. Plângerea trebuie să conțină informațiile cuprinse în Formularul de plângere, aprobat prin hotărâre de Plenul Consiliului Concurenței.

(2) Plângerea se transmite prin scrisoare recomandată, cu aviz de primire sau se depune la Consiliul Concurenţei pe suport de hârtie, în două exemplare, şi, în măsura posibilităţii, în versiune electronică.

(2¹) Plângerea privind presupusele încălcări ale legislației concurențiale poate fi transmisă în formă electronică. Dacă se transmite în formă electronică, plângerea trebuie să corespundă cerințelor legale stabilite pentru un document electronic.

(3) În cazul în care se solicită confidenţialitatea pentru oricare dintre părţile plângerii, autorul plângerii trebuie să furnizeze şi o versiune neconfidenţială a plângerii, precum şi un rezumat al informaţiilor confidenţiale. În versiunea care conţine informaţii confidenţiale, autorul plângerii trebuie să indice în mod obligatoriu temeiul de fapt şi de drept în baza căruia informaţiile sunt considerate confidenţiale.

(4) Dacă nu corespunde cerinţelor prevăzute la alin. (1)–(3), plângerea depusă nu constituie o plângere privind presupusele încălcări ale legislației concurențiale şi este considerată de către Consiliul Concurenţei drept o informaţie de ordin general.

(5) În cazul prevăzut la alin. (4), Consiliul Concurenţei:

a) iniţiază, printr-o dispoziţie adoptată în plen, o investigaţie din oficiu, dacă constată un interes public major şi consideră că sunt întrunite condiţiile art. 55 pentru iniţierea investigaţiei;

b) la cerere, restituie plângerea autorului.

(6) Despre cele prevăzute la alin. (4) şi, după caz, despre dispoziţia adoptată Consiliul Concurenţei informează în scris autorul plângerii în termen de 15 zile lucrătoare de la data depunerii ei.

(7) În cazul restituirii plângerii în conformitate cu alin. (5) lit. b), autorul plângerii are dreptul să depună o nouă plângere care să corespundă cerinţelor prevăzute la alin. (1)–(3).

(8) Dacă după expedierea deciziei Plenului Consiliului Concurenței se depune o nouă plângere de către același autor, în privința acelorași părți și aceluiași obiect și temei, aceasta nu se examinează și se conexează la dosarul inițial.

(9) Dacă plângerea adresată Consiliului Concurenței conține și aspecte ce țin de competența altor autorități publice, o copie a plângerii cu probele anexate se remite autorității publice competente, urmând ca Plenul Consiliului Concurenței să se expună doar asupra aspectelor ce țin de atribuțiile sale.

(1) La sesizarea presupuselor încălcări ale legislației concurențiale, autorul plângerii trebuie să prezinte probe în susţinerea faptelor pe care îşi întemeiază plângerea.

(2) Întreprinderii sau asocierii de întreprinderi care invocă beneficiul exceptării prevăzut la art. 6 îi revine sarcina de a dovedi că sunt îndeplinite condiţiile din respectivul articol sau prevederile regulamentelor respective.

(3) În procedura de examinare a presupuselor cazuri de încălcare a legislaţiei concurenţiale, sarcina probei încălcării îi revine Consiliului Concurenţei.

(4) În scopul aplicării prezentei legi, Consiliul Concurenţei poate să utilizeze ca mijloc de probă orice element de fapt şi de drept, inclusiv informaţii confidenţiale dobândite în modul prevăzut de lege, care servesc la constatarea existenţei sau lipsei încălcării.

(5) În scopul aplicării prezentei legi, Consiliul Concurenţei admite atât probe directe, cât şi probe indirecte. Probe directe sunt depoziţiile martorilor sau ale altor persoane, probele materiale, înscrisurile, înregistrările audio şi/sau video, concluziile experţilor şi orice alte dovezi care probează în mod expres existenţa sau lipsa unei încălcări a legii. Probe indirecte sunt probele care dau naştere unei concluzii logice precum că o încălcare a legii există sau a existat la un moment dat ori nu există şi nu a existat la un moment dat.

(6) Probe care stau la baza luării deciziei Plenului Consiliului Concurenţei sunt probele obţinute de angajaţii Consiliului Concurenţei, precum şi cele prezentate de părţi sau terţe persoane.

(7) Informațiile obținute legal de angajații Consiliului Concurenței pot fi utilizate ca probe indiferent dacă sunt făcute în scris, verbal sau în formă electronică ori înregistrată. Consiliul Concurenței poate lua în considerare ca dovezi relevante mesajele electronice, indiferent dacă acestea apar ca necitite sau au fost șterse.

(8) Informațiile obținute legal de către Consiliul Concurenței în cadrul unei proceduri, în cazul în care este necesar, pot fi utilizate ca probe în cadrul altor investigații.

(9) În realizarea atribuțiilor prevăzute de lege, Consiliul Concurenței poate utiliza în calitate de probe informațiile și documentele colectate de către alte autorități publice, organele de urmărire penală și de către subiecții care efectuează activitatea specială de investigații, informațiile obținute de la terți, precum și de la autoritățile de concurență din alte state.

(1) Examinarea preliminară a plângerii privind presupusele încălcări ale legislației concurențiale se efectuează în termen de 45 de zile lucrătoare de la data recepționării.

(2) În cadrul examinării preliminare a plângerii, Consiliul Concurenţei determină dacă există temeiuri rezonabile pentru a suspecta încălcarea legislaţiei concurenţiale.

(3) Dacă consideră că, în baza informaţiilor prezentate de autorul plângerii şi a celor acumulate pe parcursul examinării preliminare, nu există temeiurile menţionate la alin. (2), Consiliul Concurenţei va informa în scris autorul plângerii despre aceasta, indicând motivele unei asemenea concluzii, şi îi va acorda un termen de 10 zile lucrătoare în care acesta să-şi exprime în scris punctul de vedere. În cazul dat, termenul prevăzut la alin. (1) se suspendă. Consiliul Concurenţei nu este obligat să ia în considerare orice alte observaţii scrise prezentate după expirarea termenului de 10 zile lucrătoare.

(4) În cazul în care autorul plângerii nu prezintă observaţii relevante în termenul menţionat la alin. (3), plângerea este considerată retrasă în mod tacit. În notificarea expediată autorului plângerii, Consiliul Concurenţei îl va informa şi despre efectele neprezentării observaţiilor.

(5) Dacă autorul plângerii îşi expune observaţiile în termenul menţionat la alin. (3), Consiliul Concurenţei:

a) respinge prin decizie plângerea, în cazul în care obiecţiile primite nu conduc la o altă evaluare a plângerii; sau

b) dispune prin dispoziţie efectuarea investigaţiei.

(6) Pentru a respinge o plângere pe motiv că comportamentul sesizat nu contravine regulilor de concurenţă sau nu intră în sfera lor de aplicare, Consiliul Concurenţei nu este obligat să ţină cont de circumstanţele care nu i-au fost aduse la cunoştinţă de către autorul plângerii şi pe care nu le-ar fi putut descoperi decât investigând cazul.

(7) Decizia de respingere a plângerii, adoptată conform alin. (5) lit. a), împiedică autorul plângerii să ceară redeschiderea procedurii de examinare preliminară a plângerii sau să depună o nouă plângere cu privire la acelaşi obiect şi pe aceleaşi temeiuri.

(8) Consiliul Concurenţei are dreptul să solicite autorului plângerii informaţii complementare celor prezentate pentru a se putea determina asupra necesităţii iniţierii unei investigaţii ca urmare a plângerii depuse.

(9) În caz de ambiguitate a plângerii, Consiliul Concurenţei poate solicita autorului plângerii precizarea obiectului plângerii şi temeiurilor acesteia.

procedurilor de examinare a cazurilor

de încălcare a legislației concurențiale

(1) Pentru eficientizarea activității, Consiliul Concurenței este în drept să examineze mai multe plângeri într-o procedură comună când există o conexiune cu privire la obiect și/sau părți. Fiecare autor al plângerii participă în cadrul procedurii administrative în mod independent față de ceilalți participanți.

(2) Pentru eficientizarea activității Consiliului Concurenței, Plenul Consiliului Concurenței poate dispune conexarea unei investigații la o altă investigație atunci când între acestea există conexiune cu privire la obiect și/sau părți.

(3) Pentru eficientizarea activității Consiliului Concurenței, Plenul Consiliului Concurenței este în drept să separe:

a) o investigație inițiată în baza plângerii care vizează mai multe probleme de concurență invocate de autorul plângerii în mai multe investigații, dacă consideră că examinarea lor separată este posibilă fără a afecta examinarea acestora;

b) o investigație, împărțind în două sau, după caz, în mai multe investigații, atunci când este posibilă finalizarea examinării unora din faptele investigate fără a afecta restul investigației pentru care este necesară continuarea examinării cazului.

(4) Pentru eficientizarea activității Consiliului Concurenței, Plenul Consiliului Concurenței este în drept să dispună, prin înscriere protocolară, disjungerea unei investigații.

(1) Consiliul Concurenței este în drept să își stabilească prioritățile pentru îndeplinirea sarcinilor de aplicare a prevederilor prezentei legi, în funcție de potențialul impact asupra concurenței efective, de interesul public sau de importanța strategică a sectorului economic vizat.

(2) În măsura în care este obligat să examineze plângeri, Plenul Consiliului Concurenței este în drept să respingă astfel de plângeri pe motiv că nu consideră că plângerile respective constituie o prioritate în ceea ce privește analizarea cazurilor.

(3) Consiliul Concurenței are dreptul de a respinge plângeri și pe alte motive stabilite de legislație.

(1) În scopul exercitării atribuțiilor sale, Consiliul Concurenței are dreptul să solicite și să obțină gratuit, asigurând confidențialitatea informației, de la întreprinderi, asocieri de întreprinderi, persoane fizice și autorități publice orice documente și informații necesare, inclusiv în format digital, care sunt accesibile și pot fi relevante pentru aplicarea legii, fără a putea invoca protecția secretului de stat, a secretului urmăririi penale, a secretului bancar, a secretului comercial, a secretului fiscal, a secretului profesional (cu excepția secretului profesional prevăzut la art. 55 din Legea nr. 1260/2002 cu privire la avocatură), a datelor cu caracter personal și a altor informații confidențiale, dacă prezenta lege nu prevede altfel.

(2) Consiliul Concurenței solicită în scris informațiile necesare, indică temeiul juridic și scopul solicitării informațiilor și stabilește un termen rezonabil în care acestea trebuie furnizate, care este de cel puțin 3 zile lucrătoare, precum și specifică sancțiunile prevăzute de lege.

(3) Solicitările de informații trebuie să fie proporționale și să nu oblige întreprinderile și asocierile de întreprinderi să recunoască faptul că au comis o încălcare, acestea fiind obligate să răspundă la întrebări factuale și să furnizeze documente chiar dacă acestea pot fi folosite pentru a stabili împotriva lor sau a altei întreprinderi existența unei încălcări.

(4) Obligația de a furniza informațiile solicitate în numele întreprinderii sau al asocierii de întreprinderi și al autorității publice în cauză revine proprietarilor întreprinderilor ori reprezentanților întreprinderilor, asocierilor de întreprinderi sau autorităților publice, iar în cazul asocierilor care nu au personalitate juridică, obligația îi revine persoanelor autorizate să le reprezinte în temeiul legii sau al statutului. Avocații împuterniciți să acționeze în mod corespunzător vor furniza informațiile în numele clienților lor. Întreprinderile sau asocierile de întreprinderi poartă răspundere pentru neprezentarea informațiilor sau furnizarea informațiilor incomplete, inexacte sau care induc în eroare, în conformitate cu prezenta lege.

(1) În scopul exercitării atribuțiilor sale, Consiliul Concurenței are dreptul de a convoca la interviu orice reprezentant împuternicit al întreprinderii, al asocierii de întreprinderi, orice reprezentant legal al autorității publice, precum și orice persoană fizică, în cazul în care un astfel de reprezentant sau o astfel de persoană ar putea deține informații relevante.

(2) În vederea realizării interviului prevăzut la alin. (1), Consiliul Concurenței transmite o solicitare scrisă, prin orice metodă disponibilă și eficientă, întreprinderii, asocierii de întreprinderi, autorității publice sau persoanei fizice, cu indicarea persoanelor ce urmează a fi intervievate, a temeiului juridic, a scopului, a datei și locului desfășurării interviului, precum și a sancțiunilor prevăzute de prezenta lege.

(3) În cazul în care Consiliul Concurenței urmează să intervieveze angajați ai întreprinderilor, ai asocierilor de întreprinderi sau ai autorităților publice supuse investigației, întreprinderile, asocierile de întreprinderi sau autoritățile publice în cauză vor asigura prezența angajaților săi la interviu.

(4) Interviul poate fi realizat prin orice mijloace, inclusiv prin telefon, video, teleconferință sau alte mijloace electronice. Consiliul Concurenței poate înregistra sub orice formă declarațiile făcute de persoanele intervievate. O copie a înregistrării trebuie pusă la dispoziția persoanei intervievate pentru aprobare, care, în termenul stabilit, poate comunica orice corectare ce trebuie făcută în declarație. Corectările vor fi comunicate în scris.

(5) În cadrul interviului realizat în procesul investigației cazului, pentru prezentarea informației neautentice, incomplete sau neprezentarea informației solicitate, persoanele fizice neangajate la întreprinderea supusă investigației sau persoanele cu funcție de răspundere din cadrul autorităților publice se sancționează în conformitate cu prevederile Codului contravențional.

(1) Dacă după examinarea preliminară a plângerii se consideră că, în baza informaţiilor prezentate de autorul plângerii şi a celor acumulate pe parcursul examinării preliminare, există temeiuri rezonabile pentru a suspecta încălcarea legislaţiei concurenţiale, Plenul Consiliului Concurenţei adoptă o dispoziţie de iniţiere a investigaţiei concurenţiale.

(2) Plenul Consiliului Concurenţei este în drept să dispună din oficiu iniţierea investigaţiei în baza materialelor de care dispune.

(3) Prin dispoziţia de iniţiere a unei investigaţii, Plenul Consiliului Concurenţei desemnează un raportor responsabil pentru întocmirea raportului asupra investigaţiei, pentru comunicarea acestuia părţilor în cauză, pentru primirea observaţiilor şi prezentarea raportului în şedinţa Plenului Consiliului Concurenţei. Raportorul desemnat instrumentează toate actele procedurii de investigaţie şi propune Plenului Consiliului Concurenţei dispunerea măsurilor care sunt de competenţa acestuia.

(4) Dispoziţia de iniţiere a investigaţiei nu stabileşte comiterea unei încălcări a legislaţiei concurenţiale. Încălcarea legislaţiei concurenţiale se constată prin decizie a Plenului Consiliului Concurenţei.

(4¹) Dispoziția de inițiere a investigației se notifică autorului plângerii, întreprinderii, asocierii de întreprinderi sau autorității publice care fac obiectul investigației într-un termen rezonabil de la emitere, fără a periclita buna desfășurare a investigației.

(5) Consiliul Concurenţei este abilitat să stabilească diferite grade de prioritate pentru cazurile pe care urmează să le investigheze, în dependenţă de gravitatea încălcării şi de interesul public.

(1) La investigarea cazurilor de încălcare a legislației concurențiale, efectuarea inspecțiilor de către Consiliul Concurenței se desfășoară în conformitate cu prezenta lege.

(2) Inspecția reprezintă un instrument procedural de obținere a informațiilor și a documentelor necesare, indiferent de suportul pe care se găsesc și locul aflării acestora, utilizat de Consiliul Concurenței pentru investigarea încălcării legislației concurențiale.

(3) În scopul efectuării investigațiilor dispuse conform art. 55, Consiliul Concurenței poate să efectueze inspecțiile necesare la orice întreprindere, asociere de întreprinderi sau autoritate publică. Efectuarea inspecțiilor este dispusă prin ordin emis de către președintele Consiliului Concurenței, în care se indică scopul și obiectul inspecției, data la care începe inspecția, sancțiunile prevăzute de lege, precum și dreptul de a contesta ordinul în instanța de judecată.

(4) Inspecția este efectuată de către angajații Consiliului Concurenței, împuterniciți în baza delegației de inspecție, cu excepția debutanților, dacă există indicii că pot fi găsite documente sau pot fi obținute informații considerate necesare pentru investigația presupusului caz de încălcare a legislației concurențiale, inițiată prin dispoziția Plenului Consiliului Concurenței, fapt care nu necesită a fi demonstrat subiectului supus inspecției.

(5) La efectuarea inspecțiilor pot participa, după caz, experți sau specialiști în anumite domenii împuterniciți de către Consiliul Concurenței prin delegația de inspecție și/sau reprezentanții altor autorități, în cazurile prevăzute de lege.

(6) Inspecția se desfășoară între orele 09:00 și 18:00 și se efectuează în prezența subiectului supus inspecției sau a reprezentantului acestuia. Inspecția poate continua și după ora 18:00 numai cu acordul subiectului supus inspecției sau al reprezentantului acestuia.

(7) La desfășurarea inspecției, angajații Consiliului Concurenței prezintă subiectului supus inspecției copia dispoziției de inițiere a investigației, ordinul menționat la alin. (3) și delegația de inspecție în care se indică împuternicirile acestora.

(8) În cazul în care nu este nicio persoană în încăperea în care urmează a fi efectuată inspecția, angajații Consiliului Concurenței autorizați să desfășoare inspecția sunt obligați:

a) înainte de începerea acesteia, să întreprindă toate acțiunile rezonabile pentru a informa persoana care ocupă sau operează încăperea despre intenția de a efectua inspecția;

b) după ce persoana respectivă a fost informată, să-i ofere acesteia sau reprezentantului ei posibilitatea rezonabilă de a asista la efectuarea inspecției.

Comunicarea ordinului de inspecție și a delegației de inspecție în lipsa reprezentantului subiectului supus inspecției sau a oricărui angajat al subiectului supus inspecției se poate efectua prin mijloace care asigură transmiterea conținutului acestor acte și confirmarea expedierii. În acest caz, comunicarea se consideră îndeplinită la data și ora expedierii.

(9) Dacă comunicarea nu se poate face prin niciuna dintre modalitățile prevăzute la alin. (7) și (8), ordinul de inspecție și copia dispoziției de inițiere a investigației se afișează la adresa destinată desfășurării inspecției, fapt confirmat în procesul-verbal al inspecției, în care vor fi indicate data și ora afișării actelor. În cazul în care încăperea nu este ocupată sau persoana care o ocupă este absentă temporar, angajații Consiliului Concurenței, după desfășurarea inspecției, vor părăsi încăperea lăsând-o în starea de siguranță în care au găsit-o.

(10) Persoanele delegate pentru efectuarea inspecției au dreptul de a inspecta și de a obține toate informațiile legate de obiectul și scopul investigației de la subiectul supus inspecției, inclusiv în format digital, indiferent de suportul pe care sunt stocate și locul aflării acestora.

(11) Pe parcursul inspecției, utilizând echipamente tehnice și/sau programe specializate, persoanele delegate pentru efectuarea inspecției pot să ia sau să obțină, sub orice formă, copii sau extrase din registre sau documente și, în cazul în care consideră că este oportun, să le ridice și să continue prelucrarea acestora la sediul Consiliului Concurenței. După caz, pentru a asigura integritatea probelor, pot fi ridicate originalele registrelor sau ale documentelor. Ridicarea registrelor și a documentelor se admite numai dacă asemenea măsură este necesară pentru prevenirea ascunderii, înlăturării, modificării sau distrugerii acestora sau dacă nu este posibil de a face copii de pe acestea în incinta respectivă. Registrele și documentele ridicate în baza prezentei legi pot fi reținute cel mult 3 luni.

(12) Explicațiile solicitate de către persoanele delegate pentru efectuarea inspecției de la reprezentantul sau angajații subiectului supus inspecției se înregistrează sub orice formă. La cerere, o copie a înregistrării este transmisă subiectului supus inspecției. În cazul în care s-au cerut explicații unui angajat al subiectului supus inspecției care nu a fost împuternicit de subiectul supus inspecției să dea explicații în numele acestuia, în termenul stabilit în procesul-verbal, subiectul supus inspecției urmează să prezinte în scris rectificările sau completările la explicații.

(13) În contextul inspecțiilor, Consiliul Concurenței poate solicita sprijinul subdiviziunilor abilitate ale Ministerului Afacerilor Interne, care sunt obligate să acorde asistența necesară persoanelor delegate pentru efectuarea inspecției în exercițiul funcțiunii, în conformitate cu legea.

(14) Comunicările dintre subiectul supus inspecției și avocatul acestuia, realizate în cadrul și în scopul exclusiv al exercitării dreptului la apărare al subiectului supus inspecției, care are legătură cu obiectul investigației, nu pot fi folosite ca probă în cursul investigației desfășurate de Consiliul Concurenței.

(15) Obligația de a proba îndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (16) revine subiectului supus inspecției. Dacă subiectul supus inspecției nu dovedește caracterul protejat al comunicării, aceasta se sigilează și se ridică, în două exemplare. În procesul-verbal de inspecție se stabilește un termen în care subiectul supus inspecției urmează să remită probele și explicațiile de natură a demonstra caracterul protejat.

(16) Președintele Consiliului Concurenței decide, de urgență, cu privire la caracterul protejat al comunicării pe baza cererii și a probelor și argumentelor prezentate de subiectul supus inspecției. Dacă președintele Consiliului Concurenței respinge cererea privind caracterul protejat al comunicării, desigilarea documentului poate avea loc doar după expirarea termenului în care ordinul poate fi contestat, potrivit alin. (17), sau, în cazul în care decizia este contestată, după ce hotărârea instanței de judecată devine irevocabilă.

(17) Ordinul președintelui Consiliului Concurenței de respingere a cererii cu privire la caracterul protejat al comunicării poate fi atacat în termen de 15 zile de la comunicare, fără respectarea procedurii prealabile, în conformitate cu prevederile Codului administrativ.

(18) Rezultatul inspecției este consemnat într-un proces-verbal privind efectuarea inspecției, care se întocmește în două exemplare, se numerotează fiecare pagină și se semnează pe fiecare pagină de către toate persoanele delegate care au efectuat inspecția și de reprezentantul subiectului supus inspecției.

(19) Un exemplar al procesului-verbal se înmânează, prin confirmarea înscrisă pe acesta, subiectului supus inspecției, care este obligat să confirme, prin semnătura reprezentantului sau a altei persoane desemnate, primirea procesului-verbal. În cazul în care reprezentantul subiectului supus inspecției refuză să primească sau să confirme prin semnătură primirea procesului-verbal, pe procesul-verbal se face mențiunea corespunzătoare și acesta, fiind semnat, se expediază prin poștă sau prin mijloace electronice subiectului supus inspecției.

(20) În cazul în care desfășurarea inspecției a fost înregistrată în format video, înregistrarea este parte a dosarului și se eliberează subiectului supus inspecției, la solicitare, în vederea exercitării dreptului la apărare.

(21) Termenul de efectuare a unei inspecții se stabilește în funcție de gravitatea presupusei încălcări, de durata acesteia, precum și de alte criterii care ar afecta durata de efectuare a inspecției, și nu poate depăși 10 zile lucrătoare.

Concurenței în cadrul inspecțiilor

(1) Persoanele delegate pentru efectuarea inspecției au următoarele drepturi:

a) să intre în orice incintă, pe orice teren și în orice mijloc de transport ale întreprinderilor și asocierilor de întreprinderi;

b) să examineze registrele și alte documente privind activitatea economică, indiferent de suportul pe care sunt stocate, și să acceseze orice informație care este accesibilă subiectului care face obiectul inspecției;

c) să ia sau să obțină, sub orice formă, copii sau extrase din registre și alte documente privind activitatea economică și, în cazul în care consideră că este oportun, să continue realizarea de astfel de căutări de informații și selectarea de copii sau extrase la sediul Consiliului Concurenței;

d) să sigileze orice incintă destinată activității economice și orice registru și document aflate în raport cu obiectul și scopul investigației pe perioada inspecției (dar nu mai mult de 72 de ore) și în măsura necesară inspecției, fără a suspenda activitatea întreprinderii sau asocierii de întreprinderi supuse inspecției;

e) să ceară oricărui reprezentant sau membru al personalului întreprinderii sau asocierii de întreprinderi explicații cu privire la faptele sau documentele legate de obiectul și scopul inspecției și să înregistreze răspunsul acestora;

f) să solicite schimbarea parolei/blocarea unor conturi de utilizator și/sau de e-mail pe durata și în măsura necesară inspecției;

g) să caute și să copieze, utilizând echipamente tehnice și/sau programe specializate, documente, fișiere sau alte informații stocate pe dispozitive care nu sunt identificate cu precizie în prealabil;

h) să folosească echipamente tehnice și programe specializate de restabilire, copiere și analiză a informației, indiferent de forma și suportul de stocare.

(2) Persoanele delegate pentru efectuarea inspecției au următoarele obligații:

a) să comunice subiectului supus inspecției ordinul de efectuare a inspecției, delegația de inspecție și dispoziția de inițiere a investigației;

b) să informeze subiectul supus inspecției despre drepturile și obligațiile acestuia;

c) să efectueze inspecția în conformitate cu împuternicirile atribuite.

supus inspecției

(1) Subiectul supus inspecției are următoarele drepturi:

a) să ia cunoștință de conținutul dispoziției de inițiere a investigației, al ordinului de inspecție și al delegației de inspecție și să obțină câte o copie de pe acestea;

b) să prezinte probe în cadrul efectuării inspecției;

c) să prezinte explicații cu privire la faptele sau documentele legate de obiectul și scopul inspecției;

d) să identifice informațiile ce constituie secret comercial, comunicările care au un caracter protejat și alte informații confidențiale, formulând, în acest sens, o cerere motivată către Consiliul Concurenței, și, după caz, să prezinte versiunea neconfidențială a acestor informații, cu aceeași valoare probantă ca a versiunii confidențiale;

e) să obțină copii de pe toate registrele sau documentele ridicate pe parcursul inspecției și lista acestora;

f) să fie asistat de avocat. Lipsa acestuia nu poate fi invocată ca motiv de amânare a începerii sau continuării inspecției;

g) să obțină un exemplar al procesului-verbal privind efectuarea inspecției.

(2) Subiectul supus inspecției are următoarele obligații:

a) să permită angajaților Consiliului Concurenței, fără întârziere, începerea și derularea inspecției;

b) să se supună inspecției și să îndeplinească indicațiile angajaților Consiliului Concurenței delegați pentru efectuarea inspecției;

c) să faciliteze, pe întreaga durată a inspecției, accesul la toate documentele și informațiile solicitate;

d) să furnizeze într-o formă completă documentele, informațiile, înregistrările și evidențele solicitate, inclusiv copiile acestora, precum și orice explicații necesare, fără a putea invoca caracterul confidențial al acestora;

e) la inspectarea echipamentelor electronice de calcul, de comunicații, a echipamentelor și/sau mediilor de stocare/arhivare, să desemneze persoane care să ofere suportul necesar angajaților Consiliului Concurenței pe parcursul inspecției. Lipsa acestor persoane nu poate constitui motiv de amânare a începerii sau continuării inspectării respectivelor echipamente și/sau medii de stocare/arhivare;

f) să pună la dispoziție și să asigure accesul la toate echipamentele și programele folosite, inclusiv la cele care nu se află fizic în spațiul inspectat, dar pot fi accesate din acel spațiu, să furnizeze parolele și cheile de criptare/decriptare necesare, inclusiv cele de administrator local și/sau de rețea și să asigure suportul necesar pentru utilizarea echipamentelor și programelor specializate.

(1) În cazul în care există o suspiciune întemeiată că registrele sau alte documente privind activitatea şi obiectul inspecţiei care ar putea fi pertinente pentru a dovedi o încălcare gravă a art. 5 şi 11 sunt păstrate în încăperi, terenuri şi mijloace de transport ale persoanelor fizice, inclusiv în locuinţele membrilor organelor de conducere sau ale membrilor personalului întreprinderilor sau asocierilor de întreprinderi în cauză, Plenul Consiliului Concurenţei poate dispune, printr-o decizie, desfăşurarea unei inspecţii în aceste încăperi, terenuri sau mijloace de transport.